Absolute territorial jurisdiction in administrative litigation: exclusive competence based on plaintiff’s domicile despite union representation and incidental intervention

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş sub nr. x/2022, ca urmare a disjungerii cererii de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul Sindicatul Proeresis MP, în numele şi pentru A. în dosarul nr. x/2021, s-a solicitat obligarea pârâţilor la recalcularea salariului de bază brut lunar şi a celorlalte drepturi aferente, cu luarea în considerare a drepturilor salariale recunoscute prin hotărâri judecătoreşti altor funcţionari publici din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale, respectiv suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 09.04.2015, raportat şi la data începerii activităţii în cadrul pârâţilor, în temeiul O.U.G. nr. 83/2014 şi O.U.G. nr. 57/2015 şi în continuare, până la încetarea raportului de serviciu al reclamantului - membru de sindicat.

Prin sentinţa nr. 406 din data de 31 mai 2022 Tribunalul Argeş, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Proeresis MP, în numele şi pentru membrul de sindicat A. în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Î.C.C.J - DNA, Parchetul de pe lângă Î.C.C.J, Parchetul de pe lângă Î.C.C.J - DIICOT, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, în favoarea Tribunalului Olt, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a apreciat că dispoziţiile art. 366 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ nu prevăd instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauzele având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, iar în acest context devin aplicabile dispoziţiile de drept comun în materia contenciosului administrativ - art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamantul persoană fizică se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul său.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 429 din data de 20 septembrie 2022 Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamantul Sindicatul Proeresis MP, în numele şi pentru A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. - DNA, Parchetul de pe lângă Î.C.C.J., Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. - DIICOT, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, în favoarea Tribunalului Argeş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a constatat că Tribunalul Argeş s-a declarat competent să soluţioneze acţiunea principală, ce face obiectul cauzei nr. 5041/109/2021, astfel încât, în temeiul dispoziţiilor art. 66 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., acesta este competent să soluţioneze şi cererea incidentală formulată în aceeaşi cauză. Deşi a dispus disjungerea cererii de intervenţie în interes propriu, Tribunalul Argeş rămâne în continuare competent să soluţioneze cererea de intervenţie, chiar dacă cererea incidentală ar fi atras competenţa de soluţionare a Tribunalului Olt dacă ar fi fost introdusă pe cale principală.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Obiectul demersului judiciar iniţiat de reclamantul A., titular al cererii de intervenţie în interes propriu formulate prin reprezentant Sindicatul Proeresis MP în dosarul nr. x/2021, vizează obligarea pârâţilor la calcularea şi acordarea suplimentului postului de 25 % din salariul de bază brut lunar şi a suplimentului treptei de salarizare de 25 % din salariul de bază brut lunar, cu emiterea deciziilor de punere în aplicare a acestor suplimente, începând cu data de 09.04.2015 şi până la încetarea raportului de serviciu.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă îl constituie problema instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, în raport de cererea formulată de reclamantul-titular al cererii de intervenţie în interes propriu şi de domiciliul acestuia, prin prisma dispoziţiilor legale incidente în materie.

Faţă de obiectul cererii deduse judecăţii, care configurează existenţa unui litigiu de contencios administrativ, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile, în materie de competenţă materială, dispoziţiile speciale ale art. 536 din Codul administrativ, iar în materie de competenţă teritorială, dispoziţiile de drept comun prevăzute la art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora: "Reclamantul persoana fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său."

Competenţa stabilită de textul de lege anterior citat este una teritorială absolută, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe deopotrivă competente.

De asemenea, înalta Curte constată incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora: "Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Având ca reper aceste prevederi legale, Înalta Curte reţine că, deşi prin acţiunea introductivă se urmăreşte plata unor drepturi băneşti în favoarea membrilor de sindicat, Sindicatul Proeresis MP nu are calitatea de reclamant, ci pe aceea de reprezentant al acestora (aspect ce rezultă şi din modalitatea de redactare a cererii de intervenţie în interes propriu deduse judecăţii, formulată de Sindicatul Proeresis MP în numele şi pentru A.), iar calitatea de reclamant revine membrului de sindicat, deoarece acesta are calitatea de titular al drepturilor pretinse, precum şi interesul promovării acţiunii.

Prin urmare, deşi anterior modificării aduse prin Legea nr. 212/2018, dispoziţiile Legii nr. 554/2004 nu făceau distincţie după cum acţiunea era introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat, ulterior acestui moment, forma textului de lege în vigoare la data introducerii acţiunii de faţă, respectiv alin. (4) al art. 10 din Legea nr. 554/2004, care a fost introdus prin Legea nr. 212/2018, prevede în mod expres că de la normele privind competenţa teritorială exclusivă nu se poate deroga nici în ipoteza în care acţiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Pe de altă parte este de observat că, într-adevăr, cererea de intervenţie în interes propriu, formulată de Sindicatul Proeresis MP, în numele şi pentru membrul A., are caracterul unei cereri incidentale, caracter dobândit ca urmare a faptului că acest terţ a preferat să invoce pretinsele drepturi în litigiul pendente, cererea de intervenţie devenind astfel o cerere care se grefează pe cererea principală.

Insă, această cerere fiind, în principiu, o veritabilă cerere de chemare în judecată îndreptată împotriva părţilor iniţiale, intervenţia voluntară principală poate fi soluţionată şi independent de cererea iniţială, atât timp cât terţul intervenient poate să îşi formuleze pretenţia şi separat, pe cale principală, de esenţa intervenţiei voluntare principale fiind invocarea de către terţ a unui drept propriu, fără a fi necesar să existe identitate între dreptul pretins de terţ şi dreptul ce formează obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin urmare, nu sunt incidente în speţă dispoziţiile art. 123 C. proc. civ., care reglementează un caz de prorogare legală a competenţei, întrucât nu este obligatorie soluţionarea împreună a cererii formulate de intervenient şi a cererii principale pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 123 coroborate cu cele ale art. 66 C. proc. civ.. In situaţia dedusă judecăţii competenţa soluţionării cauzei urmează a se stabili prin raportare la normele legii speciale a contenciosului administrativ, care prevăd o competenţă teritorială absolută.

In altă ordine de idei, este de observat că intervenţia voluntară principală constituie un incident procedural ce determină lărgirea cadrului procesual, de regulă, din punct de vedere al părţilor. În speţă, terţul intervenient principal are domiciliul declarat în municipiul Slatina, jud. Olt, element în virtutea căruia s-a dispus disjungerea cererii formulate de acesta în dosarul nr. x/2021, formarea unui nou dosar înregistrat sub nr. x/2022, precum şi declinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.

Potrivit art. 87 C. civ.: "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală", dovada domiciliului fâcându-se, potrivit dispoziţiilor art. 91 alin. (1) din acelaşi C. civ., cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate. În concluzie, domiciliul reclamantului în raport de care se va stabili competenţa instanţei de judecată, din punct de vedere teritorial, este cel care rezultă din copia actului de identitate - fia 16 dosar Tribunalul Argeş, care atestă că acesta are domiciliul legal în municipiul Slatina, jud. Olt.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Proeresis MP, pentru A., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. - D.I.I.C.O.T., Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. şi Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. - D.N.A. în favoarea Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 3 noiembrie 2022.