Annulment of appeal for lack of judicial stamp in dispute over judicial executor's professional exclusion

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 05.04.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată, în calitate de pârâţi, Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti - Comisia Superioară de Disciplină, solicitând admiterea contestaţiei formulate împotriva Hotărârii nr. 5 din 05.03.2021 a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti - Comisia Superioară de Disciplină, dosar nr. x/2021 şi, în principal, să se dispună anularea acesteia, iar, în subsidiar, a solicitat admiterea contestaţiei, anularea hotărârii şi stabilirea unei sancţiuni mai blânde, respectiv suspendarea din funcţie pe o durată de 3 luni.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 177/F-CONT din data de 4 octombrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul Executor Judecătoresc A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti - Comisia Superioară de Disciplină.

3. Calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva sentinţei nr. 177 din 4 octombrie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul Executor Judecătoresc A., solicitând admiterea acestuia şi rejudecarea cauzei cu consecinţa admiterii contestaţiei formulate împotriva Hotărârii nr. 5 din 05.03.2021 date în dosarul nr. x/2021 de către Uniunea Naţională de Executorilor Judecătoreşti -Comisia Superioară de Disciplină, şi a anulării acesteia, iar, în subsidiar, stabilirea unei sancţiuni mai blânde, respectiv suspendarea din funcţie pe o durată de 3 luni.

În dezvoltarea recursului partea a susţinut, în esenţă, că prin hotărârea recurată, în mod nelegal instanţa de fond i-a respins contestaţia, considerând că susţinerile sale nu au un fundament legal. Astfel, a arătat că a solicitat, în principal, anularea Hotărârii nr. 5/05.03.2021 pentru nerespectarea procedurii prevăzute de art. 69 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, art. 13 din C. proc. civ. şi art. 24 din Constituţia României, precum şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti - Comisia Superioară de Disciplină, pentru a i se da posibilitatea să se apere, în condiţiile în care a fost sancţionat cu pedeapsa maximă prevăzută de art. 49 lit. d) din Legea nr. 188/2000, respectiv excluderea din profesie, cu darea unei decizii încă de la primul termen, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare.

A mai evocat recurentul dispoziţiile art. 40 din Legea nr. 188/2000 în susţinerea opiniei că lipsa acestuia a fost justificată de intrarea în concediul de odihnă şi că i-a fost încălcat dreptul fundamental de apărare prin faptul că nu i-a fost acordat un termen după întoarcerea sa din concediu, luându-se o hotărâre în grabă şi fără a fi analizate toate circumstanţele, motiv pentru care a apreciat că se impune efectuarea unei noi judecăţi de către Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.

În continuare recurentul a reiterat argumentele conform cărora sancţiunea ce i-a fost aplicată este una extrem de gravă, excesivă, impunându-se a fi schimbată cu una mai blândă, respectiv cu suspendarea din funcţie pe o durată de 3 luni.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare la recursul exercitat de reclamant, prin intermediul căreia a solicitat, în principal, constatarea nulităţii recursului pentru nemotivare, apreciind că prin cererea de recurs nu au fost aduse critici sentinţei de fond, recurentul reluând susţinerile anterioare cu privire la actul administrativ contestat iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La termenul de dezbateri din 10 noiembrie 2022, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia netimbrării recursului şi a reţinut cauza în pronunţare, cu prioritate asupra excepţiei invocate din oficiu, iar, în subsidiar, asupra excepţiei nulităţii recursului pentru nemotivare, invocată de intimatul-pârât Ministerul Justiţiei prin întâmpinare.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare, excepţie invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată şi o va admite, anulând recursul pe acest temei, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit dispoziţiilor legale menţionate supra, "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc."

În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, conform cărora: recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ., precum şi dispoziţiile art. 24 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, conform cărora: în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În speţă, prin cererea de recurs formulată recurentul-reclamant nu a încadrat criticile în motivele de casare expres prevăzute de lege şi nu a indicat în acest sens dispoziţiile legale aplicabile, astfel încât, pornindu-se de la premisa că partea a înţeles să invoce cel puţin unul dintre motivele de casare expres prevăzute de lege, iar obiectul acţiunii nu este evaluabil în bani, s-a stabilit în sarcina recurentului obligaţia achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.

Potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege", iar alin. (2) prevede:

"dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei". De asemenea, art. 32 din acelaşi act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 148 alin. (6) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum şi dispoziţiile art. 197 din acelaşi act normativ care dispun în mod expres că:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii".

În plus, art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Din analiza textelor de lege enunţate supra rezultă obligaţia părţii de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat.

Prin adresa comunicată recurentului-reclamant, în cadrul procedurii prealabile, la data de 14.12.2021, astfel cum rezultă din dovada de înmânare aflată la dosar, precum şi prin citaţia comunicată la data de 05.09.2022, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar, s-a adus la cunoştinţa părţii recurente obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, aferentă recursului declarat împotriva sentinţei nr. 177 din 4 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunea şi cererile introduse la instanţa judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, iar aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice şi se plătesc anticipat.

Din actele şi lucrările dosarului reiese că recurentul-reclamant nu a îndeplinit această obligaţie până la termenul de judecată fixat, iar din verificările efectuate în sistemul informatic Ecris s-a constatat că nu a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru sau cerere de acordare a ajutorului public judiciar pentru plata taxei judiciare de timbru.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat sau până la închiderea dezbaterilor, recurentul-reclamant neconformându-se obligaţiei de timbrare comunicate de instanţa de recurs, că nu ne aflăm în prezenţa unei acţiuni sau persoane faţă de care operează scutirea legală de obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 197 şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., aplicând sancţiunea neîndeplinirii acestei obligaţii, respectiv anularea recursului ca netimbrat.

Totodată, având în vedere soluţia pronunţată asupra excepţiei netimbrării recursului, Înalta Curte nu va mai proceda la analizarea excepţiei nulităţii recursului pentru nemotivare, precum şi a criticilor invocate de reclamant deoarece examinarea acestora ar fi de prisos, fără o finalitate practică.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate de instanţa de recurs.

Pentru considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi alin. (2) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 24 alin. (1) şi alin. (2) şi art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte va anula ca netimbrat recursul declarat de reclamantul Executor Judecătoresc A. împotriva sentinţei nr. 177 din 4 octombrie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul Executor Judecătoresc A. împotriva sentinţei nr. 177 din 4 octombrie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.