Scope of material error in annulment: rejection of substantive re-examination of tax refund claims under exceptional appeal

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2022

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

1.1 Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti în data de 22 august 2017, modificată la data de 22 noiembrie 2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii Bucureşti, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi ANAF - Direcţia de Soluţionare a Contestaţiilor:

I. În principal,

(1) Anularea Deciziei privind soluţionarea contestaţiei nr. 817623/24.03.2017 emisă de către Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii Bucureşti şi comunicată reclamantei la data de 03.04.2017 prin care a fost respinsă contestaţia fiscală formulată de societate, ca netemeinică şi nelegală;

(2) Anularea Adresei nr. x/09.11.2016 emise de către AFCMB şi comunicată societăţii la data de 22.11.2016 prin care a fost respinsă cererea de restituire a sumelor achitate de societate fără a fi însă datorate, în lipsa unui titlu de creanţă;

(3) Soluţionarea în fond a contestaţiei fiscale în temeiul art. 281 alin. (5) Noul Codul de procedură fiscală şi, în consecinţă, să recunoască dreptul societăţii la restituirea sumei de 17.551.019,79 RON ca fiind achitată la bugetul de stat fără existenţa unui titlu de creanţă în conformitate cu dispoziţiile art. 117 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală;

(4) Obligarea pârâtei AFCM la restituirea efectivă a sumei de 17.551.019,79 RON aferentă plăţilor efectuate de către societate la bugetul de stat fără existenţa unui titlu de creanţă;

II. În subsidiar,

(1) Anularea Deciziei de soluţionare prin care a fost respinsă contestaţia fiscală formulată de societate, ca nelegală - fiind emisă de către un organ necompetent;

(2) Obligarea pârâtei Direcţiei Generale de Soluţionare a Contestaţiilor la soluţionarea contestaţiei fiscale formulate de societate şi înregistrată la AFCMB sub numărul x/22.12.2016 în termen de 15 zile de la pronunţare conform dispoziţiilor art. 24 alin. (1) raportat la art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, sub sancţiunea plăţii de penalităţi de 1.000 RON pe zi de întârziere prevăzute la art. 24 alin. (3) raportat la art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

III. Obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

1.2 Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 5487 din 19 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă acţiunea în contencios administrativ şi fiscal, modificată, formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii Bucureşti, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi ANAF - Direcţia de Soluţionare a Contestaţiilor, având ca obiect "anulare act administrativ".

Au fost anulate Decizia nr. 817623/24.03.2017 de soluţionare a contestaţiei şi Adresa nr. x/09.11.2016 de respingere a cererii de restituire.

A fost obligată pârâta ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii Bucureşti la restituirea către reclamantă a sumei de 17.551.019,79 RON.

A fost obligată pârâta ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii Bucureşti să achite reclamantei suma de 22.473 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

1.3 Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 5487 din 19 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

1.4 Soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Prin decizia nr. 953 din 17 februarie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017 s-a constatat nul recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 5487 din 19 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. A fost respins recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat şi au fost obligate recurentele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală la plata către intimata A. S.R.L. a sumei de 7.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată reduse conform art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

2. Contestaţia în anulare

Împotriva deciziei nr. 953 din 17 februarie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat contestaţie în anulare, solicitând admiterea acestei căi de atac, anularea deciziei contestate şi rejudecarea recursului formulat în cauză.

2.1 Motivele contestaţiei în anulare

În opinia contestatoarei soluţia de anulare a recursului formulat de ANAF este rezultatul unor erori materiale, instanţa de fond reţinând în mod eronat că recursurile pârâtelor nu conţin veritabile critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

S-a susţinut că recursul ANAF a fost motivat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care se referă la încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, iar din economia acestui text de lege nu rezultă că ar trebui indicate cu exactitate normele legale încălcate de instanţă, din lecturarea recursului formulat de ANAF rezultând fără echivoc care sunt normele legale pe care instanţa de fond le-a încălcat în soluţionarea cauzei.

S-a mai arătat că ANAF a criticat sentinţa de fond sub toate aspectele, în sensul că instanţa nu a aplicat legislaţia arătată în apărările legate de calitatea procesuală pasivă a instituţiei în prezenta cauză.

În legătură cu referirile instanţei de recurs la faptul că asupra excepţiei invocate instanţa de fond s-a pronunţat printr-o încheiere, precizează contestatoarea că respectiva încheiere face corp comun cu hotărârea atacată, astfel încât nu poate fi reţinută nulitatea recursului din această perspectivă.

Consideră că dispoziţia referitoare la nulitatea recursului este rezultatul unei erori materiale şi în considerarea faptului că este vorba de o excepţie de ordine publică, care putea fi invocată în orice fază procesuală, chiar din oficiu de către instanţă.

Concluzionând, apreciază că recursul formulat în cauză cuprinde motive de nelegalitate, criticile expuse încadrându-se în mod clar în motivele de casare prevăzute de C. proc. civ.

În drept cererea a fost întemeiată pe depoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

2.2 Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la data de 13 octombrie 2022, intimata A. S.R.L., a solicitat respingerea cererii, în principal ca tardiv formulată, iar în subsidiar ca inadmisibilă faţă de faptul că ANAF nu a invocat veritabile erori materiale, conform celor prevăzute de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte caracterul nefondat al contestaţiei în anulare, intimata consideră că prin cererea contestatoarei se tinde la o cenzurare a deciziei din recurs în afara cadrului normativ, criticile formulate împotriva deciziei fiind în principal inadmisibile iar în subsidiar lipsite de temei.

2.3 Procedura de soluţionare a contestaţiei în anulare

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a contestaţiei în anulare şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de 503-508 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 şi art. 201 alin. (1), (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

Prin rezoluţia din data de 4 iulie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 2 noiembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Cu titlu prealabil Înalta Curte va respinge excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, astfel cum a fost invocată de intimata A. S.R.L. în cuprinsul întâmpinării, întrucât singura condiţie de admisibilitate ce se impune a fi îndeplinită în cadrul contestaţiei în anulare speciale prevăzute de art. 503 alin. (2) C. proc. civ. este aceea ca hotărârea atacată să fie pronunţată de instanţa de recurs, condiţie îndeplinită în prezenta cauză, decizia nr. 953 din 17 februarie 2022 fiind pronunţată de instanţa de recurs în cadrul recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 5487 din 19 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Examinând contestaţia în anulare, în raport cu motivele invocate, cu apărările formulate şi cu dispoziţiile procedurale aplicabile, Înalta Curte o va respinge pentru considerentele în continuare arătate.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege.

În cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa vreunuia dintre motivele prevăzute de dispoziţiile procedurale.

Conform art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., invocat drept temei al contestaţiei în anulare:

"Art. 503 alin. (2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

(…) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;(…)".

Cu referire la acest motiv de contestaţie în anulare, în doctrină s-a reţinut că textul de lege se referă la noţiunea de eroare materială "în sensul de greşeală de natură procedurală constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale - cum ar fi respingerea recursului în mod greşit ca netimbrat, ca tardiv sau ca introdus de o persoană fără calitate, soluţionarea recursului în absenţa motivelor de recurs, care nu au fost transmise de instanţa a cărei hotărâre se atacă, menţiuni greşite referitoare la incidentele procedurale, pronunţarea asupra altei hotărâri decât cea atacată, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor şi care au determinat soluţia pronunţată, iar nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale".

De asemenea, tot în doctrină, s-a afirmat că motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. din 2010 reprezintă o preluare a motivului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 318 teza întâi din C. proc. civ. de la 1865, cu deosebirea că noţiunea de "greşeală materială" a fost înlocuit cu noţiunea de "eroare materială".

Or, în practica judiciară, cu referire la noţiunea de "greşeală materială" în sensul prevederilor art. 318 teza întâi din C. proc. civ. de la 1865, s-a reţinut, de asemenea, că are în vedere aspecte formale ale judecăţii, un "defect fundamental", care să fie de natură a conduce în mod automat, fără excepţie, la o altă dezlegare a pricinii în recurs. Sunt asemenea greşeli materiale cele menţionate anterior - greşita anulare a cererii, ca netimbrată; greşita respingere a recursului, ca tardiv formulat - în absenţa cărora dezlegarea dată de instanţă ar fi fost cu totul alta.

În speţă, se observă că instanţa de recurs a constatat nul recursul declarat de ANAF împotriva hotărârii instanţei de fond, reţinând că susţinerile acesteia sunt preluate fidel din întâmpinarea depusă la dosarul de fond şi privesc în mare parte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia, precum şi că susţinerea că instanţa de fond nu s-ar fi pronunţat asupra excepţiei este neîntemeiată întrucât instanţa de fond a respins excepţia invocată prin încheierea din 7 februarie 2018.

Înalte Curte reţine că aspectele invocate de contestatoarea din prezenta cauză nu se circumscriu noţiunii de "eroare materială" în sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., întrucât, în realitate, prin motivele indicate, aceasta invocă o pretinsă greşeală de judecată, tinzând de fapt să obţină o nouă judecată a cauzei sub aspectul aplicării dispoziţiilor incidente în raport cu circumstanţele de fapt şi de drept ale cauzei, ceea ce excede controlului realizat de instanţă pe calea contestaţiei în anulare.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte apreciază că în pricina de faţă contestaţia în anulare formulată nu îndeplineşte condiţiile expres şi limitativ prevăzute în textele legale susmenţionate, deoarece motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în ipoteza reglementată de dispoziţiile citate, instanţa de recurs apreciind în mod corect, în raport de actele şi lucrările dosarului, faptul că recursul ANAF este nul, pentru considerentele expuse în decizia atacată.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile contestatoarei sunt nefondate şi nu pot fi primite, iar instanţa de recurs a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

Constatând culpa procesuală a contestatoarei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în promovarea căii de atac, în temeiul dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ. şi cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte o va obliga pe aceasta la plata către intimata-reclamantă A. S.R.L. a sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial redus, apreciind că onorariul solicitat rezultat din factura depusă la dosar este disproporţionat în raport de munca efectiv realizată de avocat în acest dosar şi prezenţa acestuia la un singur termen de judecată acordat pentru soluţionarea contestaţiei în anulare.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 508 din C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii.

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva deciziei nr. 953 din 17 februarie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Obligă contestatoarea la plata către intimata-reclamantă A. S.R.L. a sumei de 1.000 RON, cheltuieli de judecată, cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2022.