Territorial jurisdiction for trade-union-represented administrative claims: exclusive domicile rule overrides incidental-claim prorogation

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la data de 21.05.2021, sub nr. x/2021, un număr de 85 de reclamanţi, prin reprezentant Sindicatul Proeresis MP, domiciliaţi în mai multe judeţe, funcţionari publici în unităţi de Parchet chemate în judecată ca pârâte (21 de unităţi de Parchet), au solicitat obligarea la calcularea şi acordarea suplimentului postului de 25 % din salariul de bază brut lunar şi a suplimentului treptei de salarizare de 25 % din salariul de bază brut lunar, cu emiterea deciziilor de punere în aplicare a acestor suplimente, începând cu data de 09.04.2015 şi până la încetarea raporturilor de serviciu ale fiecărui reclamant.

Prin cererea de intervenţie în interes propriu, formulată în dosarul nr. x/2021, la 25.11.2021, reclamanţii A., B. şi C., toţi trei angajaţi ai Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, domiciliaţi în municipiul Sfântu Gheorghe, prin acelaşi reprezentant-Sindicatul Proeresis MP, au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, aceleaşi drepturi precum acelea din cererea principală, introductivă de instanţă, anume calcularea şi acordarea suplimentului postului de 25 % din salariul de bază brut lunar şi a suplimentului treptei de salarizare de 25 % din salariul de bază brut lunar, cu emiterea deciziilor de punere în aplicare a acestor suplimente, începând cu data de 09.04.2015 şi până la încetarea raporturilor de serviciu ale fiecărui intervenient.

Prin încheierea din 31 mai 2022, pronunţată de Tribunalul Argeş*, secţia civilă în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Argeş, invocată de pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea; au fost disjunse cererile formulate de reclamantul Sindicatul Proeresis MP, în numele şi pentru membrii de sindicat, respectiv de către intervenienţii domiciliaţi în judeţele Alba, Arad, Bihor, Braşov, Buzău, Caraş Severin, Cluj, Constanţa, Covasna, Dâmboviţa, Galaţi, Gorj, Harghita, Ilfov, Maramureş, Olt, Prahova, Satu Mare, Vâlcea, Teleorman, Timiş şi municipiul Bucureşti şi s-a dispus formarea a 22 de dosare în care instanţa s-a pronunţat asupra excepţiei de necompetenţă teritorială exclusivă, invocată din oficiu.

Totodată, s-a dispus continuarea judecăţii în cauza nr. 5041/109/2021 privind pe reclamantul Sindicatul Proeresis MP în numele şi pentru membrii de sindicat domiciliaţi în judeţul Argeş, respectiv D., E., F. şi G. şi pe pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia Naţională Anticorupţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi a fost fixat termen de judecată la data de 08.09.2022, cu citarea părţilor.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

2.1. Prin sentinţa nr. 396 din 31 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, disjuns din dosarul nr. x/2021, Tribunalul Argeş*, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Argeş, secţia civilă, complet specializat contencios administrativ şi fiscal, şi a declinat competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Proeresis MP, în numele şi pentru membrii de sindicat A., B. şi C. în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia Naţională Anticorupţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-DIICOT, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, în favoarea Tribunalului Covasna, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie a apreciat, în esenţă, că în prezenta cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se ve respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces, în speţă reclamanţii funcţionari publici A., B. şi C. având domiciliul declarat în municipiul Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna.

2.2. Prin sentinţa nr. 598 din 21 iulie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Covasna, secţia civilă-Completul de fond specializat în soluţionarea cauzelor în materia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cererii de intervenţie voluntară în interes propriu, formulată de reclamanţii A., B. şi C., toţi trei prin reprezentant Sindicatul Proeresis MP, în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia Naţională Anticorupţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-DIICOT, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, în favoarea Tribunalului Argeş-complet specializat în materia contencios administrativ şi fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, pentru a cărui soluţionare a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În sprijinul soluţiei pronunţate Tribunalul Covasna a reţinut că, faţă de dispoziţiile art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de intervenţie voluntară în interes propriu a intervenienţilor A., B. şi C., care este o cerere incidentală (art. 30 alin. (6) C. proc. civ.), era în competenţa teritorială a Tribunalului Argeş, secţia civilă-complet de contencios administrativ şi fiscal, ca instanţă competentă pentru cererea principală introdusă la data de 21.05.2021, înregistrată în dosarul nr. x/2021.

Totodată, a arătat că şi în ipoteza de faţă, în care cei trei intervenienţi au domiciliul în judeţul Covasna, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 prevede o competenţă teritorială exclusivă a instanţei de la domiciliul reclamantului (în speţă Tribunalul Covasna), în baza art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., Tribunalul Argeş-complet de contencios administrativ şi fiscal fiind competent şi pentru judecata cererii lor incidentale, având în vedere că s-a prevăzut expres că cererea incidentală se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa teritorială a altei instanţe.

II. Decizia Înaltei Curţi pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii, reţinând că este vorba despre un conflict negativ de competenţă tipic.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Obiectul demersului judiciar iniţiat de reclamanţii A., B. şi C., titularii cererii de intervenţie în interes propriu formulate prin reprezentant, şi anume Sindicatul Proeresis MP, în dosarul nr. x/2021, la data de 25.11.2021, vizează obligarea pârâţilor la calcularea şi acordarea suplimentului postului de 25 % din salariul de bază brut lunar şi a suplimentului treptei de salarizare de 25 % din salariul de bază brut lunar, cu emiterea deciziilor de punere în aplicare a acestor suplimente, începând cu data de 09.04.2015 şi până la încetarea raporturilor de serviciu ale fiecăruia dintre aceştia.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă îl constituie problema instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, în raport de cererea formulată de reclamanţii-titulari ai cererii de intervenţie în interes propriu, formulată prin reprezentant-Sindicatul Proeresis MP, şi de domiciliul acestora, prin prisma dispoziţiilor legale incidente în materie.

Tribunalul Argeş, secţia civilă-complet specializat contencios administrativ şi fiscal, prima instanţă sesizată, a apreciat că în raport de prevederile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanţii A., B. şi C., prin reprezentant-Sindicatul Peoereris MP, aparţine Tribunalului Covasna, ţinând cont de faptul că toţi au domiciliul în municipiul Sfântul Gheorghe, judeţul Covasna.

În schimb, Tribunalul Covasna, secţia civilă-Completul de fond specializat în soluţionarea cauzelor în materia contencios administrativ şi fiscal a apreciat că în prezenta cauză competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte cu luarea în considerare a dispoziţiilor art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., faţă de împrejurarea că reclamanţii din prezenta cauză sunt titularii unei cereri de intervenţie voluntară în interes propriu, cerere incidentală conform art. 30 alin. (6) din C. proc. civ., fiind în competenţa teritorială a Tribunalului Argeş, secţia civilă-complet specializat contencios administrativ şi fiscal, ca instanţă competentă pentru cererea principală introdusă la data de 21.05.2021 şi înregistrată în dosarul nr. x/2021.

Faţă de obiectul cererii deduse judecăţii prin acţiunea formulată de reclamanţii din prezenta cauză, funcţionari publici angajaţi în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, care configurează existenţa unui litigiu de contencios administrativ, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile, în materie de competenţă materială, dispoziţiile speciale ale art. 536 din Codul administrativ, iar în materie de competenţă teritorială, dispoziţiile de drept comun prevăzute la art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora: "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său."

Competenţa stabilită de textul de lege anterior citat este una teritorială absolută, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe deopotrivă competente.

De asemenea, Înalta Curte constată incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora: "Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Având ca reper aceste prevederi legale Înalta Curte reţine că, deşi prin acţiunea introductivă se urmăreşte plata unor drepturi băneşti în favoarea membrilor de sindicat, Sindicatul Proeresis MP nu are calitatea de reclamant, ci pe aceea de reprezentant al acestora (aspect ce rezultă şi din modalitatea de redactare a cererii de intervenţie în interes propriu deduse judecăţii, formulată de Sindicatul Proeresis MP în numele şi pentru A., B. şi C.), iar calitatea de reclamant revine membrilor de sindicat indicaţi, deoarece aceştia au calitatea de titulari ai drepturilor pretinse, precum şi interesul promovării acţiunii.

Prin urmare, deşi anterior modificării aduse prin Legea nr. 212/2018, dispoziţiile Legii nr. 554/2004 nu făceau distincţie după cum acţiunea era introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat, ulterior acestui moment, forma textului de lege în vigoare la data introducerii acţiunii de faţă, respectiv alin. (4) al art. 10 din Legea nr. 554/2004, care a fost introdus prin Legea nr. 212/2018, prevede în mod expres că de la normele privind competenţa teritorială exclusivă nu se poate deroga nici în ipoteza în care acţiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Pe de altă parte este de observat că, într-adevăr, cererea de intervenţie în interes propriu, formulată de Sindicatul Proeresis MP în numele şi pentru membrii săi A., B. şi C., are caracterul unei cereri incidentale, caracter dobândit ca urmare a faptului că aceşti terţi au preferat să invoce pretinsele lor drepturi în litigiul pendente, cererea de intervenţie devenind astfel o cerere care se grefează pe cererea principală. Însă, această cerere fiind, în principiu, o veritabilă cerere de chemare în judecată îndreptată împotriva părţilor iniţiale, intervenţia voluntară principală poate fi soluţionată şi independent de cererea iniţială, atât timp cât terţul intervenient poate să îşi formuleze pretenţia şi separat, pe cale principală, de esenţa intervenţiei voluntare principale fiind invocarea de către terţ a unui drept propriu, fără a fi necesar să existe identitate între dreptul pretins de terţ şi dreptul ce formează obiectul cererii de chemare în judecată.

Ca urmare, nu sunt incidente în speţă dispoziţiile art. 123 C. proc. civ., care reglementează un caz de prorogare legală a competenţei, întrucât nu este obligatorie soluţionarea împreună a cererii formulate de intervenienţi şi a cererii principale pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 123 coroborate cu cele ale art. 66 din C. proc. civ.. În situaţia dedusă judecăţii competenţa soluţionării cauzei urmează a se stabili prin raportare la normele legii speciale a contenciosului administrativ, care prevăd o competenţă teritorială absolută.

În altă ordine de idei, este de observat că intervenţia voluntară principală constituie un incident procedural ce determină lărgirea cadrului procesual, de regulă, din punct de vedere al părţilor, în speţă terţii intervenienţi principali având domiciliul declarat în municipiul Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna, element în virtutea căruia s-a dispus disjungerea cererii formulate de aceştia în dosarul nr. x/2021, formarea unui nou dosar înregistrat sub nr. x/2022, precum şi declinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.

Potrivit art. 87 din C. civ.: "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală", dovada domiciliului făcându-se, potrivit dispoziţiilor art. 91 alin. (1) din acelaşi C. civ., cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate.

În concluzie, domiciliul reclamanţilor în raport de care se va stabili competenţa instanţei de judecată, din punct de vedere teritorial, este cel care rezultă din adeverinţele eliberate de angajator, precum şi din copiile actelor de identitate, înscrisuri ataşate la dosarul Tribunalului Argeş, filele x, care atestă că aceştia au domiciliul legal în municipiul Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă.

Faţă de argumentele expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Covasna, secţia civilă-Completul de fond specializat în soluţionarea cauzelor în materia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Proeresis MP pentru A., B. şi C. în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Covasna, secţia civilă -Completul de fond specializat în soluţionarea cauzelor în materia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.