Judicial Inspectorate challenge dismissed: Recourse nullity for failure to substantiate cassation grounds under Art. 488(1)(8) CPC

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX- a contencios administrativ şi fiscal la data de 19.05.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele României, CSAT, Consiliul Suprem al Magistraturii şi Inspecţia Judiciară, a formulat plângere împotriva rezoluţiei din data de 7 mai 2020, pronunţată în dosarul nr. x de inspectorul şef al Inspecţiei Judiciare, şi împotriva rezoluţiei nr. 975/A din data de 18 martie 2020 dispusă în dosarul nr. x, solicitând:

a. desfiinţarea rezoluţiei din data de 07 mai 2020, dosar x dispusă de către Inspectorul şef al Inspecţiei Judiciare, dar si a rezoluţiei 975/A din data de 18 martie 2020 dispusă în dosarul 20-1048 de inspectorul judiciar de caz,

b. trimiterea cauzei CSM-ului pentru a se dispune sancţiuni împotriva magistraţilor de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt si a magistraţilor inspectori judiciari cu aplicarea dispoziţiilor legale şi a se dispune în consecinţă excluderea acestora din magistratură.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 939 din 5 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale ca inadmisibilă.

A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării şi Preşedintele României, reprezentaţi de Administraţia Prezidenţială, şi a fost respinsă acţiunea în contradictoriu cu aceşti pârâţi ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară.

3. Cererile de recurs

3.1 Împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a formulat recurs reclamantul, arătând că motivarea va fi depusă după primirea hotărârii.

3.2 Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia.

În motivarea recursului, a arătat recurentul că din motivarea deciziei CAB se poate observa că magistratul a fost de aceeaşi concepţie cu inspectorii judiciari, dovedindu-şi limitele şi inconsistenţa gândirii sale, ca şi lipsa rolului activ cu scopul aplicării legii.

4. Apărările intimaţilor

4.1 Intimata-pârâtă Administraţia Prezidenţială, în calitate de reprezentantă a Preşedintelui României şi a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii, solicitând în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

4.2 Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii, solicitând în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

4.3 Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii, solicitând în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursurilor, conform art. 248 din C. proc. civ. Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

2.1 Argumentele de fapt şi de drept relevante

În ceea ce priveşte motivarea recursului declarat împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate nu au fost prezentate în cuprinsul petiţiei de recurs, reclamantul învederând că le va depune ulterior. Având în vedere că acestea nu au fost depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii, prevăzută de art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte a doua cerere de recurs depusă de recurent, formulată împotriva soluţiei date pe fondul cererii de chemare în judecată, instanţa de control judiciar constată că aceasta nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Din susţinerile recurentului - reclamant rezultă că aceasta a invocat formal dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fără însă, a aduce nicio critică de nelegalitate sentinţei atacate.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a dispoziţiilor articolului 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât condiţia legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., precum şi a dezvoltării motivelor implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8 din C. proc. civ.

Potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că recurentul - reclamant nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 488 alin. (1) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nule recursurile declarate de A. împotriva sentinţei civile nr. 939 din 5 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nule recursurile declarate de A. împotriva sentinţei civile nr. 939 din 5 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 3 noiembrie 2022.