Appeal null for unmotivated grounds; constitutionality referral refusal upheld

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Circumstanţele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, la 09.02.2015, sub nr. x/2015, astfel cum a fost completată şi modificată, reclamantul Executor Judecătoresc A. a formulat, în contradictoriu cu pârâţii Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, contestaţie împotriva Hotărârii nr. 1/2015, pronunţată în dosarul nr. x/CSD/2.014 de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, respectiv împotriva încheierii din 16.01.2015, pronunţată în cauză, precum şi împotriva Hotărârii nr. 2/2014 dată în dosarul nr. x/2014, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să admită contestaţia, să desfiinţeze soluţiile pronunţate şi hotărârile contestate, şi să dispună închiderea dosarului disciplinar. Totodată, a solicitat să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal de cercetare prealabilă, încheiat la 08.05.2014 de Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, precum şi a actelor subsecvente.

Prin sentinţa nr. 125 din 23.06.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a respins ca inadmisibilă contestaţia formulată de reclamantul Executor Judecătoresc A., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. Totodată, a respins cererea de suspendare a Hotărârii nr. 1/2015, pronunţată în dosarul nr. x/2014 de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, inclusiv a încheierii din data de 16.01.2015, pronunţată în cauză, şi a Hotărârii nr. 2/2014, pronunţată în dosar nr. x/2014 de Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi a obligat reclamanta să plătească pârâtului Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia suma de 2.728 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 2775 din 29.06.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 1/2015, pronunţată în dosarul nr. x/2014 de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, a Hotărârii nr. 2/28.10.2014 pronunţată în dosarul nr. x/2014 de Consiliul de Disciplină din cadrul C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi a procesului-verbal de cercetare prealabilă, încheiat la 08.05.2014 de Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, ca inadmisibilă.

De asemenea, a admis recursul declarat de reclamantul Executor Judecătoresc A. împotriva sentinţei nr. 125 din 23.06.2015 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal; a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 17.10.2018, sub nr. x/2015*.

Prin încheierea nr. 604 din 07.02.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de petentul Executor Judecătoresc A. şi a dispus strămutarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2015, de la Curtea de Apel Alba Iulia, la Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea nr. 7 din 11.02.2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, pronunţată în dosarul nr. x/2015, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul acestei instanţe şi s-a trimis dosarul Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, fiind înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 05.03.2019, sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 134 din 30.05.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul Executor Judecătoresc A. în contradictoriu cu pârâţii Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi a obligat-o pe reclamantă să plătească pârâtului Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia suma de 10.917,5 RON cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.

Recursul declarat de reclamantul Executor Judecătoresc A. împotriva sentinţei de fond pronunţate în rejudecarea cauzei după casare a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.06.2020, sub nr. x/2015*.

La termenul din data de 19.05.2022, recurentul-reclamant a depus o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor punctului 19, art. I din Legea nr. 212 din 25 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 658 din 30.07.2018 şi, subsecvent, a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, prin care se prevede că procedura prevăzută la art. 493 C. proc. civ. nu se aplică în materia contenciosului administrativ. Cererea de sesizare a fost înregistrată sub nr. dosar asociat x/2015 şi a fost stabilit termen la 15.09.2022, în vederea comunicării acesteia, la termenul menţionat dispunându-se amânarea pronunţării la 29.09.2022 şi respectiv 13.10.2022.

2. Încheierea din 13.10.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea din 13 octombrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă cererea formulată de recurentul-reclamant Executor Judecătoresc A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. 19, art. I din Legea nr. 212/25.07.2018 şi, subsecvent, a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 54/2004 prin care se dispune că procedura prevăzută la art. 493 C. proc. civ. nu se aplică în materia contenciosului administrativ.

3. Calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva încheierii din 13 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a promovat recurs reclamantul Executor Judecătoresc A., susţinând că articolul de lege criticat pentru neconstituţionalitate este imprecis şi incomplet, fiind defectiv în privinţa dispoziţiilor referitoare la aplicarea în timp, considerând astfel că textul trebuia să includă în final prevederea conform căreia: "pentru procesele începute după intrarea în vigoare a prezentei modificări."

În dezvoltarea recursului a reluat argumentele invocate sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, a reiterat situaţia de fapt şi de drept ce au stat la baza invocării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ. şi a concluzionat pe subiectul în discuţie expunând următoarele argumente:- în cauza analizată a fost fixat în mod greşit şi prematur primul termen de judecată, folosindu-se ca argument dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, aşa cum a fost modificat de punctul 19, art. I din Legea nr. 212 din 25 iulie 2018, ce prevede că procedura prevăzută la art. 493 C. proc. civ. nu se aplică în materia contenciosului administrativ; - în conformitate cu principiul neretroactivităţii legii civile (art. 15 alin. (2) din Constituţia României şi art. 24 din C. proc. civ.), cât şi cu principiul securităţii juridice, principii ce fac parte din ordinea juridică comunitară, legea civilă având aplicabilitate viitoare.

A mai arătat că, atât timp cât Legea nr. 212/2018 nu conţine norme tranzitorii, în cauza de faţă nu se aplică în mod direct art. 24 din C. proc. civ., urmând ca art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în forma sa modificată, să se aplice doar pentru acţiunile formulate în contenciosul administrativ.

Faţă de cele expuse, a solicitat să se constate că în mod greşit i-a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

În plus, în condiţiile în care instanţa ar fi apreciat în mod corect cererea pe care a formulat-o, aceea de sesizare a Curţii Constituţionale, şi ar fi admis-o ca atare, cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2015, în care a depus cererea de sesizare şi din care a fost disjuns dosarul nr. x/2015, putea fi suspendată până la pronunţarea hotărârii Curţii Constituţionale. Totodată, având în vedere greşita apreciere a cererii de sesizare depuse şi efectele grave ce se pot produce, a solicitat, în temeiul art. 484 şi următoarele din C. proc. civ., suspendarea executării deciziei nr. 4649 din 13.10.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat instanţei, în principal, să dispună respingerea recursului ca tardiv, în subsidiar, să dispună respingerea recursului ca nemotivat, iar în terţiar să respingă recursul ca nefondat. Totodată, a solicitat respingerea cererii de suspendare ca inadmisibilă, respectiv ca neîntemeiată.

Recurentul-reclamant a depus concluzii scrise în susţinerea recursului declarat, prin care, în esenţă, a reiterat argumentele expuse prin cererea de recurs.

La termenul din 10 noiembrie 2022, la care au avut loc dezbaterile, Înalta Curte a respins excepţia tardivităţii formulării cererii de recurs, reţinând că din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că recurentul a respectat termenul de declarare prevăzut de lege, de 48 de ore de la pronunţare. Totodată, a reţinut cauza în pronunţare, cu prioritate asupra excepţiei nulităţii recursului pentru nemotivare, invocată de intimatul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de recurs, invocată prin întâmpinare de intimatul-pârât Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Înalta Curte apreciază că excepţia este întemeiată şi o va admite, urmând să constate nul recursul reclamantului, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

De asemenea, conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488", motive de nelegalitate enumerate, prin urmare, cu caracter limitativ în cuprinsul acestui articol.

Aşadar, recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de prevederile art. 488 din C. proc. civ.. Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, sancţiunea nulităţii recursului.

Condiţia legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., precum şi a dezvoltării motivelor, implică determinarea greşelilor anume imputate, o argumentare a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează, în lipsa acestor menţiuni instanţa învestită cu judecarea recursului neputând exercita un control judecătoresc eficient, ci, numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

De altfel, în practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, partea recurentă având obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute în mod expres şi limitativ de lege şi să dezvolte critici subsumate acestora, deoarece simpla indicare a textelor de lege nu echivalează cu motivarea recursului şi nu conduce, implicit, la casarea hotărârii atacate.

În egală măsură, Înalta Curte reţine că recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.. Aşadar, motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere de legiuitor şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de reglementarea anterioară în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

În speţă, recurentul-reclamant nu a indicat motivul de casare pretins a fi întrunit în privinţa soluţiei atacate, dintre cele prevăzute în art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în mod expres şi limitativ, iar prin cererea de recurs formulată nu a dezvoltat veritabile critici de nelegalitate la adresa încheierii recurate, care să poată fi încadrate în unul dintre motivele de casare menţionate. În schimb, a reiterat susţinerile din cuprinsul cererii de sesizare a Curţii Constituţionale referitoare la admisibilitatea acesteia, şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la faptul că Înalta Curte i-a respins cererea, apreciind că în mod greşit a dispus în acest sens, fără a arăta însă, în concret, care este greşeala imputată instanţei de recurs, şi a reluat aspectele ce au conturat situaţia de fapt şi de drept, fără a se raporta însă la considerentele încheierii atacate şi fără a le combate efectiv.

În aceste condiţii, susţinerile recurentului-reclamant nu permit analizarea încheierii atacate din perspectiva dispoziţiilor legale care reglementează motivele de nelegalitate ce pot fi invocate în susţinerea solicitării de casare a unei hotărâri judecătoreşti, această neregularitate a cererii de recurs fiind sancţionată cu nulitatea căii de atac exercitate.

Această concluzie se impune deoarece simpla nemulţumire a recurentului cu privire la soluţia pronunţată de prima instanţă prin încheierea atacată, nu este suficientă, fiind necesar ca recursul să fie întemeiat pe critici de nelegalitate circumscrise motivelor prevăzute în mod expres şi limitativ de lege, având în vedere că recursul este o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate.

Or, atât timp cât partea nu a arătat, în concret, greşelile pretins săvârşite de instanţa de recurs la pronunţarea soluţiei contestate, simpla afirmaţie privind greşita respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, reluarea argumentelor referitoare la admisibilitatea acestei sesizări şi reiterarea situaţiei de fapt şi de drept, fără a fi dezvoltate critici care să poată fi circumscrise cazurilor de casare prevăzute de lege, echivalează cu nemotivarea cererii de recurs.

În aceste condiţii, reţinând caracterul nemotivat al cererii de recurs, având în vedere că recurentul-reclamant a procedat la reluarea argumentelor invocate în faţa instanţei de recurs şi la reiterarea situaţiei de fapt, neinvocând veritabile critici de nelegalitate care să poată face posibilă o încadrare a acestora în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., şi constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac promovate.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate de instanţa de recurs.

Pentru argumentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, întrucât recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor impuse de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) şi art. 496 alin. (1) din acelaşi Cod, va constata nul recursul declarat de reclamant împotriva încheierii din 13.10.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2015, pe care, în consecinţă, o va menţine ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul Executor Judecătoresc A. împotriva încheierii din 13 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.