Jurisdictional conflict over public service wage claims: exclusive territorial competence lies with the court of the individual employees' domicile, not the union's

Şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 21.05.2021 sub nr. x/2021, pe rolul Tribunalului Argeş, reclamantul Sindicatul PROERESIS MP în numele şi pentru 85 de membri de sindicat (funcţionari publici angajaţi ai unităţilor de parchet) a chemat în judecată pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Vâlcea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş, Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, Parchetul de pe lângă Î.C.C.J - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), pentru ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:

- obligarea pârâţilor la recalcularea salariului de bază brut lunar şi a celorlalte drepturi aferente, cu luarea în considerare a drepturilor salariate recunoscute prin hotărâri judecătoreşti altor funcţionari publici din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale, respectiv suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază brut lunar şi suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 09.04.2015, raportat şi la data începerii activităţii în cadrul pârâţilor, în temeiul O.U.G. nr. 83/2014, cu modificările şi completările ulterioare şi al O.U.G. nr. 57/2015, cu modificările şi completările ulterioare şi în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu ale fiecărui reclamant - membru de sindicat;

- obligarea pârâţilor la plata sumelor constând în diferenţa dintre drepturile salariale stabilite cu luarea în considerare a drepturilor salariate recunoscute prin hotărâri judecătoreşti altor funcţionari publici din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale, respectiv 25% suplimentul postului şi 25% suplimentul treptei de salarizare şi salariul de încadrare brută lunară şi drepturile salariale încasate efectiv, începând cu data de 09.04.2015, raportat şi la data începerii activităţii în cadrul pârâţilor, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi cu adăugarea dobânzii legale penalizatoare şi remuneratorie, de la data scadenţei fiecărei sume şi până la data plăţii efective;

- obligarea pârâţilor Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la emiterea deciziei în sensul punerii în aplicare a celor solicitate la pct. 1 şi 2, începând cu data de 09.04.2015 şi în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu ale fiecărui reclamant - membru de sindicat.

Prin încheierea de şedinţă din data de 31.05.2022 pronunţată în dosar nr. x/2021, Tribunalul Argeş a disjuns cererile formulate de reclamantul SINDICATUL PROERESIS MP în numele şi pentru membrii de sindicat, respectiv de către intervenienţii domiciliaţi în judeţele Alba, Arad, Bihor, Braşov, Buzău, Caraş Severin, Cluj, Constanţa, Covasna, Dâmboviţa, Galaţi, Gorj, Harghita, Ilfov, Maramureş, Olt, Prahova, Satu Mare, Vâlcea, Teleorman, Timiş şi mun. Bucureşti şi a dispus formarea a 22 de dosare în care instanţa se va pronunţa asupra excepţiei de necompetenţă teritorială exclusivă, invocată din oficiu.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 400/31.05.2022 pronunţată în dosar nr. x/2022 a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Argeş, invocată din oficiu şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind reclamantul Sindicatul Proeresis MP, în numele şi pentru membrii de sindicat A., B., C., D. în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Î.C.C.J - DNA, Parchetul de pe lângă Î.C.C.J, Parchetul de pe lângă Î.C.C.J - DIICOT, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

La pronunţarea acestei hotărâri, Tribunalul Argeş a avut în vedere dispoziţiile art. 366 şi 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, reţinând totodată că, întrucât dispoziţiile art. 536 nu prevăd care este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauzele având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, devin aplicabile dispoziţiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, în forma în vigoare la data începerii procesului, şi anume dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 554/2004, care stabilesc că reclamantul persoană fizică se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul său.

De asemenea, art. 10 alin. (4) din aceeaşi lege, în actuala redactare, stabileşte că se va respecta competenţa de soluţionare a cauzei şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia în proces.

2.2. Prin sentinţa nr. 787 din data de 13 septembrie 2022, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Braşov, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul SINDICATUL PROERESIS MP în numele şi pentru membrii de sindicat C., B., A., D. în contradictoriu cu pârâţii CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAŞOV, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ICCJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ICCJ-DIICOT, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ICCJ-DNA în favoarea Tribunalului Argeş; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

La pronunţarea acestei hotărâri, Tribunalul Braşov a reţinut că, atâta vreme cât a fost dedusă judecăţii o acţiune unică, prin care s-au pretins aceleaşi drepturi salariale, în speţă este vorba de o coparticipare procesuală facultativă, reglementată de art. 59 C. proc. civ.

Tribunalul a apreciat că luarea măsurii disjungerii nu putea să atragă şi consecinţa pierderii competenţei instanţei iniţial învestite, pentru a se justifica măsura declinării dosarului la prezenta instanţă.

De vreme ce, la data învestirii sale cu soluţionarea litigiului, Tribunalul Argeş a fost legal sesizat, conform art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare raportat la art. 59 C. proc. civ. şi la domiciliile membrilor de sindicat din Argeş, măsura disjungerii nu putea conduce la pierderea competenţei şi la o legală învestire a Tribunalului Braşov.

În plus, măsura disjungerii a fost pusă în discuţie la al treilea termen de judecată cu procedură legal îndeplinită (26.05.2022), în condiţiile în care la 2 termene de judecată anterioare procedura de citare fusese legal îndeplinită (20.01.2022 şi 10.03.2022), fără ca instanţa să se constate necompetentă pentru soluţionarea cauzei, aspect care prin raportare la art. 130 alin. (2) C. proc. civ. (potrivit căruia necompetenţa teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi sau de judecător la primul termen de judecată la are părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii) atrage concluzia stabilirii definitive a competenţei în favoarea Tribunalului Argeş la termenul de judecată din 26.01.2022.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.

Prin cererea dedusă judecăţii reclamanţii, în calitate de funcţionari publici, au solicitat obligarea pârâţilor la recalcularea salariului de bază brut lunar şi a celorlalte drepturi aferente, cu luarea în considerare a drepturilor salariale recunoscute prin hotărâri judecătoreşti altor funcţionari publici din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale, respectiv suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază brut lunar şi suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 09.04.2015, raportat şi la data începerii activităţii în cadrul pârâţilor, în temeiul O.U.G. nr. 83/2014, cu modificările şi completările ulterioare şi al O.U.G. nr. 57/2015, cu modificările şi completările ulterioare şi în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu ale fiecărui reclamant - membru de sindicat; obligarea pârâţilor la plata sumelor constând în diferenţa dintre drepturile salariale stabilite cu luarea în considerare a drepturilor salariate recunoscute prin hotărâri judecătoreşti altor funcţionari publici din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale, respectiv 25% suplimentul postului şi 25% suplimentul treptei de salarizare şi salariul de încadrare brută lunară şi drepturile salariate încasate efectiv, începând cu data de 09.04.2015, raportat şi la data începerii activităţii în cadrul pârâţilor, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi cu adăugarea dobânzii legale penalizatoare si remuneratorie, de la data scadenţei fiecărei sume şi până la data plăţii efective; obligarea pârâţilor Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la emiterea deciziei în sensul punerii în aplicare a celor solicitate la pct. 1 şi 2, începând cu data de 09.04.2015 şi în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu ale fiecărui reclamant - membru de sindicat.

Cu alte cuvinte, obiectul acţiunii exprimat prin capetele de cerere reprezintă pretenţii ale reclamanţilor ce decurg din raportul lor de serviciu.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţe se referă la stabilirea competenţei materiale şi teritoriale, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Conform art. 536 din Codul administrativ, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

Înalta Curte constată că pentru soluţionarea acestor tipuri de acţiuni competenţa de soluţionare aparţine completurilor specializate în judecarea cauzelor de contencios administrativ raportat la calitatea de funcţionar public.

Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social:

"(1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi. (2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres."

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanţe - 21.05.2021), care statuează în mod expres că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (…)".

Competenţa stabilită de textul de lege mai sus menţionat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

De asemenea, Înalta Curte constată incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 modificată potrivit cărora:

"(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Or, în cauza de faţă, deşi prin acţiunea pendinte se urmăreşte plata unor drepturi băneşti în favoarea membrilor de sindicat, Sindicatul Proeresis MP nu are calitate de reclamant, ci are calitate de reprezentant al membrilor de sindicat (aspect ce rezultă şi din petitul acţiunii deduse judecăţii), iar calitatea de reclamant revine membrilor de sindicat titulari ai drepturilor pretinse, interesul promovării acţiunii aparţinând acestora.

Înalta Curte, având în vedere că reclamanţii au solicitat plata unor drepturi băneşti, izvorâte din raporturi de muncă, precum şi faptul că aceştia au domiciliul în raza teritorială a Tribunalului Braşov, constată că acestei instanţe îi aparţine competenţa de soluţionare a prezentei cauze.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Proeresis MP în numele şi pentru membrii de sindicat C., B., A., D. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-DIICOT, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -DNA în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 noiembrie 2022.