Appeal for failure to pay full stamp duty annulled; administrative dispute waiver upheld.

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 07.01.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Constanţa, anularea în totalitate a Hotărârii nr. 355/17.12.2020 emise de pârât, considerând că nu poate fi aplicată până la publicarea în Monitorul Oficial al României, a Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 166/2002, precum şi suspendarea actului contestat până la soluţionarea acţiunii în anulare.

Prin sentinţa civilă nr. 599 din 8 aprilie 2021, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active, iar în temeiul dispoziţiilor art. 406 din C. proc. civ. s-a luat act de renunţarea reclamantei A. la judecata cauzei în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Constanţa.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamanta A., prin reprezentant legal B., în calitate de preşedinte, criticând sentinţa recurată pentru nelegalitate prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.

2. Hotărârea atacată în cauză.

Prin decizia civilă nr. 1339 din 9 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a luat act de renunţarea la judecata recursului contencios administrativ promovat de recurenta-reclamantă A., prin reprezentant legal, preşedinte B., împotriva sentinţei civile nr. 599 din 8 aprilie 2021, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul-pârât Consiliul Judeţean Constanţa.

3. Calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva deciziei nr. 1399 din 9 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A., prin B., invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 6, pct. 7 şi pct. 8 din C. proc. civ. şi expunându-şi argumentele în cuprinsul cererii de recurs formulate.

În dezvoltarea recursului partea a susţinut, în esenţă, că nu a formulat nici o cerere de renunţare la judecată, iar numitul C. nu avea calitatea de a face cerere de renunţare în numele Fundaţiei, astfel că solicitarea de renunţare nu a fost făcută de reclamantă prin B., conform autorităţii de lucru judecat şi puterii de lucru judecat, atât a ultimelor sentinţe date de Curtea de Apel Constanţa şi Tribunalul Constanţa, prin anularea Hotărârii Consiliului Judeţean nr. 355/2020, cât şi a celorlalte sentinţe depuse la dosarul cauzei. Prin urmare, a solicitat instanţei să constate aspectele arătate şi să admită recursul astfel cum a fost formulat, cu consecinţa casării hotărârii atacate.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât Consiliul Judeţean Constanţa a formulat întâmpinare la recursul exercitat de reclamantă, prin intermediul căreia a solicitat, în principal, constatarea nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare invocate, iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

La termenul de dezbateri din 10 noiembrie 2022, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului pentru insuficienta timbrare şi a rămas în pronunţare, cu prioritate asupra acestei excepţii, iar, în subsidiar, asupra excepţiei nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare invocate, invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pentru insuficienta timbrare, excepţie invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată şi o va admite, anulând recursul pe acest temei, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit dispoziţiilor legale menţionate supra, "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc."

În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 25 alin. (2) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013, conform cărora: "Se taxează cu 50 de RON cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, a recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătoreşti: c) hotărârea prin care s-a luat act de renunţarea la judecată."

În speţă, recurenta-reclamantă a exercitat recurs împotriva deciziei nr. 1339 din data de 9 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a luat act de renunţarea la judecata recursului promovat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 599 din 8 aprilie 2021 a Tribunalului Constanţa, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

Potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013: "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege", iar alin. (2) prevede:

"Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei". De asemenea, art. 32 din acelaşi act normativ prevede că:

"Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 148 alin. (6) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum şi dispoziţiile art. 197 din acelaşi act normativ care dispun în mod expres că:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii".

În plus, art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Din analiza textelor de lege enunţate rezultă fără putinţă de tăgadă obligaţia părţii de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat.

Observând actele aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că, în urma primei comunicări emise de instanţă în cadrul procedurii prealabile de regularizare a cererii de recurs, partea a depus la dosar o chitanţă eliberată la 27.01.2022, de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 30 RON, iar prin citaţiile comunicate recurentei-reclamante la data de 05.09.2022 la sediul din Mangalia, şi la data de 13 septembrie 2022 la sediul din Constanţa, B-dul x, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosar, s-a adus la cunoştinţa părţii recurente obligaţia completării taxei judiciare de timbru cu suma de 20 RON, aferentă recursului declarat împotriva deciziei nr. 1339 din 9 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021.

La art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru legiuitorul a statuat principiul potrivit căruia acţiunea şi cererile introduse la instanţa judecătorească, deci inclusiv a celor pentru exercitarea căilor de atac, sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, iar aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice şi se plătesc anticipat.

Recurenta-reclamantă, deşi a depus la dosar, pentru termenul de judecată fixat în cauză, o chitanţă de plată a unei sume de 100 RON, aceasta nu este în măsură să facă dovada complinirii taxei judiciare de timbru în cuantumul legal stabilit de instanţa de recurs, având în vedere că, aşa cum s-a reţinut şi în practicaua prezentei decizii, data plăţii menţionate în cuprinsul acesteia este 26 octombrie 2021, hotărârea atacată a fost pronunţată la 9 noiembrie 2021, iar recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la 11 ianuarie 2022.

Or, în contextul în care hotărârea atacată a fost pronunţată la 9 noiembrie 2021, ulterior datei eliberării chitanţei din 26 octombrie 2021, este evident că partea nu avea posibilitatea să anticipeze încă de la acel moment ce soluţie urma a se pronunţa în cauză şi, implicit, sub ce aspecte va critica hotărârea pronunţată în ipoteza obţinerii unei soluţii nefavorabile. Aşadar, demersul părţii recurente-reclamante a fost condiţionat, pe de o parte, de pronunţarea unei soluţii nefavorabile, iar, pe de altă parte, de comunicarea motivării ce a stat la baza pronunţării acestei soluţii, ţinând cont că termenul de formulare a recursului curge de la data comunicării hotărârii.

În plus, este important a se observa că din cuprinsul dovezii de care partea recurentă-reclamantă înţelege să se folosească pentru a dovedi complinirea timbrajului aferent recursului exercitat în cauză, nu reiese că taxa a fost achitată pentru dosarul de faţă, iar data emiterii sale este anterioară inclusiv celei de eliberare a chitanţei de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 30 RON ataşată iniţial la dosar, aşa încât, faţă de toate argumentele arătate, nu se poate reţine că în cauză s-a făcut dovada achitării integrale a taxei judiciare de timbru datorate.

De asemenea, din verificările efectuate în sistemul informatic Ecris s-a constatat că partea recurentă nu a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru sau cerere de acordare a ajutorului public judiciar pentru plata acesteia.

Constatând că recursul nu a fost timbrat cu suma integrală stabilită de instanţă, nici anticipat şi nici până la închiderea dezbaterilor, recurenta-reclamantă neconformându-se obligaţiei de complinire a timbrajului cu suma de 20 RON comunicată de instanţa de recurs, că nu este incidentă situaţia unei acţiuni sau persoane faţă de care operează scutirea legală de obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 197 şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., aplicând sancţiunea neîndeplinirii acestei obligaţii, respectiv anularea recursului ca insuficient netimbrat.

Totodată, având în vedere soluţia ce se va pronunţa asupra excepţiei nulităţii recursului pentru insuficienta timbrare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea excepţiei nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de lege, excepţie invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare, întrucât soluţionarea acesteia este de prisos, neavând o finalitate practică.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate de instanţa de recurs.

Pentru considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi alin. (2) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 25 alin. (2) lit. c) şi art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte va anula ca insuficient timbrat recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1339 din 9 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1339 din 9 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca insuficient timbrat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.