Handover of State Land and Material Error Contradiction Between Reasoning and Disposit

Şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2022

Deliberând asupra prezentei contestaţii în anulare, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Decizia contestată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 10 februarie 2016, sub nr. x/2016 (urmare declinărilor succesive de la Judecătoria Iaşi, secţia civilă şi Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 10328 din 22 septembrie 2015, respectiv sentinţa nr. 1621/CA din 4 decembrie 2015), reclamanta Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Dancu a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Domeniilor Statului, obligarea pârâtei la predarea efectivă a suprafeţei de 18 ha teren.

Prin sentinţa nr. 87 din 23 mai 2017, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Dancu în contradictoriu cu pârâta Agenţia Domeniilor Statului, a obligat pârâta să predea efectiv reclamantei suprafaţa de 16,2425 ha teren situat pe raza comunei Holboca, judeţul Iaşi. Totodată, a obligat reclamanta să achite diferenţă de onorariu de expert în sumă de 1.577 RON.

Prin Decizia nr. 6424 din 2 decembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de pârâta Agenţia Domeniilor Statului împotriva sentinţei nr. 87 din 23 mai 2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi, în rejudecare, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Dancu ca neîntemeiată.

I.2. Contestaţia în anulare formulată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 6424 din 2 decembrie 2020, a formulat contestaţie în anulare reclamanta Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Dancu, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021.

A solicitat admiterea căii extraordinare de atac, anularea deciziei atacate şi, în rejudecare, respingerea recursului, cu consecinţa menţinerii sentinţei primei instanţe ca fiind legală şi temeinică.

În esenţă, a arătat contestatoarea că, deşi prin sentinţa primei instanţe i s-a admis acţiunea, iar în considerentele deciziei instanţa de recurs a arătat că acesta este nefondat, în dispozitiv s-a consemnat admiterea recursului.

În cadrul contestaţiei în anulare a formulat şi cerere de repunere în termen, motivat de faptul că decizia din recurs a fost pronunţată la data de 2 decembrie 2020, însă a fost comunicată în 10 decembrie 2021, cu depăşirea termenului de 1 an de declarare a căii de atac prevăzut de art. 506 din C. proc. civ.

I.3. Apărările intimatei

Intimata pârâtă, deşi a fost legal citată şi i s-a comunicat în termenul legal o copie a contestaţiei în anulare, nu a depus întâmpinare.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Cu prioritate, în ceea ce priveşte cererea de repunere în termenul de exercitare a căii extraordinare de atac, se reţine că, potrivit art. 506 din C. proc. civ., "(1) Contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă. (2) Contestaţia se motivează în termenul de 15 zile prevăzut la alin. (1), sub sancţiunea nulităţii acesteia".

Pe de altă parte, art. 186 din acelaşi act normativ prevede că "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac."

În speţă, partea a formulat şi motivat calea de atac la data de 27.12.2021, cu depăşirea termenului maxim de 1 an stabilit de art. 506 din C. proc. civ., calculat de la data rămânerii definitive a deciziei contestate (2.12.2020), dar în termenul prevăzut de art. 186 alin. (2) din acelaşi cod. Având în vedere că motivul de contestaţie - eroarea materială care a afectat considerentele şi dispozitivul deciziei instanţei de recurs - a fost cunoscut abia la data comunicării deciziei motivate (10.12.2021), Înalta Curte apreciază că se justifică repunerea contestatoare în termenul de exercitare şi motivare a căii extraordinare a căii de atac, astfel că va dispune această măsură.

Pe fondul contestaţiei în anulare, se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 503 din C. proc. civ., în conformitate cu care "(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (…); 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; (…)".

Analizând decizia contestată, instanţa constată o contradicţie totală între dispozitivul hotărârii şi considerentele acesteia.

Astfel, deşi în dispozitiv se menţionează că se admite recursul declarat de pârâta ADS şi se casează sentinţa recurată, cu menţiunea respingerii ca neîntemeiată a acţiunii reclamantei, considerentele expun integral analiza şi raţionamentul juridic al instanţei de recurs, care şi antamează soluţia de respingere a recursului ca nefondat.

Or, Înalta Curte reţine că, în privinţa hotărârilor supuse recursului, art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. arată că situaţia în care hotărârea cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii constituie motiv de casare de către instanţa de recurs a hotărârii de fond.

Corelativ, în cazul hotărârilor pronunţate în recurs şi care cuprind o motivare aflată în contradicţie cu dispozitivul, corectarea erorii materiale căreia i se circumscrie o astfel de contradicţie vădită nu s-ar putea face decât pe calea contestaţiei în anulare prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

În prezentul context factual, Înalta Curte arată că sintagma "eroare materială" trebuie înţeleasă în sens larg, o interpretare prea restrictivă fiind de natură să vatăme părţile litigante în dreptul lor de a cunoaşte motivele pentru care instanţa de recurs a adoptat o anumită soluţie şi pentru care au fost înlăturate apărările formulate, o hotărâre ce nu indică motivele care au condus la pronunţarea unei soluţii sau care indică motive în totală contradicţie cu soluţia pronunţată echivalând cu o hotărâre dată în mod arbitrar, cu încălcarea dreptului la un proces echitabil.

În consecinţă, constatând că în speţă sunt aplicabile prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestaţia în anulare, va desfiinţa Decizia nr. 6424 din 2 decembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2016, procedând în baza art. 508 alin. (3) din Cod la fixarea unui nou termen de judecată pentru rejudecarea recursului, cu legala citare a părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu unanimitate:

Admite cererea de repunere în termen.

Repune contestatoarea în termenul de exercitare a căii extraordinare de atac.

Cu majoritate:

Admite contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Dancu.

Anulează Decizia nr. 6424 din 2 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016.

Fixează termen pentru rejudecarea recursului la data de 07.06.2023, cu citarea părţilor.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 noiembrie 2022.