Conflict of jurisdiction over administrative refusal claim involving both central and local consumer protection authorities
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedIn a negative conflict of competence, the High Court of Cassation and Justice (ICCJ) assigned jurisdiction to the Bucharest Court of Appeal, Section IX of Administrative and Fiscal Jurisdiction, resolving the dispute between the Bucharest Court of Appeal and the Bucharest Court. The underlying case involved a consumer protection action where the plaintiff sought to compel two defendant authorities—a central national authority and a regional/local commissioner—to resolve a complaint filed in April 2021 and to award moral damages; the lower courts had issued conflicting rulings on whether the case fell under the jurisdiction of the tribunal or the court of appeal. The ICCJ determined that because the plaintiff challenged an implicit refusal to act by both a central public authority and a local public authority, the "rank of issuing authority" criterion under Article 10(1) of Law No. 554/2004 governed jurisdiction. Since one defendant was a central authority, the litigious matter fell within the competence of the Court of Appeal, despite the involvement of a local entity, thereby overturning the lower court's declination.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (4) C. proc. civ, art. 402 din C. proc. civ; Conflict of jurisdiction over administrative refusal claim involving both central and local consumer protection authorities: Concluzionând, tribunalul a reţinut că reclamantul deduce judecăţii acte administrative asimilate emise de pârâte (refuzurile nejustificate ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului şi Comisariatului Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Bucureşti-Ilfov de a soluţiona sesizarea sa), context în care în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 şi împrejurarea că Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului este autoritate publică centrală, instanţa competentă material să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Bucureşti.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2022
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 23.11.2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului şi Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Bucureşti-Ilfov - Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor al Municipiului Bucureşti, solicitând obligarea la soluţionarea reclamaţiei transmise pârâţilor la data de 21.04.2021 şi obligarea pârâţilor în solidar la plata de daune morale de 6.000 euro.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 653/28.03.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi declinată cauza în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut că reclamantul este nemulţumit de nesoluţionarea celor două petiţii de către o autoritate publică judeţeană/regională, petiţia comunicată autorităţii publice centrale ANPC fiind înaintată autorităţii regionale competente, respectiv Comisariatului pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Bucureşti - Ilfov.
În aceste condiţii, în aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, instanţa competentă material să analizeze modul de respectare a dreptului la petiţionare al reclamantului este tribunalul.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 3427 din data de 17.06.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Comisariatul Regional Pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Bucureşti-Ilfov, Comisariatul Pentru Protecţia Consumatorilor al Municipiului Bucureşti şi Autoritatea Naţională Pentru Protecţia Consumatorului, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti - secţiile contencios administrativ şi fiscal; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că, aşa cum rezultă din înscrisurile ataşate acţiunii, reclamantul a transmis la data de 21.04.2021 sesizarea sa atât către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului, cât şi către Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Bucureşti-Ilfov.
Astfel, din moment ce reclamantul a sesizat ambii pârâţi la data de 21.04.2021 şi a invocat în cauză refuzul nejustificat al amândurora de a îi soluţiona reclamaţia, nu se poate aprecia că pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului a fost chemată de reclamant în judecată numai în scopul sesizării instanţei competente pentru ea.
Concluzionând, tribunalul a reţinut că reclamantul deduce judecăţii acte administrative asimilate emise de pârâte (refuzurile nejustificate ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului şi Comisariatului Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Bucureşti-Ilfov de a soluţiona sesizarea sa), context în care în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 şi împrejurarea că Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului este autoritate publică centrală, instanţa competentă material să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Bucureşti.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.
Instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului şi Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Bucureşti-Ilfov - Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor al Municipiului Bucureşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor la soluţionarea reclamaţiei transmise acestora la data de 21.04.2021, precum şi obligarea pârâţilor în solidar la plata de daune morale de 6.000 euro.
Astfel, Înalta Curte constată că, în cauza de faţă, reclamantul a dedus judecăţii un act administrativ asimilat, respectiv refuzul atât al pârâtei Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului cât şi al pârâtului Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Bucureşti-Ilfov de a soluţiona sesizarea sa.
Raportat la obiectul litigiului şi având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "Se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal", cauza de faţă se întemeiază pe prevederile legii contenciosului administrativ care reprezintă dreptul comun în materie şi în temeiul căreia se va determina instanţa de contencios administrativ competentă.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
Dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instituie două criterii de determinare a competenţei instanţei de fond, respectiv criteriul valoric şi criteriul rangului autorităţii emitente în cadrul sistemului administrativ.
Aplicând criteriul rangului autorităţii emitente, cele două instanţe au dat dezlegări deosebite asupra competenţei de soluţionare a cauzei, pornind de la interpretarea diferită a cadrului procesual pasiv.
În ceea ce priveşte modalitatea de aplicare a criteriului rangului autorităţii emitente, Înalta Curte constată că reclamantul a chemat în judecată atât pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului, care are calitatea de autoritate publică centrală, cât şi pârâtul Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Bucureşti-Ilfov - Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor al Municipiului Bucureşti, autoritate publică locală.
Prin urmare, având în vedere faptul că litigiul de faţă are ca obiect pretinsul refuz de soluţionare a sesizării reclamantului de către autorităţi publice, una centrală şi alta locală, rezultă că este competentă să soluţioneze prezentul litigiu Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului, Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor al Municipiului Bucureşti şi Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Bucureşti-Ilfov în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 noiembrie 2022.