Judicial transfer appeal rendered moot by subsequent administrative grant: loss of standing due to lapse of legitimate interest
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as lacking standing, ruling that the challenger's interest had lapsed; the dispute involved a judge challenging the Superior Council of the Magistracy's rejection of her transfer request from one tribunal to another, arguing the decision was arbitrary and failed to weigh personal circumstances against workload; however, after the Council granted her transfer request in a subsequent session prior to the hearing, the Court held that the original appeal no longer served a practical purpose. The decision rests on the procedural requirement of a current and legitimate interest for litigation, citing Articles 32(1)(d) and 33 of the Civil Procedure Code, which mandate that any judicial action must be sustained by an actual interest throughout the proceedings.
Legislator headnote
AI generatedart. 612 din Legea nr. 303/2004, art. 1341 din Legea nr. 304/2004, art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 61 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, art. 32 din Legea nr. 303/2004, art. 248 alin. (1) C. proc. civ; Judicial transfer appeal rendered moot by subsequent administrative grant: loss of standing due to lapse of legitimate interest: Consideră intimatul că este nefondată critica reclamantei privind pretinsa nemotivare a hotărârii contestate. Astfel, CSM a avut în vedere şi motivele personale invocate de contestatoare, dar a apreciat că acestea nu reprezentau situaţii excepţionale apte să conducă la admiterea cererii de transfer. Motivele de ordin personal au fost analizate coroborat cu situaţia posturilor şi încărcătura pe judecător la instanţele implicate în transfer, dar şi în raport de avizele consultative emise în temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2022
Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul contestaţiei deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată la data de 5 iulie 2022, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii ("CSM", "Consiliul") a solicitat anularea Hotărârii nr. 1165 din 14 aprilie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, prin care s-a respins cererea sa de transfer de la Tribunalul Ilfov la Tribunalul Prahova.
În motivarea contestaţiei, contestatoarea învederează că este judecător în cadrul Tribunalului Ilfov de la data de 01.01.2018, iar la data formulării cererii de transfer, era detaşată pe o perioadă de un an în cadrul Tribunalului Prahova.
Consideră contestatoarea că intimatul a emis hotărârea contestată cu exces de putere, în raport de dispoziţiile art. 612 din Legea nr. 303/2004, omiţând luarea în considerare a criteriilor de transfer referitoare la situaţia personală şi posturile vacante la Tribunalul Prahova, concomitent cu absolutizarea criteriilor referitoare la avizele consultative şi la încărcătura pe judecător.
Astfel, arată contestatoarea, deşi intimatul susţine că a analizat în mod echitabil toate criteriile de transfer, în realitate refuzul transferului s-a întemeiat doar pe motivele din avizele consultative şi pe volumul de activitate/numărul de posturi vacante al instanţelor implicate în procedura de transfer. Intimatul nu a luat în considerare împrejurarea detaşării contestatoarei la Tribunalul Prahova, pentru un an, începând cu data de 01.12.2021, aspect de natură să asigure continuitatea completului de judecată.
Solicită contestatoarea a se avea în vedere că a formulat 10 cereri de transfer, toate respinse, iar în perioada iulie-2020 - decembrie 2021, întrucât nu a existat procedură de transfer, a formulat cinci cereri de detaşare/delegare, de asemenea respinse.
Susţine contestatoarea că în cuprinsul hotărârii atacate nu există niciun fel de motive referitoare la situaţia personală a solicitantului, respectiv domiciliul, distanţa dintre domiciliu şi locul de muncă şi naveta efectuată, starea de sănătate şi situaţia familială, astfel că actul, privit din această perspectivă, apare ca fiind nemotivat.
Arată contestatoarea că face naveta de patru ani, pe o distanţă de 230 de km, din localitatea de domiciliul până la Buftea, care durează aproximativ patru ore. Soţul contestatoarei lucrează la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, astfel că familia a demarat procedurile de înscriere a copiilor la şcoala şi grădiniţa din mun. Ploieşti şi cumpărarea unei locuinţe într-o localitate limitrofă, intenţia fiind aceea a stabilirii definitive a familiei în mun. Ploieşti.
Mai arată contestatoarea că intimatul nu a oferit o justificare în privinţa motivelor pentru care a apreciat că avizele exprimate de instanţele implicate în transfer nu converg spre adoptarea unei soluţii de admitere a cererii. Consideră eronată practica Curţii de Apel Bucureşti care a avizat pozitiv detaşarea contestatoarei la Tribunalul Prahova, însă a emis aviz negativ pentru transferul acesteia, deşi nu a intervenit vreo schimbare în volumul de activitate şi situaţia posturilor vacante la Tribunalul Ilfov.
2. Apărările formulate în cauză
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Susţine intimatul că, prin Hotărârea nr. 1165/14.04.2022 a secţiei pentru judecători, a respins cererea de transfer a contestatoarei de la Tribunalul Ilfov la Tribunalul Prahova, reţinând, din analiza traseului profesional al contestatoarei, că aceasta avea o vechime în funcţia de judecător de 11 ani şi 3 luni, dintre care 4 ani şi 3 luni la Tribunalul Ilfov, iar la data analizei cereri de transfer era detaşată la Tribunalul Prahova pentru un an, cu începere de la 01.12.2021.
Conform evidenţelor direcţiei de resort, s-a reţinut că la Tribunalul Ilfov, instanţa de la care se solicita transferul, din cele 32 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 19 de posturi, fiind vacante 13 posturi. De asemenea, erau temporar vacante 4 posturi, acestea fiind ocupate în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar 2 judecători erau delegaţi/detaşaţi la alte instanţe, iar 8 judecători erau delegaţi/detaşaţi la Tribunalul Ilfov. S-a avut în vedere şi împrejurarea că, în anul 2021, la Tribunalul Ilfov încărcătura cauzelor/judecător a fost de 962, comparativ cu media naţională de 492, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 716, comparativ cu media naţională de 396.
Pe de altă parte, arată intimatul, s-a reţinut că la Tribunalul Prahova, instanţa la care s-a solicitat transferul, dintre cele 54 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 29 posturi, fiind vacante 25 posturi; un post de judecător era temporar vacant, iar un judecător era detaşat la altă instanţă. La această instanţă, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 577, comparativ cu media naţională de 492, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 361, comparativ cu media naţională de 396.
Mai învederează că Tribunalul Prahova şi Curtea de Apel Ploieşti au transmis avize favorabile, în timp ce Tribunalul Ilfov şi Curtea de Apel Bucureşti au formulat avize negative pentru transferul contestatoarei.
Susţine intimatul CSM că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncţionalităţi în activitatea parchetelor şi instanţelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanţei implicate în procedură şi interesul privat al solicitantului.
Prin urmare, arată Consiliul, la soluţionarea cererii de transfer formulate de contestatoare, pe lângă motivele invocate în cerere şi în avizele consultative, au fost avut în vedere volumul de activitate ridicat şi dificultatea ocupării posturilor la Tribunalul Ilfov. Această instanţă se confruntă cu un deficit major de personal, funcţionând în anul 2021 cu un număr de 26 de judecători dintr-o schemă de 32 de posturi, număr care s-a redus în anul 2022 la 22,7 judecători. Ca atare, în mod judicios s-a apreciat că un eventual transfer al contestatoarei ar fi perturbat activitatea instanţei prin suprasolicitarea celorlalţi judecători şi ar fi condus la acordarea unor termene mai lungi, afectarea celerităţii soluţionării cauzelor şi a intereselor justiţiabililor.
Împrejurarea că, la data soluţionării cererii de transfer, contestatoarea era detaşată la Tribunalul Prahova, nu influenţează modul de soluţionare a cererii, întrucât detaşarea reprezintă o măsură cu caracter temporar, iar în favoarea contestatoarei nu s-a născut un drept la transfer, ca urmare a dispunerii detaşării.
Consideră intimatul că este nefondată critica reclamantei privind pretinsa nemotivare a hotărârii contestate. Astfel, CSM a avut în vedere şi motivele personale invocate de contestatoare, dar a apreciat că acestea nu reprezentau situaţii excepţionale apte să conducă la admiterea cererii de transfer. Motivele de ordin personal au fost analizate coroborat cu situaţia posturilor şi încărcătura pe judecător la instanţele implicate în transfer, dar şi în raport de avizele consultative emise în temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.
Arată intimatul că, din avizul emis de Tribunalul Ilfov, rezultă că solicitanta a promovat la această instanţă la data de 01.01.2018, iar din luna septembrie 2018 s-a aflat în concediu de risc maternal, concediu de odihnă şi apoi concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani, reluând activitatea în luna decembrie 2020, iar din luna decembrie 2021 a fost transferată la Tribunalul Prahova. Aşadar, nu sunt veridice susţinerile contestatoarei, în sensul că a efectuat naveta până la Buftea timp de patru ani, datele prezentate confirmând această situaţie doar pentru o perioadă de 1 an şi 9 luni.
În ceea ce priveşte motivele expuse în cuprinsul avizelor consultative emise de instanţele implicate în transfer, intimatul CSM solicită a se avea în vedere prevederile art. 60 alin. (1) şi art. 61 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 şi împrejurarea că secţia pentru judecători nu este învestită cu analiza de legalitate şi temeinicie a avizelor, iar în hotărârea atacată nu s-a reţinut în vreun fel caracterul prioritar al motivelor cuprinse în avizul consultativ.
Mai arată intimatul că hotărârea a cărei anulare o solicită a fost adoptată în limitele competenţelor sale legale şi cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 32 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, prin analiza coroborată a criteriilor prevăzute de lege, CSM stabilind că trebuie acordată prioritate interesului public, în condiţiile volumului de activitate a Tribunalului Ilfov. Solicită a se avea în vedere jurisprudenţa Înaltei Curţi, care a stabilit că transferul la o altă instanţă reprezintă un aspect de oportunitate ce intră în marja de apreciere a Consiliului Superior al Magistraturii.
Concluzionează intimatul că nu se poate reţine caracterul nejustificat şi arbitrar al măsurii de respingere a cererii de transfer. Soluţionarea cererii de transfer s-a realizat cu respectarea justului echilibru între interesul individual al solicitantei şi interesul general al instanţelor implicate în procedură, iar motivele avute în vedere la respingerea cererii de transfer a contestatoarei nu reflectă o încălcare a principiului constituţional al egalităţii în drepturi şi nici al proporţionalităţii între interesul public şi interesul privat, cu atât mai mult cu cât în sesiunea de transferuri din 14.04.2022 nu au existat cereri concurente cu a reclamantei, pentru a se pune problema unor criterii de departajare, toate cererile de transfer din această sesiune fiind respinse.
3. Alte aspecte procesuale
Prin notele scrise depuse anterior primului termen de judecată, intimatul CSM a invocat excepţia lipsei de interes în susţinerea contestaţiei, arătând că, în şedinţa secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii din data de 10.11.2022, a fost admisă cererea de transfer a contestatoarei de la Tribunalul Ilfov la Tribunalul Prahova, începând cu data de 15.11.2022.
II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând cu prioritate, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea contestaţiei, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, urmând a fi admisă pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.
Întrucât cauza de faţă are drept obiect anularea hotărârii adoptate în soluţionarea cererii de transfer formulată de contestatoarea A. de către secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, interesul procesual al contestatoarei se analizează prin raportare la efectele pe care o eventuală anulare a actului administrativ le-ar putea avea asupra drepturilor şi intereselor sale legitime.
Înalta Curte reţine că după promovarea prezentei contestaţii, A. a formulat o nouă cerere de transfer de la Tribunalul Ilfov la Tribunalul Prahova. În şedinţa din 10 noiembrie 2022 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a fost admisă cererea şi s-a decis transferul contestatoarei A. de la Tribunalul Ilfov la Tribunalul Prahova, începând cu data de 15 noiembrie 2022.
În raport de această împrejurare, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul în susţinerea contestaţiei, având în vedere că intimatul, ulterior sesizării instanţei de judecată, a încuviinţat cererea de transfer în condiţiile solicitate de contestatoare. O eventuală admitere a prezentei contestaţii ar conduce la obligarea intimatului să dispună transferul contestatoarei, procedură de care contestatoarea deja beneficiază, în temeiul hotărârii CSM adoptate la 10 noiembrie 2022.
Prin urmare, interesul de a acţiona al contestatoarei nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., nefiind îndeplinită condiţia de exercitare a acţiunii referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea contestaţiei şi va respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 1165 din 14 aprilie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, ca lipsită de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea contestaţiei.
Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, împotriva Hotărârii nr. 1165 din 14 aprilie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, ca lipsită de interes.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 noiembrie 2022.