Jurisdictional conflict over civil delictual liability for legislative acts versus administrative indemnity under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Guvernul României, obligarea acestuia la plata sumei de 13.753,09 RON.

Prin sentinţa nr. 5310 din data de 31 mai 2022 Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. şi pe pârâtul Statul Român, prin Guvernul României, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că reclamanta afirmă producerea unui prejudiciu de către pârât, consecinţă a abrogării O.U.G. nr. 130/2020, în temeiul căreia efectuase cheltuieli în vederea obţinerii unei finanţări nerambursabile.

Având în vedere considerente ale deciziei CCR nr. 4/2017, s-a apreciat că, din perspectiva Legii contenciosului administrativ, prin raportare la natura juridică de act administrativ a ordonaţei de urgenţă, abrogarea ca eveniment legislativ poate fi privită în contextul dat ca o revocare a unui act administrativ, existenţa răspunderii administrativ patrimoniale a Guvernului poate fi angajată în temeiul art. 19 din Legea nr. 554/2004, astfel că instanţa competentă, prin raportare şi la prevederile art. 9 din Legea contenciosului administrativ, este Curtea de Apel Bucureşti având în vedere rangul autorităţii pârâte.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 1539 din data de 1 6 septembrie 2022 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Guvernul României, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că în prezentul litigiu reclamanta şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile C. civ., înţelegând să solicite obligarea pârâtului la plata sumei de 13753,09 RON, ca urmare a angajării răspunderii civile delictuale a acestuia. Fapta ilicită invocată de reclamantă vizează adoptarea de către pârât a unui act normativ, respectiv o ordonanţă de urgenţă, însă reclamanta a învederat în mod explicit în faţa ambelor instanţe că acţiunea nu este întemeiată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004. Mai mult, partea a arătat în mod expres că nu înţelege să invoce excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 48/2021, în sensul prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, reiterând precizarea că prezentul litigiu e unul civil.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Demersul judiciar iniţiat de reclamanta A. S.R.L., astfel cum a fost expus la punctele 1 şi 2 ale prezentei hotărâri, vizează solicitarea de reparare a prejudiciului în cuantum de 13.753,09 RON, produs ca urmare a adoptării O.U.G. nr. 48/2021 pentru modificarea O.U.G. nr. 130/2020.

Reclamanta a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 1349 şi următoarele C. civ. şi a subliniat în mod repetat că situaţia de fapt dedusă judecăţii vizează săvârşirea de către pârât a unei fapte ilicite, ce a cauzat prejudiciul a cărui reparare se solicită, iar nu anularea unui act administrativ, tipic sau asimilat, respectiv repararea prejudiciului cauzat prin emiterea actului anulat, care să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ în soluţionarea cererii în despăgubiri.

De asemenea, reclamanta a învederat în mod expres că acţiunea formulată nu este întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 şi nici nu înţelege să invoce excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 48/2021, în sensul prevederilor art. 9 anterior menţionate.

Totodată, Înalta Curte reţine şi faptul că o cerere pentru acordarea de despăgubiri întemeiată pe dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004 este condiţionată de existenţa unei hotărâri judecătoreşti prin care să fi fost admisă o acţiune în anulare îndreptată împotriva actului administrativ nelegal, tipic sau asimilat, întrucât repararea pagubei este o latură intrinsecă litigiului de contencios administrativ, astfel încât nici dispoziţiile art. 19 din Legea contenciosului administrativ nu pot fi avute în vedere la determinarea competenţei materiale de soluţionare a acţiunii reclamantei.

În acest context, dat fiind principiul disponibilităţii procesului civil reglementat de dispoziţiile art. 9 alin. (2) şi art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezenta acţiune întemeiată pe răspunderea civilă delictuală a pârâtului atrage incidenţa dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ., text de lege indicat şi de către reclamantă, conform cărora competenţa de soluţionare revine judecătoriei.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Guvernul României, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 3 noiembrie 2022.