Restitution of funding contract advance appeal voided by ex officio peremption after six-month inactivity

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 27.01.2017, reclamantul Ministerul pentru Românii de Pretutindeni a solicitat obligarea pârâtei A. la plata sumei de 23410 RON reprezentând avansul plătit de MAE-DPRRP către pârâtă în data de 17.08.2015, prin transferul valutar de fonduri nr. 69/17.08.2015, în baza Contractului de finanţare nr. x/19.06.2015, la care se adaugă penalităţi zilnice de 0,1 % din suma precizată, pe care le solicită a fi achitate de la data încasării avansului de către pârâtă până la data plăţii efective a debitului principal.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 217 din data de 22 ianuarie 2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul Ministerul pentru Românii de Pretutindeni în contradictoriu cu pârâta A. şi a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 23410 RON cu reprezentând restituirea avansului plătit în baza contractului de finanţare nr. x/19.06.2015, precum şi la plata penalităţilor de întârziere de 0,1% pe zi calculate la debitul sus-menţionat, începând cu data de 31.12.2015 până la data achitării acestuia.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea în parte a hotărârii şi rejudecarea acţiunii, în sensul admiterii în integralitate a acesteia.

Intimata-pârâtă A. nu a depus întâmpinare şi nu a formulat apărări în cauză.

4. Procedura derulată în recurs

Prin încheierea din data de 9 decembrie 2021, constatând că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina recurentului-reclamant, care nu a îndeplinit obligaţia de indica în mod concret situaţia juridică a societăţii A., dacă aceasta se mai află sau nu în stare de funcţionare, dacă a fost sau nu radiată şi de a exprima în scris poziţia procesuală cu privire la aceste aspecte, astfel cum i-a fost pus în vedere, potrivit dovezii de comunicare aflate la dosar recurs, în conformitate cu dispoziţiile art. 242 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte a dispus suspendarea judecăţii recursului promovat.

Pe baza referatului întocmit de grefierul de şedinţă la data de 8.08.2022, în temeiul art. 420 C. proc. civ. instanţa a fixat termen în vederea verificării incidenţei dispoziţiilor art. 416 din acelaşi cod.

5. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs asupra excepţiei perimării recursului

Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 Cod procedruă civilă, excepţia perimării prezentei căi de atac, Înalta Curte reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii timp de 6 luni".

De asemenea, potrivit art. 417 C. proc. civ. "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes."

Încheierea de şedinţă din data de 9 decembrie 2021 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, iar de la această dată începe să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 9 mai 2022.

Înalta Curte reţine şi faptul că, în cauză, după comunicarea încheierii de suspendare, nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ. şi nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură. De asemenea, nu subzistă vreunul dintre cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată şi nici vreun motiv de suspendare a cursului perimării, dintre cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării recursului, potrivit dispoziţiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia perimării, invocată din oficiu.

Constată perimat recursul declarat de reclamantul Departamentul pentru Românii de Pretutindeni împotriva sentinţei nr. 217 din data de 22 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 3 noiembrie 2022.