Stamp duty default annuls appeal against dismissal of disciplinary complaint over property restitution

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 27 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a formulat contestaţie împotriva Rezoluţiei de clasare a dosarului nr. x/2017(1381/2019) înregistrat la Inspecţia Judiciară, dosar x/24.09.2020 şi a Rezoluţiilor de clasare nr. 1686/21.12.2020 şi din 08.01.2021 de către Inspectorul-şef judecător dr. B., precum şi împotriva Rezoluţiei de clasare nr. 1880/IJ/893/DIJ 02.07.2018, pronunţată de inspectorul judiciar C., în temeiul art. 4 lit. b) şi art. 45 lit. b) din Legea nr. 317/2004.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 1037 din 30 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară, Inspectorul - Şef al Inspecţiei Judiciare - dr. B., C. şi D..

3. Calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva sentinţei nr. 1037 din 30 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate conform argumentelor expuse în cererea de recurs.

În dezvoltarea recursului a susţinut, în esenţă, că i se încalcă permanent dreptul întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 20/2014 pentru revendicare imobiliară, acest lucru pornind de la Rezoluţia nr. 1880/IJ/893/DIJ/02.07.2018 a inspectorului C., contestată în cadrul acţiunii înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

În acest context, a solicitat judecătorilor Curţii de Apel Bucureşti ca de această dată să fie de acord cu el în privinţa inspectorului judiciar C., în sensul că aceasta a greşit, supunându-l la o persecuţie şi un calvar judecătoresc încă din anul 2018, astfel încât doreşte să i se soluţioneze în mod corect litigiul, şi nu să fie în permanenţă oprit şi să-i fie respinsă o acţiune de recuperare în justiţie, în baza Legii nr. 10/2001, a părţii de imobil neretrocedat de către Primăria Municipiului Bucureşti, motiv pentru care a contestat sentinţa de fond pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare la recursul exercitat de reclamant, prin intermediul căreia a solicitat, în principal, admiterea excepţiei nulităţii recursului şi, în subsidiar, respingerea căii de atac exercitate de reclamant, ca nefondată.

La termenul din 10 noiembrie 2022, la care au avut loc dezbaterile, constatând că recurentul-reclamant nu a timbrat cererea de recurs cu suma de 100 RON taxă judiciară de timbru, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare şi a rămas în pronunţare, cu prioritate asupra acestei excepţii, iar, în subsidiar, asupra excepţiei excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare în termenul legal, precum şi pentru neindicarea unor critici de nelegalitate la adresa sentinţei de fond, invocate de intimata-pârâtă prin întâmpinare, precum şi asupra fondului recursului.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare, excepţie invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată şi o va admite, anulând recursul pe acest temei, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit dispoziţiilor legale menţionate supra, "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc."

În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, conform cărora: "Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ..", precum şi dispoziţiile art. 24 alin. (2) teza a II-a din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, conform cărora recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 de RON dacă se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material pentru cererile neevaluabile în bani, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În speţă, deşi recurentul-reclamant a criticat pentru nelegalitate hotărârea atacată, nu a indicat în concret care sunt motivele de casare incidente, astfel cum sunt acestea în mod expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Ca urmare, este de observat că din dezvoltarea susţinerilor părţii recurente reiese că aceasta a înţeles să critice sentinţa de fond pentru greşita soluţie pronunţată în baza dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, apreciindu-se astfel că hotărârea este atacată, cel puţin din perspectiva unui motiv de casare pentru analizarea căruia recurentul-reclamant datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON.

Potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013: "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege", iar alin. (2) prevede:

"Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei". De asemenea, art. 32 din acelaşi act normativ prevede că "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 148 alin. (6) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum şi dispoziţiile art. 197 din acelaşi act normativ care dispun în mod expres că:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii".

În plus, art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că: la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Din analiza textelor de lege enunţate rezultă fără putinţă de tăgadă obligaţia părţii de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat.

Prin adresa comunicată recurentului-reclamant la data de 10.02.2022, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflat la dosar, precum şi prin citaţia comunicată la data de 03.05.2022, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar (coroborat cu menţiunile rezultate din citativul ataşat la fila x), s-a adus la cunoştinţa părţii recurente obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, aferentă recursului declarat împotriva sentinţei nr. 1037 din 30 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

Or, prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunea şi cererile introduse la instanţa judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, iar aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice şi se plătesc anticipat.

Recurentul-reclamant nu a îndeplinit această obligaţie până la termenul de judecată fixat în vederea soluţionării cauzei, aşa încât, constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat sau până la închiderea dezbaterilor, partea neconformându-se obligaţiei de timbrare comunicate de instanţa de recurs, că nu este incidentă situaţia unei acţiuni sau persoane faţă de care operează scutirea legală de plată a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 197 din C. proc. civ. şi celor cuprinse la art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ, aplicând sancţiunea neîndeplinirii acestei obligaţii, respectiv anularea recursului ca netimbrat.

Totodată, având în vedere soluţia ce se va pronunţa asupra excepţiei nulităţii recursului pentru netimbrare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celelalte excepţii invocate de intimata-pârâtă prin întâmpinare, întrucât soluţionarea acestora este de prisos, fără să aibă o finalitate practică.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate de instanţa de recurs.

Pentru considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi alin. (2) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 24 alin. (1) şi alin. (2) şi art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte va anula ca netimbrat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 1037 din 30 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 1037 din 30 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.