Transfer ordered after judicial review voids judicial council’s workload-based rejection

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra cererii de chemare în judecată de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Contestaţia formulată

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii şi cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 1143/14.04.2022 a secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi acordarea transferului de la Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova, iar în subsidiar obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri de transfer de la Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova.

În motivare se arată că a formulat cerere de transfer in temeiul art. 60 şi urm din Legea nr. 303/2004 de la Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova.

Prin Hotărârea nr. 146/22.01.2019 a secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii cererea de transfer a fost respinsă.

S-a reţinut în motivare că în raport de volumul de activitate ridicat înregistrat la Tribunalul Dolj, precum şi numărul mare de posturi vacante la sesiunea de transfer nu este oportun transferul a unui judecător la Curtea de Apel.

Aşa cum reiese din motivarea hotărârii, că ceea ce a contat a fost deficitul de personal.

Este adevărat că la nivelul Tribunalul Dolj erau la momentul respectiv 12 locuri vacante însă este nedrept să îi fie imputată această situaţie întrucât este cunoscut faptul că aproximativ 2 ani au fost blocate transferurile magistraţilor, timp in care s-au organizat două concursuri de promovare efectivă pentru colegii judecători care au avut norocul să promoveze pe 300 locuri, in timp ce reclamanta a promovat pe 50 locuri.

La examenul de promovare efectivă organizat in anul 2021 au plecat la Curtea de Apel Craiova aproximativ 6-7 colegi, fără să se solicite vreun aviz. Or in aceste condiţii, cu 2 ani in care nu s-au organizat sesiuni de transferuri şi imposibilitatea înscrierii la concursurile de promovare organizate in baza noilor prevederi legale apare evidentă situaţia discriminatorie in care se află.

Art. 14 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului prevede că exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de Convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.

În temeiul art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie, în vigoare de la 1 aprilie 2005, exercitarea oricărui drept prevăzut de legea naţională a unui stat contractant este asigurată, fără nici o discriminare, întemeiată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie şi nimeni nu poate face obiectul unei discriminări din partea unei autorităţi publice, dacă aceasta ar fi întemeiată pe unul din motivele arătate anterior.

O "rupere nejustificată a echilibrului" în rândul magistraţilor este cauzată de crearea unei situaţii in care un magistrat care a dobândit gradul de curte de apel in baza vechilor dispoziţii legale nu se poate înscrie la examenul de promovare efectivă organizat in baza noilor dispoziţii legale, iar accesul la o instanţă superioară se poate face exclusiv in baza unei cereri de transfer, care se respinge in baza unor criterii subiective. Această situaţie contravine, totodată, şi dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

În concret, discriminarea operează astfel: pentru transferul reclamantei la Curtea de Apel Craiova este nevoie de avize pozitive de la toate instanţele, iar deficitul de personal la instanţa de la care se solicită transferul trebuie să nu fie mare, iar pentru colegii care se înscriu la promovarea efectivă nu se cer aceste avize şi nici nu interesează gradul de ocupare al schemei instanţei. Mai mult in condiţiile in care a obţinut gradul profesional de curte de apel in baza vechilor dispoziţii legale nu îi este permis să se înscrie la examenul de promovare efectivă.

Apreciază că dispoziţiile din Legea nr. 304/2004 în ceea ce priveşte transferul magistraţilor nu sunt clare şi previzibile, însă este datoria membrilor CSM să le aplice în mod nediscriminatoriu.

Art. 612 din Legea nr. 304/2004 nu prevede norme clare, previzibile şi accesibile, a căror aplicare să nu permită arbitrariul sau abuzul. Nu se prevede o ordine clară de preferinţă a criteriilor enumerate, iar Consiliul Superior al Magistraturii acordă ponderi diferite criteriilor, în funcţie de împrejurările concrete ale fiecărei solicitări, fiind posibil ca în soluţionarea unei cereri de transfer să fie determinante motivele personale, iar în soluţionarea altei cereri de transfer să fie determinant criteriul privind vechimea în funcţie şi la instanţă a solicitantului.

De asemenea, în unele situaţii s-a acordat prioritate criteriului vechimii în funcţia de judecător, însă în alte situaţii s-a dat prioritate criteriului constând în motivele personale invocate, astfel că niciodată nu se poate prevedea în mod rezonabil care cerere va fi admisă şi ce criteriu se va aplica. În alte situaţii s-a acordat transferul unor persoane care erau delegate în cadrul instanţei, pentru "asigurarea continuităţii activităţii", fără a se ţine seama de niciun criteriu prevăzut de Lege.

Este evident faptul că nu sunt criterii precise şi că nu există o ordine prestabilită de aplicare a criteriilor sau o pondere a acestora. Acest aspect se reflectă şi în soluţionarea abuzivă şi arbitrară a cererilor de transfer.

Este real că normele care reglementează instituţia transferului conferă o vocaţie şi nu un drept, dar Consiliul Superior al Magistraturii ar trebui să asigure aceleaşi condiţii pentru toţi petenţii care urmăresc transformarea vocaţiei în drept, deoarece unii obţin transferul iar ceilalţi nu se mai pot prevela nici măcar de vocaţie.

Se arată că până în prezent a formulat 8 cereri de transfer către Curtea de Apel, toate respinse, fiecare pentru alt motiv. Este inacceptabilă această situaţie şi de altfel umilitoare întrucât este umilitor să fie întrebată de toţi colegii pe cine a supărat de are parte de un aşa tratament, şi să vadă cum în decurs de 3 ani au ajuns la curte peste 20 de colegi şi reclamanta nu.

În prezent sunt 6 locuri libere la Tribunalul Dolj, care se vor ocupa in mare parte până in toamnă prin concursul de promovare efectivă.

În acelaşi timp se vor ocupa şi locurile de la Curtea de Apel Craiova, iar reclamanta va trebui să aştepte să se pensioneze cineva sau alte evenimente nefericite pentru a formula cererea de transfer cu numărul 9.

II. Apărările intimatului

Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată privind anularea Hotărârii nr. 1143/14.04.2022 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, arătând următoarele:

Prin Hotărârea nr. 1143/14.04.2022 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins cererea de transfer a reclamantei A. de la Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova.

Din analiza traseului profesional al reclamantei, secţia pentru judecători a reţinut că doamna judecător A. avea o vechime în funcţia de judecător de 13 ani şi 4 luni, inclusiv auditor de justiţie, dintre care 3 ani şi 1 lună la instanţă, precum şi o vechime în gradul profesional de curte de apel de 3 ani şi 4 luni. în acel moment, doamna judecător A. activa în secţia a II-a civilă a Tribunalului Dolj.

Conform evidenţelor direcţiei de resort, la Tribunalul Dolj, instanţă de la care se solicitase transferul, dintre cele 73 posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 61 posturi, fiind vacante 12 posturi. De asemenea, la această instanţă, 1 post de judecător temporar vacant era ocupat în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004,1 judecător era delegat la altă instanţă, iar 1 judecător beneficia de concediu de creştere a copilului până la doi ani.

În anul 2021, la Tribunalul Dolj încărcătura cauzelor/judecător a fost de 436, comparativ cu media naţională de 492, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 342, comparativ cu media naţională de 396.

Conform evidenţelor direcţiei de resort, la Curtea de Apel Craiova, instanţă la care se solicitase transferul, dintre cele 99 posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 93 posturi, fiind vacante 6 posturi, iar 2 posturi erau temporar vacante.

La această instanţă, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 219, comparativ cu media naţională de 265, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 188, comparativ cu media naţională de 231.

În temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, Curtea de Apel Craiova şi Tribunalul Dolj au comunicat avize nefavorabile cu privire la cererea de transfer formulată de doamna judecător A. de la Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova.

Secţia pentru judecători a observat deficitul de personal de la Tribunalul Dolj, instanţă de la care se solicitase transferul şi care îşi desfăşura efectiv activitatea cu un număr de 61 de judecători dintr-o schemă de 73 posturi de judecător, fiind efectiv vacante 12 posturi, aspect ce rezulta şi din avizele nefavorabile emise de Curtea de Apel Craiova şi Tribunalul Dolj. Faţă de acest aspect s-a reţinut că în ipoteza admiterii prezentei cereri de transfer, acest deficit de personal s-ar fi mărit şi ar fi îngreunat şi mai mult activitatea instanţei.

În al doilea rând. secţia a constatat că 2 judecători de la Tribunalul Dolj formulaseră cerere de transfer la alte instanţe, inclusiv reclamanta, astfel că, în eventualitatea admiterii acestor cereri de transfer, prin raportare la gradul scăzut de ocupare al schemei de personal şi volumul de muncă situat la nivelul mediei naţionale, buna funcţionare a acestei instanţe ar fi fost afectată.

Motivele invocate de doamna judecător în susţinerea solicitării sale nu puteau prevala faţă de interesele instanţei de la care aceasta provenea, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcţionări şi echilibrarea volumului de muncă.

Din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale privitoare la transferul judecătorilor şi procurorilor rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncţionalităţi în activitatea parchetelor şi instanţelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanţei implicate în procedură şi interesul privat al solicitantului.

De altfel, art. 612 din Legea nr. 303/2004 nu stabileşte o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind secţiei pentru judecători atribuţia de a analiza incidenţa fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual şi cel general.

Contrar celor susţinute de reclamantă, arată că dispoziţiile art. 612 din legea nr. 303/2004 sunt clare si previzibile, orice act normativ trebuind să aibă un anumit grad de supleţe pentru a facilita aplicarea sa cât mai multor situaţii care pot apărarea în practică.

În acelaşi sens, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că "previzibilitatea legii nu trebuie neapărat însoţită de certitudini absolute, iar certitudinea, chiar dacă este de dorit, este însoţită câteodată de o rigiditate excesivă, or dreptul trebuie să ştie să se adapteze schimbărilor de situaţie" {Hotărârea din 25 august 1998, pronunţată în Cauza Hertel împotriva Elveţiei, sau prin Hotărârea din 20 mai 1999, pronunţată în Cauza Rekveny împotriva Ungariei)

De asemenea, contrar celor susţinute de reclamantă, se arată că la soluţionarea cererii de transfer formulate. secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat coroborat şi unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, inclusiv motivele de ordin profesional invocate în cerere, în cauza de faţă fiind determinante volumul de activitate al instanţei de la care s-a solicitat transferul şi al celei la care s-a solicitat transferul, numărul posturilor vacante şi încărcătura acestora, precum şi motivele invocate în avizele nefavorabile emise de Curtea de Apel Craiova şi Tribunalul Dolj.

Contrar celor susţinute de reclamantă în sensul aplicării arbitrare a criteriilor de transfer de către Consiliul Superior al Magistraturii, se arată că în aceeaşi sesiune a fost analizată solicitarea doamnei judecător B. de transfer de la Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova, iar prin Hotărârea secţiei pentru judecători nr. 1144/14.04.2022 a fost respinsă această cerere, pentru aceleaşi considerente care au justificat respingerea cererii de transfer a reclamantei A.. respectiv necesitatea asigurării bunei funcţionări a Tribunalului Dolj si a echilibrării volumului de muncă la această instanţă.

La soluţionarea cererii de transfer. secţia pentru judecători a reţinut că Tribunalul Dolj şi Curtea de Apel Craiova au comunicat avize nefavorabile cu privire la oportunitatea admiterii cererii de transfer formulate de reclamantă.

Astfel, referitor la cuprinsul motivelor expuse în cadrul avizelor nefavorabile emise de instanţele implicate în procedura transferului privind necesitatea asigurării bunei funcţionări a Tribunalului Dolj, arată că secţia pentru judecători nu este învestită cu analiza de legalitate şi temeinicie a acestora, emiterea avizului fiind rezultatul exclusiv al exercitării unei atribuţii specifice conducătorilor acestor instituţii.

Aşadar, avizele instanţelor implicate într-o procedură de transfer sunt consultative, neavând caracter obligatoriu pentru secţie, indiferent dacă sunt în sensul admiterii cererii de transfer sau în sensul respingerii cererii, iar motivele expuse în cuprinsul acestora reprezintă criterii legale de transfer prevăzute la art. 612 lit. a) din Legea nr. 303/2004.

Referitor la criticile reclamantei privind existenţa unei pretinse discriminări Intre situaţia sa şi situaţia judecătorilor care au obţinut gradul profesional de curte ulterior modificării procedurii privind promovarea judecătorilor prin Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, amintim că potrivit dispoziţiilor art. 27 din 0.6. nr. 137/2000, cu modificările ulterioare, "Persoana care se consideră discriminată poate formula în faţa instanţei de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun."

Prin urmare, pentru a evidenţia vreun element de fapt care ar putea permite, sub aspectul scopului sau efectului creat, reţinerea unui comportament de restricţie, preferinţă, excludere sau deosebire aplicat acesteia, în raport cu persoane aflate în situaţii similare şi pentru ca o faptă să fie calificată discriminatorie, trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii:

1. Să existe un tratament diferenţiat, manifestat prin deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă faţă de persoane sau situaţii aflate în poziţii comparabile;

2. Să existe un criteriu de discriminare, potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată.

3. Tratamentul diferenţiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate şi necesare.

4. Scopul sau efectul tratamentului diferenţiat trebuie să fie restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a unui drept recunoscut de lege.

Este evident că faptele considerate ca discriminatorii nu pot fi echivalate sau asimilate cu procesul legislativ, în speţă cu situaţiile ce implică adoptarea, modificarea, completarea sau abrogarea unor prevederi legale de către legiuitor.

În acest context, arată că potrivit dispoziţiilor art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 44 pot participa la concurs, în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de secţiile corespunzătoare din Consiliul Superior al Magistraturii", iar conform art. 461 alin. (1) din acelaşi act normativ "(1) Promovarea efectivă a judecătorilor şi procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel naţional, în limita locurilor vacante existente la tribunale şi curţi de apel sau, după caz, la parchete."

Acest din urmă articol a fost introdus prin Legea nr. 242/2018, intrând în vigoare începând cu data de 18 octombrie 2018, iar conform art. 110 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Judecătorii şi procurorii care au dobândit un grad profesional superior ca urmare a concursului de promovare până la data intrării în vigoare a prezentei legi pot fi transferaţi la instanţele şi parchetele superioare."

Faţă de acest cadru normativ subliniază că în ceea ce priveşte promovarea judecătorilor în funcţii de execuţie noua reglementare consacră promovarea în două etape, mai întâi promovarea pe loc şi apoi promovarea efectivă, accesibilă doar judecătorilor care au promovat anterior pe loc, dobândind astfel gradul profesional imediat superior.

De asemenea, arată că în baza dispoziţiilor art. 2 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările şi completările ulterioare, discriminarea poate fi invocată numai în raport de anumite situaţii identice sau similare în care se află două sau mai multe persoane faţă de care se aplică un tratament diferenţiat, fără ca acest tratament să fie justificat obiectiv de un scop legitim şi fără ca metodele de atingerea acelui scop să fie adecvate şi necesare.

Ca atare, arată că în situaţia invocată de reclamantă nu sunt întrunite condiţiile discriminării având în vedere că aceasta nu s-a aflat într-o situaţie similară cu judecătorii care au obţinut gradul profesional superior ulterior modificării Legii nr. 303/2004 prin Legea nr. 242/2018.

În consecinţă, contrar susţinerilor reclamantei, apreciază că în cauză nu se conturează ipoteza excesului de putere la adoptarea hotărârii contestate, noţiune definită de art. 2 alin. (1) lit. n) din

Dimpotrivă, hotărârea a cărei anulare o solicită aceasta a fost adoptată în limitele competenţelor legale şi cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, actul administrativ fiind temeinic motivat.

Conform jurisprudenţei, oportunitatea este capacitatea pe care o are organul care emite respectivul act administrativ de a alege, dintre mai multe soluţii posibile şi egale în aceeaşi măsura, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut. Oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreţionară a administraţiei publice, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorităţi, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acţiune, în limitele competenţei sale.

Chiar jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a statuat că autorităţile beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă şi în ce măsura diferenţele între diversele situaţii justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcţie de anumite circumstanţe, de domeniu şi de context.

Astfel, instanţa de judecată nu poate cenzura actele administrative emise de autoritatea publică în exercitarea dreptului sau de apreciere decât dacă actul a fost adoptat cu exces de putere.

III. Procedura de soluţionare a contestaţiei

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 194-200 coroborat cu art. 201 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 201 alin. (3) - (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 20 septembrie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 27 octombrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

IV. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra contestaţiei

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi de dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin Hotărârea secţiei pentru judecători nr. 1143 din 14.04.2022, s-a dispus respingerea cererii de transfer formulată de reclamanta judecător cu grad profesional de curte de apel de la Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova, reţinându-se în motivarea în drept a hotărârii incidenţa dispoziţiilor art. 612 din Legea nr. 303/2004 modificată şi republicată potrivit cărora:

"La soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială."

În motivarea în fapt a actului contestat s-a arătat în esenţă că transferul reclamantei de la Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova nu poate fi acordat în considerarea deficitului de personal de la Tribunalul Dolj (instanţă care îşi desfăşoară activitatea cu un nr. de 61de judecători dintr-o schemă de 73 de posturi) şi în considerarea faptului că 2 judecători dc la acelaşi tribunal au formulat cerere de transfer la alte instanţe, astfel încât în ipoteza admiterii acestora, prin raportare la gradul scăzut de ocupare al schemei de personal şi volumul de muncă situat la nivelul mediei naţionale, buna funcţionare a acestei instanţe va fi afectată.

Înalta Curte reţine că reclamanta judecător activează în cadrul secţiei a II-a civilă a Tribunalului Dolj având o vechime în funcţie de 13 ani şi 4 luni şi vechime în gradul profesional de curte de apel de 3 ani şi 4 luni, formulând cerere de transfer la Curtea de Apel Craiova în temeiul dispoziţiilor art. 110 din Legea nr. 303/2004 potrivit cărora "Judecătorii şi procurorii care au dobândit un grad profesional superior ca urmare a concursului de promovare până la data intrării în vigoare a prezentei legi pot fi transferaţi la instanţele şi parchetele superioare."

Reclamanta invocă drept argument în formularea contestaţei şi existenţa unei fapte de discriminare între situaţia proprie creată ca urmare a respingerilor repetate ale cererilor sale de transfer la instanţa superioară pe o perioadă de 3 ani şi 6 luni (în condiţiile în care, ca urmare a unor intervenţii legislative, a existat un interval de aproximativ 2 ani în care au fost blocate transferurile magistraţilor) şi situaţia colegilor judecători care au participat la concursurile de promovare efectivă în aceeaşi perioadă, apreciind că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1)-(3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/200 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, conform cărora:

(1) Potrivit prezentei ordonanţe, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.

(2) Dispoziţia de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzute la alin. (1) este considerată discriminare în înţelesul prezentei ordonanţe.

(3) Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanţe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), faţă de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare."

Înalta Curte apreciază această critică drept neîntemeiată, nefiind îndeplinite condiţiile pentru a se putea reţine în sarcina pârâtului, în sensul textului legal anterior menţionat, un comportament de restricţie, preferinţă, excludere sau deosebire în raport de persoane aflate în situaţii similare, întrucât aceasta ar însemna suprapunerea unor dispoziţii legale diferite care reglementează proceduri de promovare ale judecătorilor diferite, respectiv cele prevăzute de dispoziţiile art. 461 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 (promovarea efectivă a judecătorilor) şi cele prevăzute de dispoziţiile art. 45 din acelaşi act normativ relative la promovarea pe loc a judecătorilor, de acestea din urmă beneficiind reclamanta.

Aşadar, din această perspectivă şi pentru aceste considerente, ţinând cont de faptul că procedurile de promovare la care reclamanta face referire se desfăşoară în temeiul unor dispoziţii legale diferite şi în condiţii diferite, în analiza Înaltei Curţi nu poate fi reţinută existenţa unei fapte de discriminare astfel încât se va proceda la cercetarea celorlalte critici cuprinse în contestaţia reclamantei.

În ceea ce priveşte hotărârea atacată în prezenta cauză, instanţa constată că reclamanta nu a contestat legalitatea acesteia prin raportare la incidenţa dispoziţiilor art. 60 alin. (1) şi art. 612 din Legea nr. 303/2004, modificată şi republicată, ci a invocat exclusiv modalitatea în care pârâtul a aplicat criteriile prevăzute de lege situaţiei de fapt deduse cenzurii acestuia în virtutea dreptului său de apreciere consacrat legal.

În acest context, Înalta Curte, în analiza criticilor formulate de către reclamantă, va constata că cele 10 criterii prevăzute de dispoziţiile art. 612 din Legea nr. 303/2004 la soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor nu au ordine de prioritate şi reclamă o evaluare comparativă şi cumulativă, evaluare care trebuie realizată de către pârât într-o modalitate care să nu imprime adoptării soluţiei ipoteza excesului de putere.

Aşadar, Înalta Curte observă că reclamanta deţine gradul profesional de curte de apel de peste 3 ani, perioadă în care a formulat mai multe cereri de transfer, toate acestea fiind respinse, experienţa acesteia nefiind aşadar valorificată la nivelul instanţei la care aceasta are dreptul să funcţioneze, în condiţiile în care beneficiază de toate drepturile aferente acestui grad profesional.

Simultan, Înalta Curte constată ambiguitatea evidentă a motivării hotărârii contestate în ceea ce priveşte afectarea activităţii Tribunalului Dolj prin acordarea transferului reclamantei întrucât se raportează la eventualitatea admiterii a încă 2 cereri de transfer de la aceeaşi instanţă, acest argument nefiind nici încadrabil în criteriile legale pentru acordarea transferului, nici susţinut de vreun mijloc de probă.

Din această perspectivă, nu pot fi primite apărările pârâtului potrivit cărora printr-o altă hotărâre din data de 14.04.2022 a fost respinsă şi o altă cerere de transfer a unei doamne judecător din cadrul Tribunalului Dolj la Curtea de Apel Craiova, pe aceleaşi considerente, respectiv necesitatea asigurării bunei funcţionări a tribunalului, întrucât analiza instanţei din prezenta cauză priveşte exclusiv modalitatea în care au fost aplicate criteriile legale ale transferului de către pârât în situaţia reclamantei, neputându-se interpreta prin analogie, în lipsa unui minim material probator, motivele pentru care a fost respinsă o altă cerere de transfer de la acelaşi tribunal.

În ceea ce priveşte deficitul de personal al tribunalului comparativ cu instanţa la care se solicită transferul (Curtea de Apel Craiova) Înalta Curte reţine, fără a cenzura dreptul de apreciere al pârâtului, că la nivelul tribunalului există un număr de 12 posturi vacante iar la nivelul curţii de apel 8 posturi vacante din care 2 temporar vacante, astfel încât în mod singular, nici acest criteriu nu poate conduce prin sine însuşi la concluzia că prin transferul reclamantei activitatea tribunalului ar fi grav afectată, câtă vreme şi instanţa la care se solicită transferul are un număr aproape similar de posturi vacante iar reclamanta are vocaţia ocupării unuia dintre acestea de mai mult de 3 ani.

În sfârşit, nu poate fi primită apărarea pârâtului referitoare la incidenţa criteriului prevăzut de dispoziţiile art. 612 lit. b) din Legea nr. 303/2004, referitoare la volumul de activitate al instanţei de la care sau la care se solicită transferul, şi care ar fi fundamentat şi îndeplinirea criteriului prevăzut la lit. a) din acelaşi text al legii, respectiv avizul consultativ negativ al celor două instanţe, având în vedere faptul că ambele instanţe au înregistrat în anul de referinţă 2021 încărcătura (cauze/judecători şi cauze/schemă) valori sub media naţională.

În considerarea celor reţinute, observând că pârâtul a procedat strict la analiza a două criterii din cele 10 prevăzute de dispoziţiile legale care reglementează procedura transferului judecătorilor, criterii care sunt apreciate ca nefiind sustenabile pentru adoptarea măsurii respingerii cererii de transfer, Înalta Curte constată că dreptul legitim al reclamantei în ceea ce priveşte concretizarea dreptului său de a funcţiona la instanţa de control judiciar în urma promovării pe loc a fost ignorat de către pârât pe baza unor argumente nevalide. Fără a nega dreptul de apreciere al pârâtului, este evident că acest drept nu echivalează cu posibilitatea de a acţiona fără justificări legale, exercitarea acestui drept fiind supusă principiului proporţionalităţii care impune respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea este obligată să îl apere şi drepturile sau interesele legitime şi rezonabile ale reclamantei.

V. Temeiul legal al soluţiei adoptate

În raport de cele expuse anterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că aceasta a fost emisă fără o analiză temeinică şi fundamentată a criteriilor prevăzute de lege, motiv pentru care în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi a art. 611 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va admite contestaţia, va anula Hotărârea nr. 1143 din 14 aprilie 2022 a secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi va obliga intimatul Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei de la Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimaţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Anulează Hotărârea nr. 1143 din 14 aprilie 2022 a secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei de la Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.