Municipality ordered to rule on restitution claim as Law 10/2001 deadline is imperative; appeal upheld

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 977 din 10 decembrie 2002 a Tribunalului Mehedinți, investit prin declinare de competență de Judecătoria Vînju Mare, conform sentinței civile nr. 1639 din 27 iunie 2002 a fost respinsă ca prematură acțiunea formulată de D.A., în contradictoriu cu Primăria Punghina județul Mehedinți, întrucât cel în cauză nu a primit nici o comunicare din partea Primăriei, căreia i-a adresat notificarea.

Apelul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri, a fost admis prin decizia nr. 156 din 27 iunie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, prin care s-a dispus anularea sentinței. A fost admisă cererea precizată în apel, dispunându-se obligarea Primăriei Punghina de a răspunde la notificarea reclamantului, privind restituirea în natură a imobilelor arătate, respectiv o magazie și un pătul. S-a avut în vedere că pârâta nu a dat curs obligațiilor ce-i reveneau în temeiul art. 22 și art. 23 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta a declarat recursul de față, solicitând casarea deciziei, întrucât imobilele solicitate nu fac parte din patrimoniul Primăriei Punghina și ca atare nu se pot restitui.

Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins ca atare.

Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură. Potrivit textului următor, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, deținătorul imobilului este obligat în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1) să facă persoanei îndreptățite ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.

În raport de aceste prevederi legale, rezultă că termenul în care unitatea deținătoare trebuie să răspundă notificării persoanei îndreptățite este imperativ, iar nu unul de recomandare. În această din urmă variantă s-ar deturna finalitatea legii și s-ar amâna fără termen rezolvarea echitabilă a retrocedării imobilelor preluate abuziv sau după caz procedura acordării de despăgubiri.

Cum în speță, pârâta nu și-a respectat această obligație de a răspunde solicitării adresate prin notificare, rezultă că este în acord cu dispozițiile legale redate, soluția recurată, de obligare a celei chemate în judecată de a se conforma prevederilor menționate.

Așa fiind, recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

De altfel, motivele de recurs, formulate, nu cuprind elemente de nelegalitate, iar emiterea după pronunțarea hotărârii recurate a dispoziției nr. 63 din 11 august 2003 de respingere a notificării, de către pârâtă, nu face decât să confirme că soluția adoptată de instanța de apel este convingătoare, fiind dată, în raport de dispozițiile legale aplicabile, la care s-a făcut referire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Comunei Punghina județul Mehedinți împotriva deciziei nr. 156 din 27 iunie 2003 a Curții de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2004.