Appeal against clarification of final judgment dismissed as clarification cannot alter res judicata.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the appeal filed by the State Secretariat for the Recognition of the Merits of Fighters Against the Communist Regime, thereby upholding the lower court's decision of 20 September 2021, which rejected the applicant's request to clarify the operative part of Civil Judgment No. 1201/21.02.2012; the clarification request sought to determine that late-payment penalties under a related enforcement title should cease upon communication of the administrative decision resolving the underlying application, rather than upon issuance of the certificate, and to challenge the penalty period calculated by the bailiff. The court held that the clarification procedure under Article 281¹ of the Old Code of Civil Procedure cannot alter or reinterpret a final judgment, that the requested issues had already been decided with the authority of res judicata by prior rulings (the 29.04.2014 interlocutory order and Civil Decision No. 537/27.01.2014), and that the operative part of the 2012 judgment was clear: it obliged the authority only to issue a formal administrative act containing either an acceptance or rejection of the claimant's request, without dictating the outcome. Arguments regarding alleged unjust enrichment concerned the merits of the enforcement challenge and were outside the scope of the clarification proceeding.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 2811 din C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Appeal against clarification of final judgment dismissed as clarification cannot alter res judicata: 1201/21.02.2012; the clarification request sought to determine that late-payment penalties under a related enforcement title should cease upon communication of the administrative decision resolving the underlying application, rather than upon issuance of the certificate, and to challenge the penalty period calculated by the bailiff. The court held that the clarification procedure under Article 281¹ of the Old Code of Civil Procedure cannot alter or reinterpret a final judgment, that the requested issues had already been decided with the authority of res judicata by prior rulings (the 29.04.2014 interlocutory order and Civil Decision No. 537/27.01.2014), and that the operative part of the 2012 judgment was clear: it obliged the authority only to issue a formal administrative act containing either an acceptance or rejection of the claimant's request, without dictating the outcome. Arguments regarding alleged unjust enrichment concerned the merits of the enforcement challenge and were outside the scope of the clarification proceeding.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei.
Prin cererea formulată la data de 05.06.2020 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. x/2020, contestatorul SECRETARIATUL DE STAT PENTRU RECUNOAŞTEREA MERITELOR LUPTĂTORILOR ÎMPOTRIVA REGIMULUI COMUNIST INSTAURAT ÎN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 1945-1989, a formulat, în contradictoriu cu intimatul A., contestaţie la executare privind lămurirea înţelesului titlului executoriu-Decizia civilă nr. 1058/09.03.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2014.
Prin sentinţa civilă nr. 5549/26.08.2020, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a veche sub nr. x/2020*.
Prin decizia civilă nr. 115/18.11.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a veche sub nr. x/2020* s-au dispus următoarele:
"Admite excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a CAF pentru capătul de cerere privind stabilirea perioadei pentru care au fost stabilite penalităţile de întârziere prin decizia civilă nr. 1058/09.03.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014.
Declină competenţa de soluţionare a capătului de cerere privind stabilirea perioadei pentru care au fost stabilite penalităţile de întârziere prin decizia civilă nr. 1058/09.03.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014 în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Fără cale de atac.
Disjunge capătul de cerere privind lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului sentinţei civile nr. 1201/21.02.2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2010 cu referire dispoziţia privind " obligă pârâţii să procedeze la soluţionarea cererii formulată de reclamant în data de 30.04.2010, în condiţiile art. 10-19 din H.G. nr. 1412/1997" şi formarea unui dosar având acest obiect.
In dosarul nou format, în temeiul disp. art. 111 alin. (6) din ROIIJ aprobat prin HCSM nr. 1375/2015 scoate de pe rolul acestui complet capătul de cerere privind lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului sentinţei civile nr. 1201/21.02.2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2010 cu referire dispoziţia privind "obligă pârâţii să procedeze la soluţionarea cererii formulată de reclamant în data de 30.04.2010, în condiţiile art. 10-19 din H.G. nr. 1412/1997" şi înaintează cauza în dosarul nou format către Preşedintele secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în vederea luării măsurilor legale în vederea repartizării şi soluţionării acestui dosar nou format.
Cu calea de atac prevăzută de lege pentru acest capăt de cerere odată cu fondul cauzei.
Respinge cererea privind lămurirea înţelesului deciziei civile nr. 1058/09.03.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014 ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată azi, 18.11.2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei".
Dosarul nou format (prezentul dosar) având ca obiect capătul de cerere privind lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului sentinţei civile nr. 1201/21.02.2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2010 cu referire dispoziţia privind "obligă pârâţii să procedeze la soluţionarea cererii formulată de reclamant în data de 30.04.2010, în condiţiile art. 10-19 din H.G. nr. 1412/1997" a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin încheierea din 20 septembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 1201/21.02.2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2010 formulată de contestatorul SECRETARIATUL DE STAT PENTRU RECUNOAŞTEREA MERITELOR LUPTĂTORILOR ÎMPOTRIVA REGIMULUI COMUNIST INSTAURAT ÎN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 1945-1989, în contradictoriu cu intimatul A..
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, pe de o parte că, prin prezenta cerere de lămurire, pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989 a invocat întocmai aceleaşi susţineri care au fost analizate cu autoritate de lucru judecat prin încheierea din camera de consiliu din 29.04.2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2010, şi, în special, prin decizia civilă irevocabilă nr. 537/27.01.2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2010. Or, o reanalizare şi o rejudecare a acestor susţineri devine inadmisibilă în aceste condiţii.
Pe de altă parte, curtea de apel a reţinut că dispozitivul sentinţei civile nr. 1201/21.02.2012 este cât se poate de clar, în acest sens fiind şi considerentele deciziei civile nr. 537/27.01.2014, prin care pârâtului i s-a explicat în detaliu că ceea ce i s-a imputat este refuzul nejustificat de a soluţiona cererea pe care reclamantul A. i-a adresat-o la data de 30.04.2010. Tot prin decizia civilă nr. 537/27.01.2014 i s-a explicat pârâtului că, prin sentinţa civilă nr. 1201/21.02.2012, instanţa de judecată nu i-a impus să soluţioneze cererea reclamantului într-un anumit sens, pârâtul putând fie să admită, fie să respingă cererea de preschimbare a certificatului de revoluţionar. Ceea ce s-a impus pârâtului este ca acesta să emită un act administrativ în formă tipică care să conţină soluţia (de admitere sau de respingere) dată cererii formulate de reclamant la data de 30.04.2010. Indicarea în sentinţa civilă nr. 1201/21.02.2012 a prevederilor art. 10-19 din H.G. nr. 1412/2004 prin raportare la obiectul cererii formulate de reclamant la data de 30.04.2010, pe care l-a apreciat a fi preschimbarea certificatului de revoluţionar, nu obligă pârâtul la soluţionarea cererii reclamantului într-un anumit sens, acesta rămânând liber să admită sau să respingă cererea de preschimbare a certificatului de revoluţionar (aşa cum s-a arătat fără echivoc în cuprinsul deciziei civile nr. 537/27.01.2014).
3. Calea de atac exercitată
Împotriva încheierii din 20 septembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs recurentul Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ.
În opinia recurentului, judecătorul era obligat să motiveze soluţia de respingere raportat la motivele contestaţiei de lămurire înţeles titlu executoriu - Decizia civilă nr. 1058/2017 din dosarul nr. x/2014 obligare plata penalităţi pana la soluţionarea cererii raportat la hotărârea nr. 1201/2021 - dosar nr. x/2010.
Recurentul a arătat că a motivat temeinicia raportării acesteia exclusiv la refuzul executorului judecătoresc B. şi al numitului A. - creditor de a închide executarea silită.
Pe baza interpretării total eronate a executorului judecătoresc şi a numitului A. a hotărârii judecătoreşti definitive nr. 1201/2012 de soluţionare cerere, au calculat penalităţile în cuantum de 100 RON/zi din hotărârea nr. 1058/2017 până la data eliberării certificatului şi nu până la data soluţionării cererii, cum impunea hotărârea judecătoreasca.
În acest sens, cu ajutorul executorului judecătoresc, intimatul s-a îmbogăţit fără justă cauză cu suma de 111.815,27 RON, care a fost achitată în cadrul procedurii silite în dosarul de executare nr. 338/2017.
Întrucât hotărârea judecătorească nr. 1058/2017 privind acordarea de penalităţi a fost pusă în executare în luna august de către instituţia recurentă, care a comunicat procesul-verbal de soluţionare al cererii administrative, conform sentinţei nr. x/2012 atât numitului A. cât şi executorului judecătoresc, calculul penalităţilor legal se oprea la momentul comunicării procesului-verbal care constituia dovada punerii în executare a hotărârii nr. x/2012.
Potrivit prevederilor legale în vigoare din momentul comunicării actelor doveditoare care probează punerea în executare a hotărârii trebuiau sistate penalităţile şi, în acest sens, executorul judecătoresc era obligat să îi comunice încheierea cu suma calculată până la data de 07.08.2017, dată la care a fost trimis către executorul judecătoresc procesul-verbal nr. x/5465/07.08.2017, precum şi dovada comunicării soluţiei către dl. A..
Un alt motiv în baza căruia a formulat recursul de faţă este reprezentat de faptul că există o contradicţie flagrantă între dispozitiv şi considerentele încheierii.
Astfel, deşi în motivare judecătorul de la fond menţionează clar şi expres faptul că hotărârea judecătorească nr. 1201/2012 obliga instituţia recurentă la soluţionarea cererii administrative, în sensul emiterii unui act administrativ cu soluţie favorabilă sau nefavorabilă, prin dispozitiv respinge cererea.
Un ultim motiv de recurs este acela ca, în mod greşit, judecătorul de la fond face referire la motivarea din hotărârea nr. 537/2014 privind respingerea recursului instituţiei recurente din dosarul nr. x/2010, deoarece prin contestaţia sa a investit instanţa de judecată cu lămurirea înţelesului sintagmei "a soluţiona" raportat exclusiv la faptul că, deşi a pus integral în executare hotărârea nr. 1201/2010 pentru care era obligat la plata penalităţilor în baza hotărârii nr. 1058/2017 din dosarul nr. x/2014, intimatul împreună cu executorul judecătoresc emiteau încheieri şi obţineau popriri pentru sume privind intervale de timp pentru care hotărârea judecătoreasca nr. 1201/2012 era pusă în executare definitiv.
Aşadar, lămurirea si înţelesul titlului executoriu sunt necesare deoarece atât A. cât şi executorul judecătoresc au refuzat sistematic să pună în aplicare dispozitivul hotărârii judecătoreşti nr. 1058/2017 din dosarul nr. x/2014 raportat la hotărârea nr. 1201/2021 din dosarul nr. x/2010, în sensul că refuză să calculeze legal perioada în care se aplică penalităţile de întârziere.
În opinia recurentului, soluţionarea unei cereri administrative de acordare a certificatului de revoluţionar presupune, în mod automat, acordarea certificatului, ceea ce este nelegal. Astfel, printr-un real abuz de putere, se calculează penalitatea de 100 RON pentru o perioadă, respectiv după data de 07.08.2017 până în prezent, ceea este nelegal şi reprezintă o îmbogăţire fără justă cauză, motiv pentru care în loc să plătească suma de 17.229,26 RON, intimatul i-a obligat prin poprire să achite suma de 129.044,53 RON.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii şi inadmisibilităţii recursului, excepţii ce au fost respinse de către instanţa de recurs, astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii.
5. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând încheierea recurată în raport cu motivele de recurs invocate şi cu prevederile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele în continuare arătate.
Recurentul a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Potrivit art. 2811 din C. proc. civ. de la 1865, în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.
Această putere de interpretare recunoscută judecătorului după ce s-a dezinvestit se justifică prin raţiuni de ordin de utilitate practică, fiind necesar ca actul de dezinvestire a instanţei să nu fie susceptibil de interpretări sau să nu ridice dificultăţi de punere în executare prin menţionarea unor dispoziţii contradictoriii în chiar conţinutul dispozitivului.
În cauză, prin sentinţa civilă nr. 1201/21.02.2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2010, instanţa a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii SECRETARIATUL DE STAT PENTRU PROBLEMELE REVOLUŢIONARILOR şi COMISIA PARLAMENTARĂ A REVOLUŢIONARILOR DIN decembrie 1989 şi a obligat pârâţii să procedeze la soluţionarea cererii formulată de reclamant în data de 30.04.2010, în condiţiile art. 10-19 din H.G. nr. 1412/1997.
Prin decizia civilă nr. 537/27.01.2014, irevocabilă, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2010, s-a respins ca nefondat recursul formulat de recurenţii-pârâţi SECRETARIATUL DE STAT PENTRU PROBLEMELE REVOLUŢIONARILOR şi COMISIA PARLAMENTARĂ A REVOLUŢIONARILOR DIN decembrie 1989 împotriva sentinţei civile nr. 1201/21.02.2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2010, în contradictoriu cu intimatul reclamant A..
Prin încheierea din camera de consiliu din 29.04.2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2010, instanţa a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 1201/21.02.2012 formulată de petentul-pârât SECRETARIATUL DE STAT PENTRU RECUNOASTEREA MERITELOR LUPTATORILOR ÎMPOTRIVA REGIMULUI COMUNIST INAUGURAT ÎN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 1945-1989.
În prezentul dosar, petentul SECRETARIATUL DE STAT PENTRU RECUNOASTEREA MERITELOR LUPTATORILOR ÎMPOTRIVA REGIMULUI COMUNIST INAUGURAT ÎN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 1945-1989 a solicitat din nou lămurirea sentinţei civile nr. 1201/21.02.2012 a Curţii de Apel Bucureşti.
Înalta Curte reţine că dispoziţiile unei hotărâri judecătoreşti se întregesc cu considerentele acesteia, care au rolul de a releva argumentele pentru care a fost adoptată soluţia.
Pe calea lămuririi hotărârii, instanţa poate doar să aducă lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului, însă în nici un caz nu poate aduce modificări dispozitivului şi să încalce astfel puterea lucrului judecat.
De asemenea, judecătorul nu poate, sub motiv de interpretare, să adauge la hotărârea iniţială sau să-i modifice sensul.
Constatând că petentul a invocat aceleaşi susţineri care au fost analizate cu autoritate de lucru judecat prin încheierea din camera de consiliu din 29.04.2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2010, dar şi prin decizia civilă nr. 537/27.01.2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2010, instanţa de fond a apreciat că o reanalizare şi o rejudecare a acestor susţineri este inadmisibilă, opinie împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.
Astfel, instanţa de fond a constatat că prin încheierea din camera de consiliu din 29.04.2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, analizând cererea de lămurire, pe care a respins-o, a reţinut că pârâtul a repus în discuţie însăşi legalitatea sentinţei civile nr. 1201/21.02.2012, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 537/27.01.2014, aspectele invocate fiind supuse analizei pe calea recursului.
Înalta Curte reţine că principiul autorităţii de lucru judecat corespunde necesităţii de stabilitate juridică şi ordine socială, fiind interzisă readucerea în faţa instanţelor a chestiunii litigioase deja rezolvate şi nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, deoarece dreptul de acces la justiţie nu este unul absolut, el poate cunoaşte limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
Cu toate acestea, analizând cererea de lămurire formulată de petent în prezentul dosar, instanţa de fond a reţinut, în mod corect de altfel, că dispozitivul sentinţei civile nr. 1201/21.02.2012 este cât se poate de clar.
Astfel, în acord cu judecătorul fondului, instanţa de recurs constată că, prin sentinţa civilă nr. 1201/21.02.2012, instanţa de judecată nu a obligat autoritatea pârâtă să soluţioneze cererea reclamantului de preschimbare a certificatului de revoluţionar într-un anumit sens, ci doar să emită un act administrativ în formă tipică care să conţină soluţia fie de admitere, fie de respingere a acesteia.
În acelaşi timp, în considerentele deciziei civile nr. 537/27.01.2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a reţinut că la dosar nu există un act administrativ în formă tipică care să concretizeze soluţia dată cererii reclamantului având ca obiect preschimbarea certificatului de revoluţionar al acestuia, astfel încât soluţia instanţei de fond de admitere a acţiunii reclamantului şi de obligare a pârâţilor să îi soluţioneze acestuia cererea este legală şi temeinică. Totodată, s-a reţinut că instanţa de contencios administrativ are doar competenţa de a constata caracterul legal sau nelegal al conduitei manifestate de pârât prin nesoluţionarea cererii, fără însă a avea dreptul de a impune autorităţii publice să soluţioneze cererea într-un anumit sens.
De asemenea, Înalta Curte reţine că aspectele invocate de către recurent în sensul că intimatul a realizat o îmbogăţire fără justă cauză privesc modul de soluţionare a contestaţiei la executare şi astfel nu pot fi primite în prezenta cauza ce are ca obiect lămurire dispozitiv.
Prin intermediul prezentei cereri, petentul tinde să pună în discuţie aspecte ce nu vizează întinderea dispozitivului, ci efectiv întinderea drepturilor intimatului, neconstituind o simplă explicitare a sensului, limitelor şi modalităţii de aplicare a sentinţei pronunţate de instanţă.
Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989 împotriva încheierii din 20 septembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 noiembrie 2022.