Public procurement irregularities: validity of "or equivalent" qualification clauses and financial correction calculation under EU structural fund rules

Şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Primul ciclu procesual

I.1.1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 11.02.2016, sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Universitatea de Medicină şi Farmacie "Carol Davila" în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (anterior Ministerul Fondurilor Europene), a solicitat, în principal, anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/13.05.2015, iar în subsidiar diminuarea corecţiei financiare la minimul legal şi suspendarea executării actului menţionat până la soluţionarea definitivă a litigiului, cu cheltuieli de judecată.

La data de 16.11.2016, reclamanta a depus cerere de precizare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat şi anularea Deciziei nr. 25704/06.11.2015 privind soluţionarea contestaţiei formulate de reclamantă împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/13.05.2015.

I.1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 391 din data de 08.02.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii formulării cererii completatoare şi a respins cererea completatoare, privind anularea Deciziei nr. 25704/06.11.2015 privind soluţionarea contestaţiei emise de Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate, ca tardiv formulată; a admis excepţia inadmisibilităţii cererii iniţiale şi a respins cererea iniţială, formulată de reclamanta Universitatea de Medicină şi Farmacie "Carol Davila", în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Competitivitate, prin Ministerul Finanţelor Publice, privind anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiei financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 11801/13.05.2015 emise de Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice", ca inadmisibilă.

I.1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 391 din data de 08.02.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Universitatea de Medicină şi Farmacie "Carol Davila".

I.1.4. Decizia Înaltei Curţi asupra recursului

Prin decizia civilă nr. 523/30.01.2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de reclamanta Universitatea de Medicină şi Farmacie "Carol Davila" împotriva sentinţei civile nr. 391 din data de 08.02.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

I.2. Soluţia instanţei de fond după casarea cu trimitere

Prin sentinţa civilă nr. 478 din 07.12.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea, aşa cum a fost precizată şi completată, formulată de reclamanta Universitatea de Medicină şi Farmacie "Carol Davila", în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene-Direcţia Generală Programe Europene Competitivitate prin Ministerul Finanţelor Publice, a anulat Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/13.05.2015 şi Decizia nr. 25704/06.11.2015 de soluţionare a contestaţiei.

I.3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 478 din 7 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

I.3.1. Cu titlu prealabil, recurentul a solicitat rectificarea citativului în prezenta cauză, arătând că Ministerul Fondurilor Europene şi-a schimbat denumirea în Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene potrivit prevederilor art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 212/29.12.2020, privind stabilirea unor măsuri la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, Minister ce exercită funcţiile autorităţii de management şi îndeplineşte atribuţiile aferente acesteia, pentru Programul Operaţional Competitivitate (AM POC). Aşadar, AM POC nu este o structură cu personalitate juridică, iar Direcţia Generala Programe Europene Competitivitate este o direcţie în cadrul MFE prin care acesta îşi exercită funcţia de autoritate de management.

I.3.2. Pe cale de excepţie, recurentul invocă excepţia autorităţii de lucru judecat, sens în care solicită să se constate faptul că cererea de anulare a Notei de constatare nr. x/13.05.2015 şi a deciziei civila nr. 25704/06.11.2015 a făcut obiectul unui alt dosar de judecată, respectiv dosarul nr. x/2017, în care instanţa a respins definitiv cererea de chemare în judecată formulată de intimata reclamantă Universitatea de Medicina şi Farmacie "Carol Davila", pârât fiind Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (ulterior devenit Ministerul Fondurilor Europene (in baza O.U.G. nr. 1/2018), denumirea actuală fiind Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 212/2020), în care Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr 2639/27.11.2017, a respins ca neîntemeiată cererea de anulare, sentinţa rămânând definitivă prin decizia civilă nr. 2198/02.06.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul x/2017, care a respins recursul recurentei reclamante.

I.3.3. Pe fond, recurentul invocă următoarele motive de recurs, încadrate în art. 488 pct. 8 C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material):

- Instanţa de judecată, la rejudecarea cauzei, nu a procedat la o analiză a termenului în care reclamanta ar fi trebuit să depună la instanţa de judecată cererea de anulare a Deciziei nr. 25704/06.11.2015 de soluţionare a contestaţiei, sens în care invocă art. 46 alin. (1) şi art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Prin cererea precizatoare şi completatoare a cererii de chemare în judecată formulate la data de 16.11.2016, reclamanta a solicitat instanţei şi anularea Deciziei nr. 25704/06.11.2015 de soluţionare a contestaţiei, solicitarea fiind tardivă, nefiind respectat termenul de 6 luni stabilit de legiuitor.

- Prin hotărârea pronunţată, instanţa înscrie în considerentele acesteia o creanţă bugetară care nu corespunde realităţii, respectiv o creanţă bugetară mai mare decât cea înscrisă în actele administrative contestate şi care fac obiectul prezentei cauze.

- Raţionamentul primei instanţe, care stă la baza soluţiei pronunţate, este unul eronat şi în contradicţie cu normele de drept material incidente în materie, se bazează pe interpretări trunchiate şi scoase din context, a căror analiză, dacă s-ar fi făcut corect, ar fi condus la emiterea unei soluţii diametral opuse de cea pronunţată în speţa de faţă, astfel cum s-a întâmplat în cauza similară nr. x/2017.

- În rejudecare instanţa de fond dă dovadă de lipsă de imparţialitate, fiind de acord cu reclamanta, neluând în calcul niciunul din argumentele recurentului.

- Contrar reţinerilor instanţei, prin răspunsul nr. 5 respectiv nr. 13 la solicitarea de clarificare nr. 5 privind anunţul de participare nr. x/11.08.2012, pentru achiziţionarea de "Platformă electronică complexă" prin procedura "Licitaţie deschisă finalizata prin Licitaţie electronică", referitoare la secţiunea Hl. 2.3. a) Capacitatea tehnică şi/sau profesională, Cerinţa 3, se solicită în cadrul experienţei specifice a expertului arhitect software, respectiv a expertului infrastructura, că acest expert trebuie să deţină experienţă în cadrul unui proiect în care s-a implementat un sistem informatic cu o componentă de e-learning, fiind eliminată cerinţa "şi în care s-au efectuat activităţi de mentenanţă". Eliminarea cerinţei cu privire la efectuarea activităţii de mentenanţă, conduce la modificarea cerinţelor de calificare din documentaţia de atribuire de către beneficiarul cod SMIS 23335. În concluzie, prin introducerea cerinţei "şi o componentă de e-learning" în cadrul experienţei specifice, beneficiarul cod SMIS 23335, a încălcat prevederile art. 179 alin. (4) şi art. 2 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006, aspect ce conduce în fapt la nerespectarea principiului transparenţei.

- Prin acceptarea de către beneficiarul cod SMIS 23335, a ofertei depuse de S.C. A. S.A., în condiţiile în care cerinţa cu privire la managerul de proiect "Pregătire profesională - Studii superioare universitare absolvite cu diplomă de licenţă în domeniile automatică şi calculatoare, informatică, cibernetică sau echivalent" nu este îndeplinită, se poate remarca fără dubiu că expertul propus de ofertat este inginer, absolvent în profilul Mecanic, specializarea Tehnologia construcţiilor de maşini din cadrul UPB, Facultatea Tehnologia Construcţiilor de Maşini.

- Simpla precizare a autorităţii contractante a faptului că acceptă echivalenţa certificatelor specifice pentru anumite tehnologii solicitate (LDAP - Windows Server 2008 Active Directory Configuration, Microsoft Internet Security and Acceleration (ISA) Server 2006 Configuration, IBM Tivoli Network Manager IP Edition V3 Implementation) nu este suficientă în lipsa unor exemple concrete de certificări echivalente. Astfel se restricţionează participarea ofertanţilor la procedură, contrar prevederilor art. 178 din O.U.G. nr. 34/2006, deoarece respectivele certificări restrictive nu sunt justificate de prevederile caietului de sarcini aferent documentaţiei de atribuire a contractului de achiziţie.

- Invocă recurentul definiţiile date de art. 2 alin. (1) lit. j) şi art. 2 alin. (1) lit. o) din O.U.G. nr. 66/2011 şi prevederile art. 98 alin. (2) teza a II-a din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006, precum şi concluziile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în hotărârea din data de 26.05.2016, în cauzele conexate C-260/14 şi C-261/14, Judeţul Neamţ şi Judeţul Bacău împotriva Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

La data constatării neregulii, Universitatea de Medicină şi Farmacie "Carol Davila" solicitase în cadrul cererilor de rambursare depuse la autoritatea de management, valoarea nerambursabilă a cheltuielilor realizate în implementarea proiectului respectiv contravaloarea contractului de achiziţie nr. x/14.05.2013 privind " "Platformă electronică complexă", cheltuieli plătite de către AM POS CCE, astfel cum este prezentat şi în Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/13.05.2015. Aşadar, la data constatării abaterii era îndeplinită condiţia de existenţa a neregulii privind prejudicierea bugetului Uniunii Europene şi a fondurilor publice naţionale aferente acestora printr-o suma plătită necuvenit reclamantului-beneficiar Universitatea de Medicină şi Farmacie "Carol Davila" din Bucureşti. Legalitatea desfăşurării procedurii achiziţiilor publice nu poate fi constatată înainte de a fi realizată, la publicarea anunţului ori a documentaţiei de atribuire.

Invocă recurentul prevederile art. 1 alin. (4) şi art. 10 lit. a) Obligaţiile Beneficiarului alin. (1), alin. (12) şi alin. (18) din Contractul de finanţare nr. x/27.12.2011.

I.4. Apărările formulate în cauză

Intimata Universitatea de Medicină şi Farmacie "Carol Davila" a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi obligarea recurentului pârât la plata către intimata-reclamantă a cheltuielilor de judecată generate în recurs, pentru următoarele considerente:

I.4.1. Intimata solicită respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat invocate de recurentul pârât, arătând că:

Prin sentinţa civila nr. 391/08.02.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2016, instanţa a respins cererea precizatoare având ca obiect anularea Deciziei nr. 25704/06.11.2015 privind soluţionarea contestaţiei formulată de Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila ("UMF") ca fiind tardiv formulată, respingând totodată şi acţiunea iniţială ca inadmisibilă, sub motiv ca Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/13.05.2015 nu reprezintă un act administrativ, dar şi faţă de considerentele instanţei cuprinse în sentinţa civilă nr. 391/08.02.2017, potrivit cărora "reclamanta păstrează dreptul de a solicita anularea acestui act (n.a. Decizia nr. 25704/06.11.2015) într-un litigiu separat" . Faţă de această soluţie, a formulat în data de 06.03.2017 o nouă cerere de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr. x/2017, prin care s-a solicitat în principal, anularea Deciziei nr. 25704/06.11.2015 şi, în subsidiar, anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/13.05.2015, dosar soluţionat la fond prin sentinţa civilă nr. 2639/27.06.2017, instanţa Curţii de Apel Bucureşti respingând capătul de cerere formulat de UMF având ca obiect anularea Deciziei nr. 25704/06.11.2015 ca tardiv şi capătul de cerere având ca obiect anularea Notei de constatare nr. x/13.05.2015 ca inadmisibil. Prin Decizia ÎCCJ - SCAF nr. 2198/02.06.2020, recursul UMF a fost respins ca nefondat, menţinându-se astfel sentinţa pronunţată la fond. Practic, prin sentinţa civilă nr. 2639/27.06.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017 s-a obţinut aceeaşi soluţie cu cea obţinută prin sentinţa civilă nr. 391/08.02.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, instanţa statuând în ambele dosare asupra unor excepţii procesuale, şi anume asupra excepţiei tardivităţii formulării acţiunii cu privire la anularea Deciziei nr. 25704/06.11.2015 şi respectiv asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii în ce priveşte anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/13.05.2015.

La data judecării recursului în Dosarul nr. x/2017, 02.06.2020, reclamanta obţinuse deja o soluţie definitivă în Dosarul nr. x/2016 (Decizia ÎCCJ nr. 523/30.01.2020) prin care s-a tranşat excepţia tardivităţii anularii Deciziei nr. 25704/06.11.2015 şi respectiv excepţia inadmisibilităţii anularii Notei de constatare nr. x/13.05.2015, soluţia instanţei de recurs fiind, în consecinţă, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

Cum în niciunul dintre cele două dosare nu s-a intrat în cercetarea fondului, problema autorităţii de lucru judecat nu poate viza fondul procesului, ci chestiunea tranşată în cele două dosare, adică cele două excepţii. Hotărârea pronunţată prin admiterea/respingerea unei/unor excepţii procesuale nu poate avea autoritatea de lucru judecat asupra fondului. Prin raportare la data soluţionării celor două excepţii, rezultă cu evidenţă faptul că Decizia ÎCCJ nr. 523/30.01.2020. pronunţată în Dosarul nr. x/2016, prin care este tranşată definitiv problema celor două excepţii procesuale, se bucură de autoritatea de lucru judecat în raport cu Decizia ÎCCJ nr. 2198/02.06.2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2017, fiind anterioară acesteia din urma.

I.4.2. În ceea ce priveşte afirmaţiile recurentului pârât cu privire la "lipsa de imparţialitate" a instanţei de fond, apreciază că aceste afirmaţii nu pot fi reţinute. Dacă argumentele aduse în faţa instanţei de fond au format convingerea judecătorului de la fond, nu rămâne decât să se aprecieze că actele administrative atacate în prezenta cauză nu au respectat condiţiile de legalitate.

I.4.3. Intimata invocă nulitatea recursului, arătând că acesta nu aduce nicio critică concretă considerentelor hotărârii recurate care să se poată încadra în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Or, simpla nemulţumire cu privire la soluţia adoptată de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată şi reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt, fără a fi vizate aspectele avute în vedere de instanţa de fond, nu se poate constitui într-un motiv de nelegalitate a hotărârii, aceasta neregularitate sancţionându-se cu nulitatea recursului.

I.4.4. Pe fondul cauzei, intimata formulează următoarele apărări:

- Cu privire la modificarea cerinţelor de calificare din documentele de atribuire, susţine că cerinţele de calificare înscrise în anunţul de participare nr. x/11.08.2012, trebuie interpretate în mod sistematic, dând fiecăreia înţelesul ce rezultă din ansamblul secţiunii din cadrul căreia fac parte.

Astfel, la Secţiunea III.2.3 Capacitatea tehnică şi/sau profesională - Cerinţa 1, s-a solicitat ca ofertanţii să facă dovada experienţei similare prin prezentarea cel puţin a unui document doveditor care să confirme livrarea şi prestarea de servicii de mentenanţă a unui sistem informatic de e-learning cu componente software.

La Secţiunea III.2.3 Capacitatea tehnică şi/sau profesională - Cerinţa 3. s-a solicitat ca Expertul infrastructură/sisteme de operare să facă dovada participării la cel puţin un proiect în care a fost implicat ca expert infrastructură "similar ca şi complexitate cu cel prezentat anterior", similitudinea referindu-se la livrarea şi prestarea de servicii de mentenanţă a unui sistem informatic de e-learning cu componente software, prin raportare la descrierea anterioară de la Cerinţa 1.

În consecinţă, prin Clarificarea nr. 5, la pct. 13, nu s-a modificat cerinţa referitoare la experienţa Expertului infrastructură/sisteme de operare, ci s-a răspuns, în conformitate cu dispoziţiile art. 78 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, că similitudinea se referă la livrarea şi prestarea de servicii de mentenanţă a unui sistem informatic de e-learning cu componente software, potrivit descrierii anterioare, la Cerinţa 1.

În mod corect retine instanţa de fond faptul că, aşa cum rezultă din Nota de constatare nr. x/13.05.2015, fila x, nu a rezultat că această clarificare să fi creat probleme ofertanţilor, respectiv ca aceştia să considere că într-adevăr s-ar fi modificat cerinţele de calificare din documentaţia de atribuire.

- În ceea ce priveşte cerinţa referitoare la Managerul de proiect - "Pregătire profesională, apreciază că şi această cerinţă a fost îndeplinită, expertul propus făcând dovada studiilor superioare absolvite cu diplomă de licenţă într-un domeniu echivalent cu cele menţionate prin Nota emisă de Universitatea Politehnică din Bucureşti prin care se precizează faptul că Planul de învăţământ al programului de studiu TCM conţine mai multe discipline asociate domeniului Tehnologia Informaţiei, anexându-se, în acest sens, Planul de învăţământ al programului de studii de licenţă Tehnologica Construcţiilor de Maşini. Prin urmare, constatările echipei de control potrivit cărora cerinţa cu privire la managerul de proiect nu este îndeplinită sunt neîntemeiate.

Menţiunea ..sau echivalent" atestă tocmai faptul că intimata reclamanta, în calitate de autoritate contractantă, nu a dorit restricţionarea participării la procedură prin enumerarea strictă a domeniilor profesionale relevante. În cadrul procedurii, intimata reclamantă a solicitat ofertantului sa facă dovada echivalenţei între domeniile precizate în documentaţia de atribuire şi cel înscris în diploma de studii deţinută de managerul de proiect. Prin răspunsul menţionat mai sus, s-a făcut pe deplin dovada îndeplinirii cerinţei în ceea ce priveşte pregătirea profesională a managerului de proiect în domeniul "automatică şi calculatoare/informatică/cibernetică sau echivalent".

Comisia de evaluare a decis, în mod legal, să admită relevanţa pentru cerinţa în cauză a documentelor depuse de ofertantul S.C. A. S.A., drept pentru care constatările cuprinse în Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare sunt neîntemeiate.

- Cu privire la acceptarea echivalenţei certificărilor specifice pentru anumite tehnologii solicitate [...], apreciază că, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare la data întocmirii documentaţiei de atribuire, intimata reclamantă nu avea obligaţia de a enumera în extenso sau de a exemplifica în vreun fel echivalările posibile referitoare la cerinţele de calificare. Ofertanţii trebuiau să facă dovada echivalenţei certificărilor de care dispuneau cu cele solicitate. Intimata reclamantă a descris, în mod obiectiv, în cadrul Fişei de date, care este necesitatea sa, iar prin adăugarea menţiunii "sau echivalent" dovedeşte că nu se referă strict la o tehnologie/sistem anume, ci oferă posibilitatea operatorilor economici de a utiliza şi alte tehnologii/sisteme. Aceste aspecte au fost subliniate şi în Decizia C.N.S.C. nr. 3231/C2/3586/17.09.2012, reţinându-se totodată că necesitatea sau oportunitatea achiziţionării de produse şi servicii de o anumită performanţă, precum şi caracteristicile tehnice impuse pentru acestea, sunt stabilite de fiecare autoritate contractantă în parte, în funcţie de necesităţile obiective şi priorităţile comunicate de compartimentele din cadrul autorităţii contractante, relevante în acest caz fiind dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. a) şi art. 4 alin. (3) lit. a) din H.G. nr. 925/2006. Faţă de aceste aspecte, rezultă că aceasta cerinţă a autorităţii contractante expres menţionată în cadrul Fişei de date nu este restrictivă, având în vedere: - pe de o parte, necesitatea sa, - iar pe de altă parte, aceste certificate au rolul de a demonstra capacitatea/pregătirea profesională, calificarea persoanelor responsabile pentru îndeplinirea contractului.

- În conformitate cu art. 178 alin. (2) şi art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006, intimata reclamanta, în calitate de autoritate contractantă, a stabilit criteriile de calificare şi selecţie, precum şi nivelul cerinţelor minime solicitate. Potrivit cu dispoziţiile art. 176 lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă are dreptul de a aplica criterii de calificare şi selecţie referitoare la capacitatea tehnică şi/sau profesională, astfel încât, în mod corect, a solicitat operatorilor economici interesaţi deţinerea unui număr de experţi, pentru care s-a solicitat prezentarea unei certificări, pe care îi consideră necesari pentru realizarea contractului cu respectarea cerinţelor caietului de sarcini.

- Faţă de afirmaţiile recurentului-pârât privind legalitatea actelor contestate, justificate prin raportare la interesul protejării destinaţiei fondurilor europene, dar şi la obligaţiile ce îi revin în temeiul prevederilor art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, apreciază că aceasta nu poate să restricţioneze dreptul intimatei-reclamante de a beneficia de aceste fonduri printr-o interpretare atât de rigidă a prevederilor din legislaţia privind achiziţiile publice, în condiţiile în care prin Decizia CNSC nr. 3231/C2/3586/17.09.20l2 s-a dispus modificarea cerinţelor apreciate ca fiind restrictive tocmai pentru ca modalitatea în care acestea sunt formulate să nu contravină prevederilor incidente din O.U.G nr. 34/2006.

I.5. Recurentul-pârât a formulat răspuns la întâmpinare prin care:

- A reiterat excepţia autorităţii de lucru judecat, având în vedere că în cauză este îndeplinită identitatea de acţiuni (părţi, obiect şi cauză juridică).

- Referitor la susţinerile intimatei-reclamante din întâmpinarea formulată, cu privire la nulitatea recursului, arată că a criticat hotărârea atacată prin prisma prevederilor din C. proc. civ., motivele dezvoltate în susţinerea cererii formulate regăsindu-se expuse pe larg în cuprinsul acesteia, astfel încât afirmaţiile acesteia nu pot conduce instanţa de control judiciar la admiterea acestei excepţii.

- Referitor la temeinicia cererii de recurs, face următoarele precizări:

Instanţa de fond a pronunţat o soluţie eronată în ceea ce priveşte tardivitatea formulării cererii de anulare a deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 25704/06.11.2015, trecând aşadar peste normele legale aplicabile.

Ministerul a invocat inadmisibilitatea cererii de anulare a Notei de constatare nr. x/13.05.2015, act prin care au fost reţinute în sarcina intimatei reclamante mai multe abateri care au determinat încălcarea principiului transparenţei şi tratamentului egal, fiind aplicată în mod justificat o corecţie financiară de 25 % din valoarea eligibilă a contractului de furnizare nr. x/14.05.2013, întrucât, în acord cu prevederile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, numai deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor administrative pot fi atacate la instanţa de contencios administrative şi nu titlul de creanţă propriu zis, prin O.U.G. nr 66/2011 legiuitorul instituind o atare procedura administrativă obligatorie de contestare a notei de constatare a neregulilor, procedură peste care intimata reclamanta a trecut iar instanţa de judecata, în mod nelegal a admis cererea sa de anulare a notei de constatare.

Cât priveşte celelalte aspecte dezvoltate de reclamantă în întâmpinarea sa, învederează instanţei de control judiciar că îşi menţine apărările formulate în cauză.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii, Înalta Curte a rectificat citativul conform menţiunilor recurentului cu privire la schimbarea denumirii Ministerului şi a respins excepţia nulităţii recursului ca nefondată, constatând că motivele invocate prin cererea de recurs se încadrează în motivul de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.

Totodată, excepţia autorităţii de lucru judecată invocată de către recurentul-pârât a fost calificată de instanţă ca fiind un motiv de recurs ce poate fi circumscris cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este în parte fondat, urmând a fi admis, pentru şi în limita următoarelor considerente:

II.1. Motivul de recurs prin care se invocă excepţia autorităţii de lucru judecat este nefondat.

În acord cu dispoziţiile art. 430 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., " (1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

(2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă."

Prin sentinţa civila nr. 391/08.02.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2016, instanţa a respins cererea precizatoare având ca obiect anularea Deciziei nr. 25704/06.11.2015 privind soluţionarea contestaţiei formulată de Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila ca fiind tardiv formulată, respingând totodată şi acţiunea iniţială ca inadmisibilă, cu motivarea că Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/13.05.2015 nu reprezintă un act administrativ.

În motivarea acestei sentinţe s-a reţinut că:

"reclamanta păstrează dreptul de a solicita anularea acestui act într-un litigiu separat".

Ulterior, la data de 06.03.2017, reclamanta-intimată a formulat o nouă cerere de chemare în judecată, ce a format obiectul dosarului nr. x/2017, prin care s-a solicitat în principal, anularea Deciziei nr. 25704/06.11.2015 şi, în subsidiar, anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/13.05.2015, dosar soluţionat la fond prin sentinţa civilă nr. 2639/27.06.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a respins capătul de cerere având ca obiect anularea Deciziei nr. 25704/06.11.2015 ca tardiv şi capătul de cerere având ca obiect anularea Notei de constatare nr. x/13.05.2015, ca inadmisibil. Prin Decizia ÎCCJ - SCAF nr. 2198/02.06.2020, recursul UMF a fost respins ca nefondat, menţinându-se astfel sentinţa pronunţată la fond.

Cu toate acestea, la data judecării recursului în dosarul nr. x/2017, 02.06.2020, reclamanta obţinuse deja o soluţie definitivă în dosarul nr. x/2016, decizia ÎCCJ nr. 523/30.01.2020, prin care s-a dispus casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, fiind tranşată excepţia tardivităţii anulării Deciziei nr. 25704/06.11.2015 şi respectiv excepţia inadmisibilităţii anulării Notei de constatare nr. x/13.05.2015).

Prin urmare, cum în niciunul dintre cele două dosare nu s-a intrat în cercetarea fondului, problema autorităţii de lucru judecat nu poate viza fondul procesului, ci soluţia asupra celor două excepţii tranşate, hotărârea pronunţată prin admiterea unei excepţii procesuale neputând avea autoritatea de lucru judecat asupra fondului.

Mai mult, chiar în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiilor, decizia ÎCCJ nr. 523/30.01.2020. pronunţată în Dosarul nr. x/2016, prin care este tranşată definitiv problema celor două excepţii procesuale, se bucură de autoritate de lucru judecat în raport cu decizia ÎCCJ nr. 2198/0.06.2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2017, fiind anterioară acesteia din urmă.

În consecinţă, acest motiv de recurs este nefondat.

II.2. Prin cel de al doilea motiv de recurs, recurentul, invocând art. 46 alin. (1) şi art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, art. 11 din Legea nr. 554/2004, reiterează criticile cu privire la termenul în care reclamanta ar fi trebuit să depună la instanţa de judecată cererea de anulare a deciziei nr. 25704/06.11.2015 de soluţionare a contestaţiei, aspecte ce au primit însă deja o soluţionare definitivă în ciclul procesual anterior, finalizat cu decizia ÎCCJ nr. 523/30.01.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2016, astfel încât nu mai puteau fi reiterate în rejudecarea cauzei, în care, faţă de dispoziţiile obligatorii din decizia de casare, care se impun instanţei de rejudecare în temeiul art. 501 alin. (3) C. proc. civ., cauza a fost soluţionată pe fond.

II.3. În mod nefondat se susţine de către recurent că, prin hotărârea pronunţată, instanţa înscrie o creanţă bugetară mai mare decât cea înscrisă în actele administrative contestate şi care fac obiectul prezentei cauze, în realitate instanţa de fond pronunţându-se în limitele învestirii sale, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., prin anularea actelor contestate.

II.4. Sunt nesusţinute criticile privind lipsa de imparţialitate a instanţei, faptul că argumentele uneia dintre părţi se impun în faţa celor prezentate de partea adversă neputând conduce, în lipsa oricăror alte indicii la concluzia dedusă de recurent.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a afirmat întotdeauna, atunci când a aplicat criteriul subiectiv al imparţialităţii, că "un magistrat este considerat imparţial până la proba contrariului" [Le Compte, Van Leuven şi De Meyere împotriva Belgiei, pct. 58 in fine Micallef împotriva Maltei (MC), pct. 94].

În raport de această jurisprudenţă, simpla nemulţumire a părţii cu privire la raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia instanţei de fond nu poate fi considerată un indiciu al imparţialităţii instanţei.

II.5. Nefondată este şi critica recurentului cu privire la primul punct din Nota de constatare, referitor la faptul că eliminarea cerinţei cu privire la efectuarea activităţii de mentenanţă prin răspunsul nr. 13 la clarificarea nr. 5 conduce la modificarea cerinţelor de calificare din documentaţia de atribuire şi la încălcarea prevederilor art. 179 alin. (4) şi art. 2 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006 şi a principiului transparenţei.

Înalta Curte confirmă raţionamentul instanţei de fond, în sensul că intimata autoritate contractantă nu a modificat cerinţa referitoare la experienţa expertului, ci a răspuns, conform art. 78 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, că expertul trebuie să deţină experienţă în cadrul unui proiect în care s-a implementat un sistem informatic cu o componenţă de e-learning.

Or, această cerinţă este similară cu cea din anunţul de participare care a inclus: Cerinţa 1 de la Secţiunea III.2.3. Capacitatea tehnică şi/sau profesională, fila x, prin care s-a solicitat ca ofertanţii să facă dovada experienţei similare prin prezentarea cel puţin a unui document doveditor, contract, proces-verbal de recepţie sau recomandare, care să confirme livrarea şi prestarea de servicii de mentenanţă a unui sistem informatic de e-learning cu componenţe software; Cerinţa 3- Expert infrastructură/sisteme de operare, - minim 1 expert, prin care s-a solicitat, printre altele, ca să facă dovada participării la cel puţin un proiect în care a fost implicat ca expert infrastructură (similar ca şi complexitate cu cel prezentat în anterior).

Or, răspunsul intimatei nu face decât să clarifice aparenta diferenţă de terminologie dintre cele două cerinţe, precizând care dintre acestea trebuie întrunită mai exact, fără a se putea deduce o modificare a cerinţei referitoare la experienţa expertului.

Criticile recurentului privitoare la încălcarea principiului transparenţei sunt nefondate. Principiul transparenţei presupune aducerea la cunoştinţa publicului a tuturor informaţiilor referitoare la aplicarea procedurii de atribuire în scopul garantării eliminării riscului de favoritism şi de comportament arbitrar din partea autorităţii contractante, precum şi asigurarea vizibilităţii regulilor, oportunităţilor, proceselor, înregistrărilor şi rezultatelor aferente procedurii de achiziţie publică. Aplicarea acestui principiu presupune ca toate informaţiile cu privire la procedura de achiziţie trebuie să fie formulate clar, precis, univoc în anunţul/invitaţia de participare şi în documentaţia de atribuire oferind operatorilor economici o poziţie de egalitate atât în momentul în care îşi pregătesc ofertele cât şi în momentul în care acestea sunt evaluate de către autoritatea contractantă. Efectele obţinute din aplicarea acestui principiu sunt claritatea documentelor elaborate pe parcursul procesului de achiziţie şi înţelegerea de către potenţialii candidaţi/ofertanţi a necesităţilor obiective ale autorităţii contractante şi a modului în care aceste necesităţi se reflectă în documentaţia de atribuire.

În jurisprudenţă, cu privire la principiul transparenţei, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a arătat că:

"În ceea ce priveşte principiul transparenţei, care constituie corolarul principiului egalităţii de tratament, acesta are ca scop, în esenţă, să garanteze că este înlăturat riscul de favoritism şi de arbitrar din partea autorităţii contractante. Acesta presupune ca toate condiţiile şi modalităţile procedurii de atribuire să fie formulate clar, precis şi univoc în anunţul de participare sau în caietul de sarcini (Hotărârea Comisia/CAS Succhi di Frutta, punctul 113, punctul 111).".

În speţă, prin răspunsul formulat intimata nu a făcut decât să expliciteze o cerinţă din anunţul de participare în mod clar, precis şi univoc, ceea ce constituie o aplicare, iar nu o încălcare a principiului transparenţei.

II.6. Nefondate sunt şi criticile recurentului cu privire la punctul trei din Nota de constatare prin care se susţine restricţionarea participării ofertanţilor la procedură, contrar prevederilor art. 178 din O.U.G. nr. 34/2006 cu motivarea că simpla precizare a autorităţii contractante a faptului că acceptă echivalenţa certificatelor specifice pentru anumite tehnologii solicitate (LDAP - Windows Server 2008 Active Directory Configuration, Microsoft Internet Security and Acceleration (ISA) Server 2006 Configuration, IBM Tivoii Network Manager IP Edition V3 Implementation) nu este suficientă în lipsa unor exemple concrete de certificări echivalente, deoarece respectivele certificări restrictive nu sunt justificate de prevederile caietului de sarcini aferent documentaţiei de atribuire a contractului de achiziţie.

Instanţa de fond a reţinut faptul că acest aspect a format obiectul Deciziei CNSC nr. 3231/C2/3586/17.09.2012, filele x, neatacate la instanţa competentă, prin care, admiţându-se criticile contestatoarei privind certificările JAVA şi certificările pentru management de sistem şi sistem de mesagerie, intimata a fost obligată să modifice documentaţia de atribuire şi care a tranşat aspectul privind restricţionarea participării la procedura de achiziţie publică, prin impunerea unor cerinţe discriminatorii şi disproporţionate la nivelul criteriilor de calificare din cadrul fişei de date a achiziţiei, arătându-se că:

"Rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că autoritatea contractantă a descris, în mod obiectiv, în cadrul fişei de date care este necesitatea sa, iar prin adăugarea menţiunii "echivalent" dovedeşte că nu se referă strict la Microsoft Server, ci dă posibilitatea operatorilor economici de a utiliza şi alte tehnologii server faţă de Microsoft.

Necesitatea sau oportunitatea achiziţionării de produse şi servicii de o anumită performanţă, precum şi caracteristicile tehnice impuse pentru acestea, sunt stabilite de fiecare autoritate contractantă în parte, în funcţie de necesităţile obiective şi priorităţile comunicate de priorităţile comunicate de compartimentele din cadrul autorităţii contractante, relevante în acest caz fiind dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. a) şi art. 4 alin. (3) lit. a) din H.G. nr. 925/2006….

Astfel, Consiliul nu poate reţine în soluţionare alegaţia pe care contestatorul o face cu privire la această cerinţă având în vedere următoarele aspecte:

- solicitarea certificărilor este o cerinţă de calificare şi selecţie, este o necesitate a autorităţii contractante detaliată în mod expres în fişa de date. Necesitatea autorităţii contractante constă în mod suplimentar şi în dovedirea faptului că persoanele responsabile cu îndeplinirea contractului au cunoştinţele/pregătirea/specializarea necesară.

- prin impunerea acestei cerinţe, autoritatea contractantă nu a restricţionat participarea la procedură, deoarece nu a impus o anumită certificare, admiţând şi documente echivalente, ci a solicitat ca persoanele care vor îndeplini contractul să aibă cunoştinţele minime necesare îndeplinirii acestuia, cunoştinţe/pregătire care să fie certificate, prin emiterea unor înscrisuri de recunoaştere a respectivelor cunoştinţe/pregătire profesională."

Or, potrivit dispoziţiilor art. 280 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările şi completările ulterioare, incidente în cauză:

"(1) Decizia prin care Consiliul anulează în tot sau în parte actul atacat este obligatorie pentru autoritatea contractantă.

(...) (3) Decizia Consiliului este obligatorie pentru părţi, contractul de achiziţie publică încheiat cu nerespectarea deciziei Consiliului fiind lovit de nulitate absolută."

Prin urmare, nu s-ar putea imputa intimatei respectarea deciziei CNSC, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 179 alin. (4) lit. a): "Orice modificare şi/sau completare a criteriilor de calificare şi selecţie precizate potrivit alin. (3) conduce/conduc la anularea procedurii de atribuire, cu excepţia: a) modificărilor dispuse prin decizia Consiliului;"

A imputa intimatei o conduită deja validată în mod definitiv de către o autoritate a statului competentă tocmai în materia verificării procedurilor de achiziţie publică ar crea serioase îndoieli cu privire la respectarea principiilor încrederii şi aşteptării legitime, previzibilităţii şi certitudinii juridice.

În acest sens, în ceea ce priveşte principiul protecţiei încrederii legitime, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a arătat că dreptul de a se prevala de acest principiu se extinde la orice justiţiabil pe care o autoritate administrativă l-a determinat să nutrească speranţe întemeiate prin furnizarea unor asigurări precise (a se vedea în acest sens Hotărârea Europăisch-Iranische Handelsbank/Consiliul, C-585/13 P, EU:C:2015:145, punctul 95). În această privinţă, este necesar să se verifice dacă actele unei autorităţi administrative au dat naştere în percepţia unui operator economic prudent şi avizat unei încrederi rezonabile, iar în caz afirmativ trebuie să fie stabilit caracterul legitim al acestei încrederi (a se vedea în acest sens Hotărârea Elmeka, C-181/04-C-183/04, EU:C:2006:563, punctul 32)".

Mai mult, atâta vreme cât intimata a precizat acceptarea echivalenţei certificatelor specifice pentru anumite tehnologii solicitate nu se poate reţine vreo restricţionare a participării la licitaţie, ofertanţii având posibilitatea de a demonstra această echivalenţă, fără a fi necesară exemplificarea. Din contră, o astfel de exemplificare ar fi putut fi considerară restrictivă în măsura în care o anumită tehnologie nu s-ar fi regăsit în enumerare.

Astfel, potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în domeniul contractelor de achiziţii publice de bunuri (spre exemplu Ordonanţa din 3 decembrie 2001, Vestergaard, C-59/00, EU:C:2001:654, punctul 22), faptul de a nu adăuga menţiunea "sau echivalent" după desemnarea, în caietul de sarcini, a unui produs determinat poate nu numai să descurajeze operatorii economici care utilizează sisteme similare acestui produs să participe la cererea de ofertă, ci şi să împiedice fluxul de importuri în comerţul transfrontalier în Uniune, rezervând piaţa doar acelor furnizori care îşi propun să utilizeze produsul indicat în mod specific.

Prin urmare, şi acest motiv de recurs este nefondat.

II.7. Este însă fondată critica referitoare la cel de al doilea punct din Nota de constatare, prin care s-a imputat faptul acceptarea ofertei depuse de S.C. A. S.A., în condiţiile în care cerinţa cu privire la managerul de proiect "Pregătire profesională - Studii superioare universitare absolvite cu diplomă de licenţă în domeniile automatică şi calculatoare, informatică, cibernetică sau echivalent" nu este îndeplinită, expertul propus de ofertat fiind inginer, absolvent în profilul Mecanic, specializarea Tehnologia construcţiilor de maşini din cadrul UPB, Facultatea Tehnologia Construcţiilor de Maşini.

Nota emisă de Universitatea Politehnică din Bucureşti prin care se precizează că planul de învăţământ al programului de studiu TCM conţine mai multe discipline asociate domeniilor automatică şi calculatoare/informatică/cibernetică sau care presupun utilizarea unui sistem de calcul nu poate avea semnificaţia atribuită de instanţa de fond absolvirii de studii superioare universitare cu diplomă de licenţă în domeniile automatică şi calculatoare, informatică, cibernetică sau echivalent.

Nici menţiunea "sau echivalent" nu este de natură să acopere lipsurile ofertei depuse de S.C. A. S.A., fiind evident că această menţiune se referă la absolvirea unor studii superioare universitare cu diplomă de licenţă în domenii care au ca profil principal informatica, iar nu a oricăror studii superioare universitare în a căror curriculă universitară sunt incluse şi discipline specifice profilului informatică.

Prin urmare, criticile recurentului sub acest aspect se confirmă, recursul urmând a fi admis cu privire la această neregulă.

II.8. Ţinând seama de faptul că doar una dintre cele trei nereguli constatate a fost confirmată de către instanţă, cuantumul corecţiei va fi redus la 5%, conform pragului stabilit prin Anexa la H.G. nr. 519 din 26 iunie 2014, pct. I din Capitolul Evaluarea ofertelor.

II.9. Înalta Curte apreciază susţinerile recurentului cu privire la noţiunile de abatere, neregulă şi corecţie ca fiind simple argumente teoretice fără vreo relevanţă în prezentul recurs, de vreme ce în prezenta cauză nu au fost aduse în discuţie aspectele asupra cărora s-a pronunţat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene prin hotărârea din data de 26.05.2016, în cauzele conexate C-260/14 şi C-261/14, Judeţul Neamţ şi Judeţul Bacău împotriva Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, respectiv: faptul că nerespectarea dispoziţiilor naţionale de către o autoritate contractantă care beneficiază de fonduri structurale în cadrul atribuirii unui contract de achiziţii publice având o valoare estimată inferioară pragului prevăzut la articolul 7 litera (a) din Directiva 2004/18/CE poate constitui, cu ocazia atribuirii acestui contract, o "abatere" în sensul articolului 1 alin. (2) menţionat, respectiv o "neregularitate" în sensul articolului 2 punctul 7 amintit, în măsura în care această nerespectare are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii prin imputarea unei cheltuieli nejustificate şi că articolul 98 alin. (2) primul paragraf a doua teză din Regulamentul nr. 1083/2006 trebuie interpretat în sensul că corecţiile financiare efectuate de statele membre, în cazul în care acestea au fost aplicate unor cheltuieli cofinanţate din fondurile structurale pentru nerespectarea dispoziţiilor în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, sunt măsuri administrative în sensul articolului 4 din Regulamentul nr. 2988/95.

III. Cheltuielile de judecată în recurs

Potrivit art. 453 alin. (2) C. proc. civ.: "Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată."

În raport de admiterea în parte a recursului şi menţinerea numai în parte a soluţiei favorabile intimatei pronunţate de instanţa de fond, cheltuielile de judecată constând în onorariu de avocat vor fi admise numai în parte.

În consecinţă, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 8000 RON către reclamantă.

IV. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 teza I din C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând va admite doar în parte acţiunea formulată de reclamanta Universitatea de Medicină şi Farmacie "Carol Davila" şi va anula actele contestate doar în ceea ce priveşte neregulile de la punctele 1 şi 3 din cadrul motivelor de fapt ale Notei de constatare atacate şi, pe cale de consecinţă, va stabili valoarea corecţiei financiare la 5% din valoarea contractului de furnizare. Va fi respinsă în rest acţiunea reclamantei, cu privire la neregula constatată la punctul 2 din cadrul motivelor de fapt ale Notei de constatare atacate, ca nefondată.

Va fi obligat pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 8000 RON către reclamantă, cu aplicarea dispoziţiilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene împotriva sentinţei civile nr. 478 din 7 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal-Veche.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta Universitatea de Medicină şi Farmacie "Carol Davila".

Anulează în parte actele contestate în ceea ce priveşte neregulile de la punctele 1 şi 3 din cadrul motivelor de fapt ale Notei de constatare atacate şi, pe cale de consecinţă, stabileşte valoarea corecţiei financiare la 5% din valoarea contractului de furnizare.

Respinge în rest acţiunea reclamantei, ca nefondată.

Obligă pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 8000 RON către reclamantă, cu aplicarea dispoziţiilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 noiembrie 2022.