Validity of judge substitution under EU primacy and scope of "failure to decide on matters requested" in administrative review

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra cererii de revizuire de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Bacău, secţia I civilă, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat obligarea MApN să comunice instanţei de judecată şi reclamantului datele de identitate şi adresa de domiciliu a pârâtului "Comandant al Armatei 1" şi constatarea nulităţii absolute a Ordinului ministrului Apărării Naţionale nr. M.C. 1898/17.11.1990; obligarea MApN şi a pârâtului "Comandant al Armatei 1" la plata în solidar către reclamant cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciile materiale şi morale care i-au fost cauzate între 17.11.1990 (data trecerii în rezervă) şi data prezentei, a următoarelor sume: 40.000 RON daune morale şi 1.960.000 RON daune materiale, reprezentând echivalentul prejudiciului de ordin material; obligarea MApN la plata către reclamant a sumei de 8.850 RON net/lună cu titlu de prestaţie lunară (prejudiciu viitor cert); prestaţia lunară precizată reprezintă echivalentul pecuniar - în cuantum minim - al drepturilor de pensie cuvenite reclamantului pe toată durata vieţii, în lipsa Ordinului de trecere în rezervă nr. M.C. 1898/17.11.1990, nul absolut.

Prin încheierea nr. 22 din 9 decembrie 2019, Tribunalul Bacău, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, iar prin încheierea din 2.07.2020 s-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

1.2. Prin sentinţa nr. 74 din data de 21 octombrie 2020, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii şi excepţia tardivităţii acţiunii, invocate de pârât, ca nefondate; a admis excepţia autorităţii puterii lucrului judecat invocată de pârât şi a respins acţiunea formulată de reclamant reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi B. - decedat, pentru autoritatea puterii lucrului judecat. A respins excepţia prezumţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârât, ca rămasă fără obiect.

1.3. Împotriva sentinţei civile nr. 74 din data de 21 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a a declarat recurs principal reclamantul A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi recurs incident pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2. Hotărârea supusă revizuirii

Prin Decizia nr. 5023 din 26 octombrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-au respins, ca nefondate, recursul principal declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 74 din 21 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi recursul incident declarat de recurentul-pârât Ministerul Apărării Naţionale împotriva aceleiaşi sentinţe.

3. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 22 februarie 2022, sub numărul x/2022, recurentul-reclamant A. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 5023 din 26 octombrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborat cu art. 509 şi urm. din C. proc. civ.

După prezentarea situaţiei de fapt, a modului în care a fost soluţionat dosarul de recurs, precum şi a corespondenţei purtată cu conducerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind înlocuirea unui judecător din compunerea completului de judecată investit cu soluţionarea recursului, revizuentul a formulat următoarele motive de revizuire:

I. Încălcarea normelor de drept cu privire la constituirea completului de judecată în cauză constituie motivul de revizuire referitor la pronunţarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene, reglementat la art. 142 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României - art. 21 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. În concret, a precizat că principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene încălcat este cel consacrat prin art. 47 al doilea paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene:

"Orice persoană are dreptul la un proces echitabil, public şi într-un termen rezonabil, în faţa unei instanţe judecătoreşti independente şi imparţiale, constituită în prealabil prin lege". În cauză, se impune admiterea cererii de revizuire, în considerarea priorităţii dreptului Uniunii Europene, inclusiv prin raportarea acestei norme (art. 47 al doilea paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene) la norma legii interne, lacunară şi neconstituţională, constând în art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., astfel cum este arătat la pct. III din motivele de revizuire.

II. Decizia nu s-a pronunţat asupra lucrului cerut - art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., arătând în acest sens că, prin cererea din 16.03.2021, de modificarea a cererii de recurs, a solicitat instanţei să procedeze la un reviriment de jurisprudenţă în raport cu Decizia nr. 2310/2008 a ÎCCJ-SCAF, prin care sentinţa civilă nr. 3058/2008 a Curţii de Apel Bucureşti a devenit irevocabilă. A arătat că motivele acestei cereri au vizat pe de o parte faptul că cele două hotărâri au constituit efectiv un abuz judiciar prin lipsa motivării lor în legătură cu apărarea esenţială a sa. Pe de altă parte, cererea a fost motivată în respectul dreptului la egalitate de tratament şi nediscriminare (în raport cu cauza comparabilă a fostului său coleg C., care a fost soluţionată în mod contrar cauzei revizuentului). Sub acest aspect, a arătat că a invocat cu titlu de exemplu de reviriment de jurisprudenţă, CEDO, 36815/03, Atanasovski vs. Macedonia paragr. 4 "Interpretarea şi aplicarea Convenţiei într-o manieră care să facă drepturile protejate practice şi efective şi nu teoretice şi iluzorii este de o importanţă crucială".

III. Invocarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene, în sensul referit la pct. I. (ca motiv de revizuire), se impune inclusiv în raport cu norma lacunară normativă, neconstituţională, din redactarea actuală a motivelor de revizuire - art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.. În opinia sa, dintre motivele de revizuire lipseşte ipoteza "când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale", astfel cum această ipoteză este statuată ca motiv de casare prin art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.. Lacuna legislativă în discuţie, o evidentă inconsecvenţă în reglementare, lipseşte părţile, în recurs, de o garanţie procesuală esenţială, circumscrisă dreptului la un proces echitabil.

A mai arătat că, o lacună normativă cu semnificaţia celei mai sus invocate este şi lipsa unei norme care să prevadă obligaţia ataşării la dosarul cauzei a unui exemplar al procesului-verbal de înlocuire a judecătorilor (inclusiv la dosarul electronic), în acest mod părţile fiind lipsite de dreptul de a verifica şi eventual contesta în interiorul unui termen util legalitatea acestei înlocuiri, respectiv de dreptul de a recuza judecătorul care a înlocuit un membru titular al completului de judecată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Apărării Naţionale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal, ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

2.1. Referitor la cererea de suspendare a prezentei cauze până la pronunţarea Curţii Constituţionale a României asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi".

Chiar dacă, prin încheierea de şedinţă din 10 noiembrie 2022 pronunţată în dosarul asociat nr. x/2022, s-a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de revizuent, prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. reglementează un caz de suspendare facultativă a judecării cauzei, lăsat la latitudinea instanţei de judecată, care poate aprecia oportunitatea unei asemenea măsuri.

Lipsa unei dispoziţii procesuale exprese în sensul suspendării judecăţii cauzei în situaţia admiterii cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional cu excepţia de neconstituţionalitate, precum şi abrogarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care prevedea suspendarea de drept a judecăţii cauzei în intervalul de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate, relevă intenţia legiuitorului, manifestată în noile reglementări, de a nu impune cu caracter obligatoriu, imperativ, de drept, luarea de către judecător a unei asemenea măsuri.

În egală măsură, însă, aceste împrejurări nu pot să conducă la concluzia că instanţa nu poate suspenda cursul judecăţii în cazul particular de suspendare facultativă, atunci când, în funcţie de elementele cauzei, apreciază că măsura se impune.

Însă, în prezenta cauză, raportat la argumentele aduse în susţinerea motivelor de revizuire invocate, Înalta Curte apreciază că nu se impune suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, motiv pentru care va respinge cererea formulată.

2.2. Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire invocată prin întâmpinare de către intimat, Înalta Curte constată că, în speţă, criticile privind nelegala compunere a completului de judectată se subsumenază cazului de revizuire prevăzut de art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Totodată, revizuentul susţine, prin argumentele formulate, că instanţa de recurs ar fi pronunţat hotărârea care face obiectul revizuirii cu încălcarea principiului dreptului Uniunii Europene consacrat prin articolul 47 al doilea paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, inclusiv prin raportarea acestei norme comunitare la norma legii interne constând în art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.. Prin urmare, Înalta Curte apreciază că excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire este neîntemeiată şi urmează să o respingă.

2.3. Pe fondul cererii de revizuire, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al acesteia, în raport de temeiurile de drept invocate, respectiv art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

2.3.1. Potrivit art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"Constituie motiv de revizuire, care se adăuga la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunţarea hotărârilor rămase definitive şi irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată".

Instituirea căii de atac a revizuirii în art. 21 din Legea nr. 554/2004 constituie o modalitate prin care legiuitorul, în materia contenciosului administrativ, a prevăzut un mijloc procedural prin care să se poată verifica modul în care instanţele naţionale respectă principiul priorităţii dreptului comunitar şi protejarea intereselor persoanelor care ar putea fi lezate prin încălcări ale dreptului comunitar.

Pentru a fi incident acest caz de revizuire, este necesar ca instanţa de judecată învestită cu soluţionarea căii extraordinare de atac să constate că, prin hotărârea atacată, a fost încălcat principiul priorităţii dreptului unional. Având în vedere dispoziţiile art. 20 alin. (2) şi art. 148 alin. (2) din Constituţia României, acest motiv de revizuire presupune, pe de-o parte, existenţa unei neconcordanţe între norme de drept din legislaţia internă şi norme ale dreptului unional şi, pe de altă parte, ca instanţa de judecată să fi procedat la o greşită aplicare, cu prioritate, a normelor dreptului intern.

În esenţă, ceea ce se susţine prin cererea de revizuire este încălcarea normelor de drept cu privire la constituirea completului de judecată care a pronunţat hotărârea ce face obiectul revizuirii. În concret, s-a precizat că s-a încălcat principiul priorităţii dreptului Uniunii Europene consacrat prin art. 47 al doilea paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene:

"Orice persoană are dreptul la un proces echitabil, public şi într-un termen rezonabil, în faţa unei instanţe judecătoreşti independente şi imparţiale, constituită în prealabil prin lege".

Analizând criticile care vizează nelegala compunere a completului de judecată, circumscrise motivului de revizuire prevăzut de art. 21 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău la data de 16 noiembrie 2020 sub nr. x/2019*, reclamantul A. a formulat recurs împotriva sentinţei nr. 74 din 21 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Cererea de recurs a fost înaintată spre competentă soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 15 decembrie 2020. Potrivit rezoluţiilor aflate la filele x, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi ale art. 4 din Regulamantul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi, dosarul de recurs nr. x/2019 a fost repartizat aleatoriu Completului de judecată nr. 10 noul C. proc. civ., care, după finalizarea procedurii de regularizare a fixat termen pentru judecarea pe fond a recursului la data de 13 octombrie 2021, în şedinţa publică, cu citarea părţilor.

Prin Hotărârea nr. 89 din 30 iunie 2021 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţii de Casaţiei şi Justiţie s-a luat act de planificarea şedinţelor de judecată la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal, pentru perioada septembrie- decembrie 2021 şi s-a aprobat planificarea judecătorilor de permanenţă pentru aceeaşi perioadă, conform anexelor la acestă hotărâre.

Conform acestei hotărâri, pentru şedinţa din 13 octombrie 2021, termen stabilit în cauză pentru soluţionarea recursurilor declarate, competenţa Completului nr. 10 era următoarea: doamna judecător D., doamna judecător E. şi domnul judecător F..

Această compunere a compleului nr. 10 a fost modificată prin înlocuirea domnului judecător F., aflat în imposibilitate obiectivă de prezentare, din motive medicale, cu doamna judecător G., judecător aflat pe planificarea de permanenţă, aprobată prin hotărârea de colegiu menţionată anterior.

Înlocuirea efectuată a fost atestă prin Procesul-verbal nr. x din 11 octombrie 2021, întocmit în considerarea dispoziţiilor art. 148 alin. (7) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu modificările şi completările ulterioare.

Având în vedere considerentele expuse anterior, referitoare la motivele şi modalitatea de înlocuire a unuia dintre judecătorii completului, precum şi actele întocmite la nivelul instanţei şi temeiurile de drept în baza cărora au fost întocmite, Înalta Curte nu poate sesiza vreo încălcare a priorităţii dreptului unional, respectiv a art. 47 al doilea paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene faţă de dreptul naţional.

Prin urmare, Înalta Curte constată că nu s-a încălcat dreptul părţii la un proces echitabil în sensul enunţat de revizuent, întrucât completul de judecată care a pronunţat hotărârea ce face obiectul revizuirii a fost legal constituit, nefiind incident motivul de revizuire prevăzut de art. 21 din Legea nr. 554/2004.

În subsidiar, revizuentul a susţinut că invocarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene se impune inclusiv în raport cu norma lacunară normativă, neconstituţională, din redactarea actuală a motivelor de revizuire - art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.. În opinia sa, dintre motivele de revizuire lipseşte ipoteza "când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale", astfel cum această ipoteză este statuată ca motiv de casare prin art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.. Lacuna legislativă în discuţie, o evidentă inconsecvenţă în reglementare, lipseşte părţile, în recurs, de o garanţie procesuală esenţială, circumscrisă dreptului la un proces echitabil.

Cu referire la aceste susţineri, Înalta Curte reţine că eventualul control de constituţionalitate al normei prevăzută la art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nu intră în competenţa instanţei de judecată, ci a Curţii Constituţionale, în condiţiile art. 146 lit. d) din Constituţia României revizuită.

Totodată, art. 124 din Constituţie prevede că "Justiţia se înfăptuieşte în numele legii", ceea ce implică o acţiune de aplicare a acesteia, fără a se recunoaşte judecătorului dreptul de a legifera.

În plus, în cauza de faţă, prin încheierea de şedinţă din 10 noiembrie 2022 pronunţată în dosarul asociat nr. x/2022, s-a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de revizuent cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

2.3.2. Cu privire la motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest motiv de revizuire se referă la pronunţarea instanţei asupra unor lucruri care nu s-au cerut, nepronunţarea acesteia asupra unui lucru cerut ori pronunţarea peste ceea ce s-a cerut.

Textul vizează inadvertenţele dintre obiectul pricinii supus judecăţii şi ceea ce s-a pronunţat deşi nu s-a cerut (extra petita), instanţa nu s-a pronunţat, deşi s-a cerut (minus petita), şi ipoteza în care instanţa a dat mai mult decât s-a cerut (plus petita).

Punctul 1 al art. 509 din C. proc. civ. este intrinsec legat de ceea ce partea a solicitat a fi dedus judecăţii şi nu de examinarea legalităţii hotărârii prin intermediul motivelor de recurs.

În sensul acestui text, prin "lucru cerut" se înţelege numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia şi au stabilit obiectul pricinii supus judecăţii, care se reflectă în dispozitiv. Aşadar, textul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. vizează inadvertenţele dintre obiectul pricinii supuse judecăţii şi ceea ce instanţa a hotărât, fiind vizat obiectul cererii, iar nu temeiurile acesteia sau mijloacele de apărare.

Având în vedere aceste repere teoretice, în ceea ce priveşte prezenta cauză, Înalta Curtea observă că reclamantul a solicitat constatarea nulităţii absolute a Ordinului ministrului Apărării Naţionale nr. M.C. 1898/17.11.1990 prin care s-a dispus trecerea sa în rezervă, cerere asupra căreia instanţa de fond s-a pronunţat, respingând acţiunea pentru autoritatea de lucru judecat în raport cu cererile care au format obiectul dosarelor nr. x/2008 şi nr. y/2016, soluţie confirmată şi de instanţa de recurs, prin decizia nr. 5023 din 26.10.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin urmare, aspectul invocat de revizuent în sensul că instanţa nu s-a pronunţat asupra lucrului cerut, arătând în acest sens că, prin cererea din 16.03.2021, de modificarea a cererii de recurs, a solicitat instanţei să procedeze la un reviriment de jurisprudenţă în raport cu Decizia nr. 2310/2008 a ÎCCJ-SCAF, prin care sentinţa civilă nr. 3058/2008 a Curţii de Apel Bucureşti a devenit irevocabilă, nu reprezintă obiectul pricinii supuse judecăţii.

De altfel, obiectul cererii de recurs l-a constituit examinarea legalităţii sentinţei nr. 74 din 21 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019 prin care s-a respins acţiunea formulată de reclamant pentru autoritate de lucru judecat, şi nu Decizia nr. 2310/2008 a ÎCCJ-SCAF, pronunţată în dosarul nr. x/2008.

Totodată, se observă că prin prima cerere de modificare a cererii de recurs, înregistrată la 11.01.2021 s-a invocat excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei de contencios adimistrativ şi fiscal, iar prin a doua cerere de modificare a cererii de recurs, înregistrată la data de 16.03.2021, recurentul a solicitat instanţei ca, "în subsidiar la cererea de declinare a competenţei către secţia civilă a ÎCCJ, să soluţioneze prezenta cauză având în vedere inclusiv următoarele împrejurări de fapt şi de drept", făcând referire şi la necesitatea unui reviriment de jurisprudenţă, apreciind că acesta se impune în respectul dreptului la egalitate de tratament şi nediscriminare (în raport cu cauza fostului său coleg C.), al dreptului la un proces echitabil (inclusiv sub aspectul motivării hotărârilor judecătoreşti) - drepturi ocrotite atât prin legea internă cât şi prin Convenţia EDO şi prin jurisprudenţa CEDO.

Aşadar, din modul în care a fost formulată cererea de modificare a recursului din data de 16.03.2021, la care revizuentul face referire în susţinerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestă cerere reprezintă, de fapt, un mijloc de apărare, câtă vreme recurentul nu a contestat autoritatea de lucru judecat reţinută de prima instanţă, ci a solicitat un reviriment de jurisprudenţă pentru respectarea dreptului la egalitate de tratament şi nediscriminare şi al dreptului la un proces echitabil.

În plus, în considerentele Deciziei nr. 5023/26.10.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că nu poate fi incident în cauză art. 6 din CEDO şi nu este admisibilă solicitarea recurentului de a se constata situaţia de discriminare în raport cu alte persoane care au contestat ordine de trecere în rezervă pretins nelegale şi care au obţinut şi despăgubiri.

În concluzie, în speţă nu se poate reţine nici incidenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. în ipoteza indicată de revizuient, în sensul că instanţa nu s-a pronunţat asupra lucrului cerut.

2.4. Soluţia instanţei asupra cererii de revizuire şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 513 C. proc. civ., raportat la prev. art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi 509 alin. (1) pct. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii revizuirii invocată de intimat.

Respinge cerere de suspendare a judecăţii revizuirii până la pronunţarea Curţii Constituţionale a României asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., invocată de revizuent.

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 5023 din 26 octombrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.