Hospital wins jurisdictional conflict: control report challenge assigned to Bucharest Tribunal, not Court of Appeal.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by assigning the case to the Bucharest Tribunal, Section II of Administrative and Fiscal Litigation, as the court of first instance, thereby prevailing over the Court of Appeal Bucharest, which had declined jurisdiction; the Tribunal's earlier declination was thus reversed, and the case proceeds before the Tribunal. The dispute concerned a hospital's action seeking annulment and suspension of execution of a control report issued by the defendant Health Insurance House for Defense, Public Order, National Security, and Judicial Authority, which alleged irregularities in prescribing, validating, dispensing, and reimbursing prescriptions for generic medicines in violation of therapeutic protocols. The decisive legal issue was the classification of the defendant as a central versus local public authority for determining material jurisdiction under Article 10(1) of Law No. 554/2004 on administrative contentious matters, read with Article 276(3)-(4) of Law No. 95/2006 and Article 1 of Government Ordinance No. 56/1998. The High Court held that because the defendant is a local public authority subordinate to the National Health Insurance House—the only central authority—and its competencies are sectorial despite national territorial reach, jurisdiction lies with the tribunal and not the court of appeal, per Article 135(4) of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 276 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, art. 276 alin. (4) din Legea nr. 95/2006, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (4) din C. proc. civ; Hospital wins jurisdictional conflict: control report challenge assigned to Bucharest Tribunal, not Court of Appeal: The dispute concerned a hospital's action seeking annulment and suspension of execution of a control report issued by the defendant Health Insurance House for Defense, Public Order, National Security, and Judicial Authority, which alleged irregularities in prescribing, validating, dispensing, and reimbursing prescriptions for generic medicines in violation of therapeutic protocols. The decisive legal issue was the classification of the defendant as a central versus local public authority for determining material jurisdiction under Article 10(1) of Law No. 554/2004 on administrative contentious matters, read with Article 276(3)-(4) of Law No. 95/2006 and Article 1 of Government Ordinance No. 56/1998. The High Court held that because the defendant is a local public authority subordinate to the National Health Insurance House—the only central authority—and its competencies are sectorial despite national territorial reach, jurisdiction lies with the tribunal and not the court of appeal, per Article 135(4) of the Civil Procedure Code.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for the High Court to rule on the negative conflict of jurisdiction and establish the competent court.
Full text
Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2022
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 23.12.2021, sub nr. x/2021, reclamantul Spitalul Clinic Militar de Urgenţă "Dr. A.", în contradictoriu cu pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună: suspendarea executării măsurilor dispuse prin Raportul de control nr. WR-OP1. S9/01.07.2021, precum şi anularea acestui raport, înregistrat la furnizorul de servicii medicale sub nr. x/05.07.2021, emis în baza acţiunii de control operativ având ca tematică: "Identificarea tuturor abaterilor de la legalitate şi regularitate cu privire la modul de prescriere, validare, eliberare şi decontare al reţetelor emise pentru medicamentele corespunzătoare denumirilor comune internaţionale, cu încălcarea protocoalelor terapeutice".
În drept, reclamantul a invocat prevederile Legii nr. 554/2004, ale Legii nr. 95/2006, ale H.G. nr. 140/2018, ale Ordinului nr. 397/836/2018, Normele de aplicare ale Titlului XVI din Legea nr. 95/2006 şi Ordinul M.S. nr. 1012/2013.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.
2.1. Prin sentinţa nr. 1818 din 1 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamantul Spitalul Clinic Militar de Urgenţă Dr. A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, ca instanţă de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie Tribunalul Bucureşti a reţinut, în esenţă, că din interpretarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ale art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 56/1998 şi ale art. 276 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, rezultă că pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti este un organ de specialitate aflat în subordinea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, instituţie publică cu personalitate juridică, cu sediul în municipiul Bucureşti.
Astfel, a apreciat că o entitate administrativă precum pârâta din cauza de faţă, nu poate fi asimilată unei autorităţi publice locale, deoarece, în calificarea unei autorităţi ca fiind centrală sau locală, determinantă este întinderea teritorială a competenţei, autorităţile centrale fiind cele a căror competenţă se exercită la nivel naţional, pe întreg teritoriul ţării, cum este şi cazul pârâtei. În consecinţă, chiar dacă pârâta funcţionează conform regulilor aplicabile caselor de asigurări de sănătate judeţene, este o autoritate de rang central în sistemul autorităţilor publice, iar litigiile privind actele administrative emise de această pârâtă sunt de competenţa curţii de apel, ca instanţă de contencios administrativ şi fiscal.
2.2. Prin sentinţa nr. 1306 din 27 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Spitalul Clinic Militar de Urgenţă Dr. A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănăatte a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că pentru a se stabili competenţa materială, în cauză este aplicabil criteriul poziţionării autorităţii publice emitente a actului administrativ în sistemul administraţiei publice. Astfel, a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 276 alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi a dispoziţiilor art. 1 din O.G. nr. 56/1998, în aplicarea cărora a reţinut că pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti prezintă funcţionalitatea unei case judeţene de sănătate, astfel cum prevede art. 276 alin. (4) din Legea nr. 95/2006 şi art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 56/1998, fiind o instituţie asimilată unei autorităţi publice locale.
II. Decizia Înaltei Curţi pronunţată în regulator de competenţă.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii, reţinând că este vorba despre un conflict negativ de competenţă tipic.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Obiectul demersului judiciar iniţiat de reclamantul Spitalul Clinic Militar de Urgenţă "Dr. A." vizează suspendarea executării măsurilor dispuse prin Raportul de control nr. WR-OP1. S9/01.07.2021, precum şi anularea acestui raport, care a fost înregistrat la furnizorul de servicii medicale sub nr. x/05.07.2021, fiind emis în baza acţiunii de control operativ având ca tematică: "Identificarea tuturor abaterilor de la legalitate şi regularitate cu privire la modul de prescriere, validare, eliberare şi decontare al reţetelor emise pentru medicamentele corespunzătoare denumirilor comune internaţionale, cu încălcarea protocoalelor terapeutice".
Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă de faţă vizează rangul autorităţii emitente a actului administrativ contestat, criteriu de stabilire a competenţei materiale de soluţionare a cauzei în primă instanţă.
Tribunalul Bucureşti, prima instanţă sesizată, a reţinut că pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti este un organ de specialitate aflat în subordinea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, instituţie publică cu personalitate juridică, cu sediul în municipiul Bucureşti, care nu poate fi asimilată unei autorităţi publice locale chiar dacă funcţionează conform regulilor aplicabile caselor de asigurări de sănătate judeţene, fiind o autoritate de rang central în sistemul autorităţilor publice, aspect de natură a atrage competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, ca instanţă de contencios administrativ.
În schimb, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 276 alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, precum şi dispoziţiile art. 1 din O.G. nr. 56/1998, în aplicarea cărora a reţinut că pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti prezintă funcţionalitatea unei case judeţene de sănătate, astfel cum prevede art. 276 alin. (4) din Legea nr. 95/2006 şi art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 56/1998, fiind o instituţie asimilată unei autorităţi publice locale, astfel încât Tribunalul Bucureşti este instanţa competentă din punct de vedere material să analizeze legalitatea actului administrativ contestat.
Aşadar, instanţele aflate în conflict au exprimat opinii diferite în ceea ce priveşte rangul autorităţii publice pârâte Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, criteriu de stabilire a competenţei materiale de soluţionare a acţiunii formulate împotriva Raportului de control nr. WR-OP1. S9/01.07.2021 emis de pârâtă.
Cu titlu preliminar, Înalta Curte reţine că Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, mai exact dispoziţiile art. 10 alin. (1), reglementează competenţa materială de fond în funcţie de două criterii, respectiv: poziţionarea autorităţii publice emitente a actului considerat ilegal în sistemul administraţiei publice (autorităţi centrale/locale) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei, datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
Prin urmare, există două tipuri de competenţă, în funcţie de obiectul actului administrativ, legea reglementând competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal în funcţie de poziţionarea organului emitent al actului în sistemul administraţiei publice şi în raport de cuantumul sumei ce face obiectul actului administrativ contestat, atunci când litigiul priveşte taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
În speţă, reclamantul contestă legalitatea Raportului de control nr. WR-OP1. S9/01.07.2021 emis de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti în baza acţiunii de control operativ având ca tematică: "Identificarea tuturor abaterilor de la legalitate şi regularitate cu privire la modul de prescriere, validare, eliberare şi decontare al reţetelor emise pentru medicamentele corespunzătoare denumirilor comune internaţionale, cu încălcarea protocoalelor terapeutice",solicitând suspendarea executării măsurilor dispuse prin acesta, precum şi anularea actului.
Întrucât obiectul actului administrativ contestat nu este reprezentat de un impozit, taxă, contribuţie sau datorie vamală, aspect necontestat, în prezenta cauză competenţa de soluţionare a acţiunii reclamantului se stabileşte prin prisma criteriului poziţionării autorităţii publice emitente a actului contestat în sistemul administraţiei publice.
Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti a fost înfiinţată prin O.G. nr. 56/1998, la art. 1 din acest act normativ prevăzându-se că este o instituţie publică, nelucrativă, cu personalitate juridică, parte a sistemului naţional de sănătate, care desfăşoară activităţi de asigurări sociale de sănătate pentru personalul ministerelor şi instituţiilor cu reţele sanitare proprii din domeniile apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti, se organizează în municipiul Bucureşti şi funcţionează în mod asemănător cu casele de asigurări sociale de sănătate judeţene, prevăzute de Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997.
Pe de altă parte, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate este o instituţie publică, autonomă, de interes naţional, cu personalitate juridică, al cărei principal obiect de activitate îl reprezintă asigurarea funcţionării unitare şi coordonate a sistemului asigurărilor sociale de sănătate din România, fiind, aşadar, o autoritate de rang central ţinând cont de faptul că are competenţe la nivel naţional în domeniul asigurărilor sociale de sănătate. Această concluzie se desprinde fără echivoc din interpretarea art. 276 alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, norme legale reţinute, de altfel, de ambele instanţe aflate în conflict, din care rezultă că pârâta din prezenta cauză, alături de casele de asigurări de sănătate judeţene şi Casa de Asigurări de Sănătate a municipiului Bucureşti, se află în subordinea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, aceasta din urmă funcţionând pe baza statutului propriu, avizat de consiliul de administraţie, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, cu avizul Ministerului Sănătăţii. Deşi casele de asigurări aflate în subordinea CNAS funcţionează pe baza statutului propriu, acesta trebuie să respecte prevederile statutului-cadru, iar Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti îşi desfăşoară activitatea potrivit prevederilor legale de organizare şi funcţionare a caselor de asigurări judeţene din cadrul sistemului de asigurări de sănătate, cu păstrarea specificului activităţii.
Aşadar, pârâta din prezenta cauză nu îndeplineşte cerinţele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept un organ al autorităţii publice centrale, atât timp cât niciun act normativ nu conţine o asemenea reglementare, iar din cuprinsul art. 1 din O.G. nr. 56/1998 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea acesteia rezultă indubitabil că are exclusiv o competenţă sectorială în domeniul asigurărilor sociale de sănătate pentru categoriile de asiguraţi prevăzute în mod expres. Chiar dacă acele categorii de asiguraţi se regăsesc pe întreg teritoriul ţării şi nu doar la nivelul municipiului Bucureşti, unde pârâta îşi are sediul, nu poate fi considerată decât o autoritate publică locală aflată în subordinea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (singura autoritate de rang central), similar caselor de asigurări sociale de sănătate judeţene, prevăzute de Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997.
În aceste condiţii, având în vedere că se solicită anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală care are calitatea de pârâtă în cauză, iar acţiunea formulată de reclamant este întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 şi ale Legii nr. 95/2006, aşadar, demersul judiciar al părţii circumscriindu-se art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială de soluţionare a cauzei va fi stabilită prin raportare la dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I din acest act normativ.
În concluzie, ţinând cont de calitatea pârâtei de autoritate publică locală cu sediul în municipiul Bucureşti, Înalta Curte va da eficienţă dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza I şi a celor cuprinse la art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, în aplicarea cărora va stabili competenţa materială şi teritorială de soluţionare a prezentei cauze, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă.
Faţă de toate considerentele expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Spitalul Clinic Militar de Urgenţă Dr. A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 10 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.