Challenge to Court Bailiff Disciplinary Sanction Dismissed on Merits

Şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

Primul ciclu procesual

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, reclamantul Ministerul Justiţiei a chemat în judecată pârâţii Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi BEJ A., solicitând modificarea Hotărârii nr. 33/01.11.2019 din dosarul nr. x/2019, în sensul admiterii acţiunii disciplinare în integralitate şi aplicării sancţiunii suspendării din funcţie pe o durată de la o lună la 6 luni.

La data de 17.12.2019, pârâta A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii.

În esenţă, această a arătat că deşi primele trei paragrafe ale acţiunii o privesc, începând cu următorul toate datele şi dosarele la care se fac referiri vizează activitatea unui alt executor judecătoresc, din raza unei alte curţi de apel, domnul B..

La termenul de judecată din data de 10.03.2020, pârâtul BEJ A. a depus la dosarul cauzei dovada cheltuielilor de judecată şi a solicitat obligarea reclamantului la plata acestora. De asemenea, pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.

La data de 20.12.2019, pârâta Comisia Superioară de Disciplină a UNEJ a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive. De asemenea, pârâta a arătat că, în cauză operează excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi în privinţa Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, cât şi în privinţa Camerei Executorilor Judecătoreşti teritorială.

La data de 03.02.2020, reclamantul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că prezentul dosar priveşte pe pârâtul B., însă din eroare, în primele două paragrafe, a fost menţionat numele doamnei A..

În consecinţă, reclamantul a solicitat scoaterea din cauză a doamnei A. şi citarea în calitate de pârât a executorului judecătoresc B..

La data de 19.05.2020, pârâta Comisia Superioară de Disciplină a UNEJ a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat: excepţia necompetenţei teritoriale în soluţionarea cauzei a Curţii de Apel Bucureşti şi, în consecinţă, declinarea competentei în favoarea Curţii de Apel Cluj; excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea cauzei a secţiei contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel şi, în consecinţă, declinarea competenţei în favoarea secţiei Civile din cadrul Curţii de Apel; excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Superioare de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi, în consecinţă, respingerea acţiunii în contradictoriu cu această entitate.

Prin încheierea de şedinţă din data de 14.07.2020, Curtea a respins excepţiile invocate de pârâta Comisia Superioară de Disciplină a UNEJ, ca neîntemeiate, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâta A., ca rămasă fără obiect.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1285 din 8 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamantul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Superioară de Disciplină a UNEJ şi B., ca neîntemeiată.

Totodată, a obligat reclamantul să plătească pârâtei A. suma de 500 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, respingând cererea pârâtei, în rest, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 1285 din 8 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul Ministerul Justiţiei, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Se invocă de recurentul-pârât în calitate de titular al acţiunii disciplinare faptul că prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit normele de drept material incidente în ceea ce priveşte aprecierea activităţii şi răspunderii disciplinare a executorului judecătoresc.

Se arată că în mod nelegal şi greşit prima instanţă a apreciat ca legală Hotărârea nr. 33/1. XI.2019 din dosarul disciplinar nr. x/2019 şi a respins contestaţia formulată a neîntemeiată.

Se reiau în recurs criticile de nelegalitate dar şi de netemeinicie privind soluţia criticată solicitându-se admiterea acţiunii disciplinare în integralitate şi aplicarea sancţiunii disciplinare a suspendării din funcţie pe o durată de 6luni.

Se susţine că prima instanţă faţă de soluţia de respingere şi de menţinere a hotărâri contestate prin care s-a aplicat reclamantului - intimat sancţiunea "avertisment" pentru abaterile contestate a interpretat şi aplicat greşit prevederile legale care reglementează activitatea de executare silită respectiv modul de stabilire a cheltuielilor de executare silită de către executorii judecătoreşti, respectiv dispoziţiile art. 670 C. proc. civ., art. 55 din Regulament şi art. 39 din Legea nr. 188/2000.

Se reiau în cadrul recursului toate aspectele de fapt care au determinat promovarea acţiunii disciplinare pe abaterile contestate şi se critică înlăturarea considerentelor reţinute de titularul acţiunii.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În recurs nu s-au formulat întâmpinări.

Analizând recursul declarat, Curtea în apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile cazului de casare invocat prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

Recursul este nefondat, în cauză sentinţa atacată fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor de drept material care reglementează activitatea şi răspunderea disciplinară a executorilor judecătoreşti respectiv a dispoziţiilor Legii nr. 188/2000 şi a Regulamentului de funcţionare a Comisiei Superioare de Disciplină.

Curtea în cuprinsul recursului, prin care se reiau toate considerentele de fapt avute în vedere de recurentul-pârât în calitate de titular al acţiunii disciplinare, nu a identificat vreun motiv de casare de natură a impune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prima instanţă a soluţionat cauza în limita controlului de legalitate privind Hotărârea nr. 33/1. XI.2019 emisă de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, cu aplicarea corectă a dispoziţiilor Legii nr. 188/2000, a dispoziţiilor din Regulamentul privind abaterile disciplinare imputate, raportat şi la normele generale prevăzute de art. 2,8 şi 18 din Legea nr. 554/2004.

Curtea constată că prima instanţă prin încheierea din 14.07.2020 a respins excepţiile de necompetenţă invocate şi ca instanţă competentă a stabilit cadrul procesual în raport de obiectul cauzei.

Iar în raport de probele administrate prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt şi în consecinţă a confirmat prin soluţia de respingere legalitatea Hotărârii nr. 7/26 octombrie 2016 a Consiliului de Disciplină.

Prin această hotărâre, autoritatea competentă a admis în parte acţiunea disciplinară promovată împotriva executorului judecătoresc B. pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 47 lit. e) "neglijenţă în efectuarea lucrărilor" din Legea nr. 188/2000 a fost aplicată executorului judecătoresc sancţiunea disciplinară a avertismentului prevăzut de art. 49 lit. c) din Legea nr. 188/2000 rep.

Prima instanţă a făcut o verificare deplină în controlul de legalitate pe care îl poate efectua instanţa de contencios administrativ raportat, la dispoziţiile Legii nr. 554/2004, pe toate aspectele care au format obiectul sesizării disciplinare.

Curtea apreciază că în faza recursului nu pot forma obiectul verificării toate considerentele de fapt expuse de recurentul-pârât, care este nemulţumit în concret de faptul că prima instanţă a menţinut prin soluţia de respingere o sancţiune mai blândă - avertismentul şi nu a aplicat instanţa sancţiunea disciplinară propusă pentru abaterile constatate cea a suspendării din funcţie pentru o perioadă de 6 luni.

Curtea constată că prima instanţă a verificat sub toate aspectele inclusiv prin înlocuirea unor considerente legalitatea şi temeinicia admiterii în parte a acţiunii disciplinare pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 47 lit. e) din Legea nr. 188/2000 şi legalitatea aplicării sancţiunii avertismentului în raport de situaţia de fapt.

Curtea apreciază că nu există în cauză aspecte de nelegalitate care să impună pe considerentele de fapt arătate în recurs, reluarea judecăţii în primă instanţă, în condiţiile în care aceasta s-a pronunţat pe fond în ceea ce priveşte abaterile disciplinare reţinute şi asupra legalităţii aplicării sancţiunii disciplinare.

Curtea apreciază ca legală această analiză, cu atât mai mult cu cât faţă de executorul judecătoresc a fost emisă şi o ordonanţă de clasare pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, ordonanţă de clasare din data de 21.02.2019 aflată la dos.fond.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 1285 din 8 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 noiembrie 2022.