Appeal declared lapsed for peremption due to six-month inactivity; prior award for access to public information stands

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, la data de 14.01.2019, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice şi B. - director general în Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Management Resurse Umane la plata despăgubirilor în cuantum de 3.000.000 RON, pentru refuzarea accesului la informaţiile publice şi de interes cetăţenesc solicitate prin adresa nr. x/13.12.2018.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 201 din 26 iunie 2019 Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

"Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B..

Respinge acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B., ca fiind formulată faţă de o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice.

Obligă pârâtul să răspundă reclamantului la punctele 2 şi 3 din cererea nr. x din data de 13.12.2018, respectiv:

- dacă s-a publicat Ordinul MFP nr. 1086/08.06.2001;

- dacă s-a publicat Ordinul MFP nr. 452/08.04.2002.

Respinge în rest acţiunea.

Fără cheltuieli de judecată."

3. Recursul exercitat în cauză şi apărările intimaţilor

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

Intimaţii-pârâţi Ministerul Finanţelor Publice şi B., au depus întâmpinare, invocând excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare. În subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.

4. Procedura derulată în recurs

Prin încheierea din 9 decembrie 2021, Înalta Curte a suspendat judecata recursului declarat de reclamantul A., în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că părţile, deşi legal citate, nu s-au înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu au solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

Pe baza referatului întocmit de grefierul de şedinţă la data de 6.09.2022, în temeiul art. 420 C. proc. civ. instanţa a fixat termen în vederea verificării incidenţei dispoziţiilor art. 416 din acelaşi cod.

La data de 1.11.2022, reclamantul A. a depus note scrise, solicitând repunerea pe rol a cauzei.

5. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs asupra excepţiei perimării recursului

În ceea ce priveşte cererea de repunere pe rol a cauzei, Înalta Curte constată că aceasta a fost depusă la dosarul cauzei după împlinirea termenului de perimare.

Pentru a produce efectul întreruptiv al termenului de perimare, cererea de reluare a judecării cauzei trebuie formulată în interiorul termenului de 6 luni de la data suspendării judecării cauzei, conform art. 417 C. proc. civ.

În cauză, judecarea recursului a fost suspendată prin încheierea din 9.12.2021, iar cererea de reluare a judecăţii a fost transmisă prin fax la data de 1.11.2022, după expirarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

În plus, chiar dacă cererea ar fi fost depusă în termen, Înalta Curte constată că, deşi a formulat o cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii, recurentul nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Or, cererile de repunere pe rol neînsoţite de solicitarea de judecată în lipsă nu pot constitui acte de procedură cărora să li se recunoască efectul de întrerupere a termenului de perimare, în condiţiile în care instanţa a dispus suspendarea pentru lipsa părţilor şi în absenţa unei cereri de judecată în lipsă, deoarece nu se poate păşi nici ulterior la continuarea judecăţii în lipsa unei solicitări exprese de judecare în lipsă, care, anterior, a condus la suspendare.

Examinând, în continuare, excepţia perimării căi extraordinare de atac, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine că potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:

"(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 9.12.2021, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părţilor, legal citate, la strigarea pricinii, precum şi nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare a cauzei în lipsă.

Încheierea de şedinţă din data de 9.12.2021 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 9.05.2022.

Înalta Curte reţine şi faptul că în cauză nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, o cerere de redeschidere a procesului aptă să producă efectul întreruptiv al perimării, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură şi nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării recursului, potrivit dispoziţiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere pe rol formulată de recurentul A..

Admite excepţia perimării, invocată din oficiu.

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 201 din 26 iunie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 3 noiembrie 2022.