Mandatory reclassification of court clerk-archivist position to higher education grade after successful promotion exam; limits of administrative discretion in approving staffing table modifications

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la 16.02.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. a chemat în judecată, în calitate de pârâţi, Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Bucureşti, solicitând obligarea acestora la modificarea statului de funcţii şi la emiterea deciziei de încadrare în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare.

În motivarea cererii a arătat că este grefier-arhivar pe perioadă nedeterminată, cu studii medii în cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală şi că, în zilele de 27 şi 28 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a organizat un examen pentru promovarea din funcţia de grefier cu studii medii în funcţia de grefier cu studii superioare, precum şi din funcţia de grefier arhivar cu studii medii în cea de grefier arhivar cu studii superioare în cadrul aceleiaşi instanţe, iar examenul s-a desfăşurat potrivit dispoziţiilor Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului sau examenului pentru definitivare în funcţie, promovare în grade sau trepte profesionale în cadrul aceleiaşi instanţe ori aceluiaşi parchet precum şi în funcţii de execuţie a personalului auxiliar de specialitate la instanţe şi parchete superioare, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 181/2007.

A mai arătat că, potrivit art. 39 din Hotărârea CSM nr. 181/2007, candidaţii declaraţi admişi la examenul de promovare în grade sau trepte profesionale superioare ori din funcţia de grefier cu studii medii în cea de grefier cu studii superioare, în cadrul aceleiaşi instanţe sau aceluiaşi parchet, precum şi la concursul de promovare la instanţe ori parchete superioare sunt numiţi, în condiţiile legii, prin decizie a preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, a procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, a preşedintelui curţii de apel sau, după caz, a procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel. Însă, deşi au trecut 2 ani şi 3 luni de la afişarea rezultatelor examenului susţinut în perioada 27-28 noiembrie 2018, nu a primit până în prezent o decizie de promovare din funcţia de grefier arhivar cu studii medii în cea de grefier arhivat cu studii superioare.

Prin sentinţa nr. 505 din 20 mai 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Bucureşti, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 17.06.2021, sub nr. x/2021.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 145 din 21.09.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Bucureşti şi Ministerul Justiţiei; a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei la modificarea statelor de funcţii şi de personal ale Curţii de Apel Bucureşti, ca urmare a valorificării examenului de promovare din funcţia de grefier arhivar cu studii medii în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare, susţinut de reclamantă, şi a obligat pârâta Curtea de Apel Bucureşti la emiterea deciziei de reîncadrare a reclamantei pe funcţia de grefier arhivar cu studii superioare.

3. Calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva sentinţei de fond pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, a exercitat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva unor critici de nelegalitate circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

A solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, pe cale de consecinţă, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În dezvoltarea recursului a susţinut că soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte pretenţiile formulate prin cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, anume emiterea de către ministrul justiţiei a unui ordin de modificare a statelor de funcţii, este netemeinică şi nelegală, sub acest aspect prima instanţă aplicând în mod greşit dispoziţiile legale şi apreciind astfel că refuzul Ministerului Justiţiei nu este justificat în condiţiile în care cadrul legal prezentat ar permite organizarea concursului de promovare din funcţia de grefier arhivar şi registrator cu studii medii în funcţia de grefier arhivar şi registrator cu studii superioare.

Astfel, instanţa de fond a reţinut în motivare incidenţa dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în sensul că una dintre condiţiile necesare pentru înscrierea la concurs este absolvirea studiilor superioare, însă nu a luat în considerare că obiectul acestei legi-cadru este reprezentat de salarizarea personalului din sectorul bugetar, iar nu de modul de încadrare pe funcţii, neavând legătură cu îndeplinirea condiţiilor de ocupare a funcţiilor din aparatul bugetar ori cu stabilirea modalităţii/condiţiilor de promovare în funcţie, acestea urmând a se face potrivit prevederilor din statute sau alte acte normative specifice domeniului de activitate.

Aşadar, a arătat recurentul, stabilirea salariului de funcţie în temeiul prevederilor din anexele la Legea-cadru nr. 153/2017 reprezintă doar o operaţiune secundară, ulterioară celei de încadrare pe funcţie/promovare în funcţie, aflată în legătură directă cu aceasta, neputându-se astfel susţine că modificările aduse de legiuitor dispoziţiilor legii salarizării sunt de natură a înlătura de la aplicare ori de a completa prevederi din statut referitoare la condiţiile necesare încadrării/promovării în funcţie, dat fiind faptul că acestea din urmă au un obiect diferit, reprezentând acte normative speciale care reglementează încadrarea sau promovarea, iar nu salarizarea.

A invocat art. 38 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, ale cărui dispoziţii le-a redat în cuprinsul cererii de recurs, şi a opinat că din interpretarea acestora rezultă că pentru ocuparea unui post de grefier arhivar nu sunt necesare studii superioare, ci, doar absolvirea studiilor medii, iar situaţia concretă a transformării posturilor de grefieri cu studii medii în posturi de grefieri cu studii superioare, ca urmare a dobândirii unei diplome de studii superioare, nu se regăseşte în niciuna dintre situaţiile prevăzute în mod expres de legiuitor în Legea nr. 567/2004 în secţiunea ce reglementează promovarea personalului auxiliar de specialitate şi nici în dispoziţiile regulamentului emis în vederea aplicării acestor norme.

A mai susţinut că simpla modificare, de către Consiliul Superior al Magistraturii, a Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului ori examenului pentru definitivare în funcţie, promovare în grade/trepte profesionale,ori chiar organizarea acestui concurs, nu sunt de natură a înlătura dreptul Ministerului Justiţiei de apreciere cu privire la necesitatea operării acestor modificări.

Instanţa de fond a reţinut dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 153/2017 care prevăd că încadrarea se face potrivit prevederilor din statutele specifice fiecărui domeniu de activitate, însă a apreciat în mod greşit că Ministerul Justiţiei a acţionat cu exces de putere.

Astfel, prima instanţă a apreciat în mod greşit refuzul Ministerului Justiţiei de a nu emite ordinele de modificare a statelor de funcţii şi personal, întrucât l-a analizat numai din perspectiva dispoziţiilor Hotărârii CSM nr. 181/2007, nu şi din perspectiva dispoziţiilor Legii nr. 567/2004, ale cărei norme sunt de rang superior hotărârii menţionate şi se aplică prioritar. Aşadar, refuzul Ministerului Justiţiei a fost motivat pe considerentul că încadrarea grefierilor se realizează în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 567/2004, iar potrivit art. 38 din acest act normativ, pentru ocuparea posturilor de grefier arhivar nu este necesară dovedirea studiilor superioare, postul fiind prevăzut pentru studii medii.

Pe de altă parte, refuzul s-a fundamentat pe faptul că promovarea pe o funcţie superioară nu poate avea loc în condiţiile actualului statut al personalului auxiliar de specialitate, ci, doar după modificarea şi completarea legii actuale în sensul reglementării inserate în conţinutul Hotărârii CSM nr. 181/2007, persoanele care ocupă aceste funcţii şi au absolvit studii superioare putând susţine examenul de promovare în funcţiile de grefier arhivar şi registrator cu studii superioare, urmând a fi încadrate pe aceste funcţii cu gradul corespunzător vechimii şi salarizate în conformitate cu prevederile Legii nr. 153/2017.

În continuare recurentul a reiterat apărările formulate în faţa instanţei de fond sub aspectul inexistenţei unui conflict între norma cuprinsă în Legea nr. 153/2017, care prevede modul de salarizare a grefierilor cu studii superioare, şi norma existentă în Legea nr. 567/2004, care reglementează statutul profesional al acestei categorii profesionale, considerând că această din urmă lege are un alt obiect de reglementare, anume condiţiile de numire în funcţie, iar prima nu conţine o dispoziţie legală expresă de abrogare a art. 38 din Legea nr. 567/2004.

În aceste condiţii, a afirmat că este greşită concluzia primei instanţe, care a apreciat că Ministerul Justiţiei a acţionat cu exces de putere, considerând, dimpotrivă, că prin adoptarea unei conduite contrare, manifestată prin emiterea ordinelor solicitate, ar fi însemnat să nesocotească prevederile Legii nr. 567/2004, întrucât aprobarea transformării posturilor conform art. 135 din Legea nr. 304/2004 este o atribuţie ce nu se poate exercita decât dacă sunt îndeplinite condiţiile de legalitate, inclusiv sub aspectul oportunităţii, ca element al legalităţii. Or, legea conferă ordonatorului principal de credite un drept de apreciere asupra oportunităţii modificării statelor de funcţii şi personal pentru instanţele din subordine, astfel încât modificarea, de către Consiliul Superior al Magistraturii, a Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului ori examenului pentru definitivare în funcţie, promovare în grade/trepte profesionale, ori chiar organizarea acestui concurs, nu sunt de natură a înlătura acest drept al Ministerului Justiţiei de apreciere cu privire la necesitatea operării acestor modificări.

Pentru motivele expuse, a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

4. Apărările formulate în cauză.

Deşi intimaţilor le-a fost comunicată cererea de recurs şi au fost legal citaţi pentru termenul din 10 noiembrie 2022, la care au avut loc dezbaterile, aceştia nu au depus întâmpinare şi nu s-au prezentat la termenul stabilit pentru soluţionarea recursului.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.

Analizând sentinţa recurată în raport de criticile recurentului, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., şi de dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat şi îl va respinge ca atare pentru următoarele motive:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere, când, "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reţine că, în înţelesul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum şi prin violarea unor principii generale de drept. Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se referă, fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanţa a dat o greşită interpretare a acesteia sau faptele au fost reţinute greşit în raport de exigenţele textului de lege.

De asemenea, prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale incidente în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

În fapt, demersul intimatei-reclamante vizează obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Bucureşti la modificarea statului de funcţii şi la emiterea deciziei de încadrare în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare, ca urmare a promovării examenului organizat de Curtea de Apel Bucureşti în perioada 27-28 noiembrie 2018, respectiv de promovare din funcţia de grefier arhivar cu studii medii în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare.

Soluţionând cauza, prima instanţă a găsit întemeiate susţinerile reclamantei şi i-a admis acţiunea, obligând pârâtul Ministerul Justiţiei la modificarea statelor de funcţii şi de personal ale Curţii de Apel Bucureşti, ca urmare a valorificării examenului de promovare din funcţia de grefier arhivar cu studii medii în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare, susţinut de reclamantă, iar pe pârâta Curtea de Apel Bucureşti a obligat-o la emiterea deciziei de reîncadrare a reclamantei pe funcţia de grefier arhivar cu studii superioare.

Hotărârea instanţei de fond a fost atacată de pârâtul Ministerul Justiţiei, care a criticat soluţia de obligare a sa la modificarea statelor de funcţii şi de personal ale Curţii de Apel Bucureşti ca urmare a valorificării examenului de promovare din funcţia de grefier arhivar cu studii medii în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare, susţinut de reclamantă.

În esenţă, criticile recurentului-pârât vizează aplicarea greşită a cadrului legislativ incident în cauză, respectiv dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 153/2017 şi prevederile art. 38 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, considerând acesta că prima instanţă a apreciat în mod greşit că este nejustificat refuzul său de a emite ordinele de modificare a statelor de funcţii şi de personal, întrucât l-a analizat numai din perspectiva prevederilor Hotărârii C.S.M. nr. 181/2007, nu şi din perspectiva dispoziţiilor Legii nr. 567/2004, ale cărei norme sunt de rang superior hotărârii menţionate şi se aplică cu prioritate.

Înalta Curte nu poate valida alegaţiile recurentului-pârât, deoarece acestea nu reflectă voinţa legiuitorului, ci propriul demers interpretativ, trunchiat, doar cu privire la anumite norme legale incidente, în scopul obţinerii soluţiei pretinse.

Aşadar, în acord cu raţionamentul primei instanţe, pe care îl împărtăşeşte, instanţa de control judiciar reţine că refuzul Ministerului Justiţiei de a efectua modificări privind aprobarea statelor de funcţii, în sensul transformării posturilor de grefieri arhivari cu studii medii în grefieri arhivari cu studii superioare şi de a modifica bugetul în mod corespunzător, este unul nejustificat.

A invocat recurentul dreptul de apreciere asupra oportunităţii modificării statelor de funcţii şi personal pentru curţile de apel şi instanţele din subordine, susţinând faptul că însăşi oportunitatea reprezintă un element al legalităţii fără de care nu se poate vorbi despre valabilitatea unui act administrativ.

Deşi este de necontestat că manifestarea de voinţă a autorităţii publice este ghidată în luarea deciziilor şi de criteriul oportunităţii acestei măsuri, în situaţia dedusă judecăţii recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a apreciat asupra oportunităţii modificării statelor de funcţii, în sensul transformării posturilor de grefieri arhivari cu studii medii în grefieri arhivari cu studii superioare şi de a modifica bugetul în mod corespunzător, cu ignorarea cadrului legislativ existent, deci a criteriului legalităţii.

Într-adevăr, oportunitatea actului administrativ se manifestă prin posibilitatea emitentului de a alege în mod subiectiv şi conjunctural momentul şi amploarea intervenţiei, soluţia sa corespunzând interesului concret pe care îşi propune să îl asigure. Însă, apreciind oportunitatea faţă de anumite circumstanţe, autoritatea publică trebuie să respecte limitele legale şi constituţionale, pentru a evita conturarea unui exces de putere, iar oportunitatea văzută ca posibilitate de apreciere pe care legea o permite unei structuri administrative ţine de legalitatea actului, jurisprudenţa actuală consacrând această abordare.

În egală măsură, Înalta Curte reţine că, inserând excesul de putere printre temeiurile acţiunii în contencios administrativ, definit ca "exercitarea dreptului de apreciere al autorităţile publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor", art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 oferă o consacrare normativă atribuţiei instanţei de a examina conduita autorităţilor publice inclusiv din perspectiva modului de exercitare a puterii discreţionare şi încadrării ei în limitele marjei de apreciere conferite de lege, răspunzând imperativului menţinerii unui echilibru rezonabil între interesul public şi drepturile subiective sau interesele legitime private ce pot fi lezate prin actul administrativ emis sau prin refuzul emiterii acestuia în scopul valorificării dreptului subiectiv privat, act administrativ asimilat. Altfel spus, oportunitatea se află în strânsă dependenţă cu puterea discreţionară a autorităţii publice, desemnând facultatea acesteia dată de lege de a alege, după aprecierea sa, între mai multe soluţii posibile, aplicabile la cazul concret, existând deci o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorităţi, astfel încât să poată recurge, în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor, la orice mijloc de acţiune, în limitele competenţei sale.

Prin urmare, limita legală a dreptului de apreciere, deci a oportunităţii, se va regăsi în scopul legii, revenind instanţei de contencios administrativ obligaţia de a verifica atât conformitatea actului administrativ cu legea, cât şi respectarea în conduita autorităţii publice a justului echilibru între dreptul subiectiv sau interesul legitim privat pretins vătămat şi interesul public pe care este chemată să-l ocrotească.

Dintr-o asemenea perspectivă, oportunitatea apare ca fiind un subsistem al condiţiilor de legalitate lato sensu, încetând acolo unde autoritatea publică a acţionat contrar interesului public, aşa cum rezultă acesta din cadrul normativ aplicabil în situaţia concretă supusă analizei, în speţă refuzul Ministerului Justiţiei de a efectua modificarea statelor de funcţii şi personal ale Curţii de Apel Bucureşti ca urmare a valorificării examenului de promovare din funcţia de grefier arhivar cu studii medii în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare, susţinut de reclamantă, şi de a modifica bugetul în mod corespunzător, act administrativ asimilat în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (2) teza I din Legea nr. 554/2004.

Relevante pe subiectul analizat sunt dispoziţiile art. 135 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, din care rezultă că statele de funcţii şi de personal pentru curţile de apel, tribunale, tribunale specializate, judecătorii şi parchete se aprobă prin ordin al ministrului justiţiei. De asemenea, potrivit dispoziţiilor cuprinse la alin. (2) al textului menţionat din acelaşi act normativ, ministrul justiţiei aprobă prin ordin, cu avizul conform al secţiilor corespunzătoare ale Consiliului Superior al Magistraturii, majorarea sau reducerea schemelor de personal pentru curţile de apel, tribunale, tribunale specializate, judecătorii şi parchete.

În plus, Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii stabileşte atribuţiile ce revin acestuia, prin secţiile sale, în esenţă acestea vizând obligaţia de a urmări respectarea prevederilor legale şi regulamentare în domeniul organizării şi funcţionării instanţelor şi a parchetelor de pe lângă acestea şi de a lua măsurile necesare înlăturării imediate a vulnerabilităţilor ce pot afecta buna desfăşurare a activităţii acestora.

Potrivit art. 3 alin. (1) din Hotărârea CSM nr. 181 din 29 martie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului ori examenului pentru definitivare în funcţie, promovarea în grade sau trepte profesionale superioare ori din funcţia de grefier cu studii medii în cea de grefier cu studii superioare, în cadrul aceleiaşi instanţe sau aceluiaşi parchet, precum şi în funcţii de execuţie a personalului auxiliar de specialitate la instanţe şi parchete superioare, promovarea în funcţii de execuţie a personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor în grade sau trepte profesionale superioare, în cadrul aceleiaşi instanţe sau aceluiaşi parchet, se face prin examen organizat la nivelul fiecărei instanţe sau parchet.

În acest sens art. 81 din aceeaşi hotărâre, modificată şi completată, prevede pentru personalul auxiliar de specialitate care a absolvit studii superioare juridice, posibilitatea de a participa la examenul pentru promovarea din funcţia de grefier cu studii medii în cea de grefier cu studii superioare, în cadrul aceleiaşi instanţe sau aceluiaşi parchet, potrivit art. 101 din hotărâre aceste dispoziţii legale aplicându-se în mod corespunzător şi în cazul personalului încadrat în funcţia de grefier arhivar cu studii medii.

Astfel, conform art. 101 alin. (4) din Hotărârea CSM nr. 181/2007: "Poate participa la examenul pentru promovarea din funcţia de grefier arhivar cu studii medii în cea de grefier cu studii superioare şi din funcţia de grefier registrator cu studii medii în cea de grefier registrator cu studii superioare, în cadrul aceleiaşi instanţe sau aceluiaşi parchet, personalul auxiliar de specialitate care a absolvit studii superioare juridice, studii superioare de administraţie publică sau studii de licenţă în arhivistică."

Pe de altă parte, art. 31 alin. (2) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice prevede că "Încadrarea şi promovarea personalului plătit din fonduri publice pe funcţii, grade sau trepte profesionale se fac potrivit prevederilor din statute sau alte acte normative specifice domeniului de activitate, aprobate prin legi, hotărâri ale Guvernului sau acte administrative ale ordonatorului principal de credite, după caz", iar în Anexa V, cap. II pct. 7, 8 şi 9 a legii menţionate au fost introduse de către legiuitor funcţiile de grefier-arhivar treapta I, II şi debutant, cu nivel de studii superioare.

Aşadar, este de observat că în vederea executării dispoziţiilor legale indicate supra, Consiliul Superior al Magistraturii a decis modificarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului şi examenului pentru definitivare în funcţie şi promovare, aprobat prin Hotărârea nr. 181/2007, emiţând astfel Hotărârea nr. 820/2018 prin care au fost stabilite, aşa cum s-a arătat în precedent, condiţiile de participare la examenul de promovare din funcţia de grefier cu studii medii în cea de grefier cu studii superioare, precum şi modalitatea de numire în noile funcţii.

Contrar susţinerilor recurentului-pârât, Înalta Curte reţine că o cerinţă precum cea a absolvirii studiilor medii, prevăzută de art. 38 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, vizează doar momentul recrutării în funcţia de grefier arhivar, în speţă fiind incidente normele legale ce reglementează promovarea în funcţie, anume dispoziţiile art. 44 din Legea nr. 567/2004, conform cărora promovarea în funcţii de execuţie în grade sau trepte profesionale superioare, în cadrul aceleiaşi instanţe sau aceluiaşi parchet, se face prin examen, organizat conform prevederilor art. 81 şi art. 82 din Hotărârea CSM nr. 181/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

Aşadar, nu prezintă relevanţă în speţă faptul că art. 38 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 prevede drept condiţie pentru numirea în funcţia de grefier arhivar absolvirea studiilor medii, atât timp cât acelaşi act normativ prevede posibilitatea promovării din funcţia de grefier arhivar cu studii medii în cea de grefier arhivar cu studii superioare, aceasta fiind, de altfel, situaţia premisă ce stă la baza obiectului dedus judecăţii.

Cum prin legea specială incidentă, nr. 567/2004, s-a reglementat modalitatea de dezvoltare a carierei personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti, promovarea constituind o modalitate de dezvoltare a carierei, în acord cu dispoziţiile art. 44, Înalta Curte constată că sunt nefondate susţinerile recurentului ce vizează faptul că numai după modificarea statutului personalului auxiliar, în sensul reglementării condiţiei studiilor superioare pentru numirea în funcţiile de grefier arhivar şi registrator, persoanele care ocupă aceste funcţii şi au absolvit studii superioare urmează a fi încadrate pe aceste funcţii cu gradul corespunzător vechimii şi salarizate în conformitate cu prevederile Legii nr. 153/2017, şi că, în situaţia contrară, sunt încălcate dispoziţiile Legii nr. 567/2004, care au rang superior normelor cuprinse în Hotărârea CSM nr. 181/2007.

Contrar opiniei exprimate de recurent, Înalta Curte reţine că din interpretarea coroborată a dispoziţiilor Legii nr. 567/2004 şi a celor cuprinse în Hotărârea CSM nr. 181/2007, cu modificările şi completările ulterioare, în baza cărora a fost organizat de Curtea de Apel Bucureşti concursul de promovare în perioada 27-28 noiembrie 2018, şi, ca urmare, a declarării reclamantei din prezenta cauză ca fiind admisă la acest concurs, rezultă posibilitatea acesteia de a fi încadrată pe o funcţie superioară, cu o salarizare corespunzătoare permisă de Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Un argument suplimentar în acest sens îl constituie faptul că alin. (4) al art. 31 din această lege-cadru a salarizării prevede că, "În situaţia în care nu există un post vacant, promovarea personalului plătit din fonduri publice în funcţii, grade sau trepte profesionale se va face prin transformarea postului din statul de funcţii în care acesta este încadrat într-unul de nivel imediat superior."

În concluzie, atât timp cât cadrul legal în vigoare în perioada de referinţă, permite atât organizarea examenului de promovare din funcţia de grefier arhivar cu studii medii în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare, cât şi salarizarea acestei categorii în mod corespunzător, refuzul recurentului-pârât de modificare a statelor de funcţii şi de personal ale Curţii de Apel Bucureşti, ca urmare a valorificării examenului de promovare din funcţia de grefier arhivar cu studii medii în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare, susţinut de reclamantă în perioada 27-28 noiembrie 2018, este unul nejustificat, exprimat cu exces de putere, fiind în mod corect sancţionat de prima instanţă cu obligarea sa la îndeplinirea măsurii dispuse.

Având în vedere că nu s-au conturat elemente de nelegalitate a hotărârii de fond, aceasta fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente în speţă, argumentele expuse de recurentul-pârât în calea de atac a recursului nefiind apte să determine casarea acesteia, Înalta Curte va respinge ca nefondat demersul judiciar iniţiat de pârât, cu consecinţa păstrării ca legale a sentinţei atacate.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

Pentru considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, nefiind întrunit motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi Cod, raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârât şi, în consecinţă, va menţine sentinţa de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 145 din 21 septembrie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.