Retrocession of religious property and standing of successor parishes under Emergency Ordinance 94/2000

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România şi Parohia Reformată nr. II Cluj-Napoca anularea Deciziei nr. 9255 din data de 3 septembrie 2020 emisă de Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 20 din 31 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţii Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca în contradictoriu cu pârâţii Parohia Reformată nr. 2 Cluj-Napoca şi Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, împotriva Deciziei nr. 9255/03.09.2020, ce a fost menţinută în întregime; A fost admisă cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă reconvenţională Parohia Reformată nr. 2 Cluj-Napoca în contradictoriu cu reclamanţii pârâţi reconvenţionali Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca; au fost obligaţi reclamanţii pârâţi reconvenţionali să îi plătească pârâtei reclamante reconvenţionale, în solidar, suma de 46.694 RON, lunar, începând cu data de 10.01.2020 până la data predării efective a imobilului reprezentând despăgubiri constatând în contravaloarea lipsei de folosinţă lunară a imobilului retrocedat în natură; Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă ca nefondată cererea de obligare a reclamanţilor pârâţi reconvenţionali la plata daunelor morale de 1 leu pentru prejudiciile provocate prin contestarea calităţii de persoană îndreptăţită şi pentru lipsa proprietăţii şi au fost obligaţi reclamanţii pârâţi reconvenţionali Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca să îi plătească pârâtei reclamante reconvenţionale, în solidar, suma de 11.980 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 20 din 31 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, au formulat recurs reclamanţii Municipiul Cluj-Napoca şi Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea contestaţiei formulate şi respingerea cererii reconvenţionale ca neîntemeiată.

În motivarea cererii, recurenţii-reclamanţi au arătat că instanţa de fond a interpretat/aplicat greşit normele de drept material, respectiv art. 1, 3, 4, 7 şi 8 din O.U.G. nr. 94/2000, normele metodologice de punere în aplicare a acestei ordonanţe, respectiv H.G. nr. 1094/2005, precum şi art. 264, art. 453 şi următoarele din C. proc. civ., considerând că în mod nelegal a reţinut instanţa de fond că între Biserica Reformată din Cluj şi Parohia Reformată din Cluj există identitate.

De asemenea, critică reţinerea instanţei potrivită căreia, având în vedere că cererea de retrocedare a fost formulată şi susţinută de către Eparhia Reformată din Ardeal reprezintă o confirmare din partea cultului reformat că parohia în discuţie este continuatorul în drepturi al fostului proprietar tabular, considerând că instanţa a aplicat în mod greşit prevederile legale.

Apreciază recurenţii-reclamanţi că, contrar reţinerilor primei instanţe, în cauză nu s-a făcut dovada clară a faptului că există identitate între Parohia Reformată nr. II Cluj-Napoca şi Biserica Reformată din Cluj care este înscrisă în cartea funciară ca proprietar la momentul preluării abuzive de către Statul Român, care să justifice astfel calitatea de persoană îndreptăţită la retrocedarea imobilului. De asemenea, nu s-a făcut dovada că Parohia Reformată nr. II Cluj-Napoca ar fi continuatoarea în drept a Bisericii Reformate din Cluj, chiar dacă în cuprinsul cărţii funciare nr. x s-a indicat în anul 1938 că imobilul se înscrie în favoarea Bisericii Reformate din Cluj.

Consideră că în mod eronat instanţa a avut în vedere, pentru stabilirea calităţii de persoană îndreptăţită numai adeverinţa nr. x/2014 emisă de Consiliul Dirigent al Eparhiei Reformate din Ardeal, întrucât, în opinia sa, acest înscris nu atestă că Parohia Reformată nr. II Cluj-Napoca ar fi continuatoare în drepturi a adevăratului proprietar tabular, respectiv Biserica Reformată din Cluj. Astfel, din moment ce nu există probe din care să rezulte legătura dintre Parohia Reformată nr. II şi proprietarul tabular sau că aceasta ar fi continuatorul de drept al proprietarului tabular, soluţia instanţei de fond este nelegală.

În ceea ce priveşte soluţia referitoare la cererea reconvenţională, consideră recurenţii că aceasta a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 45 din Legea nr. 165/2013, instanţa reţinând în mod eronat că în speţă sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000 coroborate cu art. 9 alin. (5) din acelaşi act normativ, deşi în speţă erau aplicabile dispoziţiile legislaţiei speciale în materie, respectiv art. 45 din Legea nr. 165/2013.

Totodată, consideră că este criticabilă legalitatea sentinţei primei instanţei şi prin prisma faptului că nu s-a avut în vedere că pârâta reclamantă reconvenţională Parohia Reformată nr. II nu a indicat în concret temeiul de drept pe care îşi întemeiază pretenţiile, limitându-se doar la arăta că temeiul de drept ar fi, printre alte acte normative şi O.U.G. nr. 94/2000, fără însă a indica expres textul legal pe baza căruia îşi formulează pretenţiile.

4. Apărările formulate în recurs

4.1 Intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurenţii-reclamanţi şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca temeinică şi legală.

4.2 Intimata-pârâtă Parohia Reformată II Cluj - Napoca a formulat, de asemenea, întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, susţinând, în esenţă că instanţa de fond a respectat atât art. (1) alin. (1) cât şi art. 4 din O.U.G. nr. 94/2000.

În ceea ce priveşte susţinerile recurenţilor-reclamanţi referitoare la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 45 din Legea nr. 165/2013, consideră intimata că acestea sun neîntemeiate întrucât, plafonarea chiriei la nivelul prevăzut de art. 45 alin. (6)1 şi 62 din Legea nr. 165/2013 a fost prevăzută de legiuitor doar pentru cazul arătat la alin. (6)3, când noul proprietar şi deţinătorul imobilului vor încheia un contract de închiriere, în formă scrisă în termen de 60 de zile de la data emiterii deciziei privind restituirea în natură, însă în speţă recurenţii au refuzat să încheie contractul de închiriere, astfel că în mod corect a reţinut prima instanţă incidenţa art. 9 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 20 mai 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 2 noiembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

1. Argumente de drept şi de fapt relevante

Prin Decizia 9255/03.09.2020, emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România s-a dispus retrocedarea în favoarea Parohiei Reformate nr. II Cluj-Napoca a imobilului, construcţii şi teren în suprafaţă de 2055 mp situat în municipiul Cluj-Napoca, bd. x, nr. 124 jud. Cluj, parte din imobilul înscris în cartea funciară în format electronic nr. x a localităţii Cluj-Napoca provenită din conversia pe hârtie a cărţii funciare nr. x a localităţii Cluj-Napoca nr. top. x.

În acest context, reclamanţii Municipiul Cluj-Napoca şi Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România şi Parohia Reformată nr. II Cluj Napoca au învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere, prin care au solicitat anularea Deciziei nr. 9255 din 03.09.2020 emisă de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România.

Prin sentinţa recurată, s-a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţi împotriva Deciziei nr. 9255/03.09.2020 emisă de Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, ce a fost menţinută în întregime; A fost admisă cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă reconvenţională Parohia Reformată nr. 2 Cluj-Napoca în contradictoriu cu reclamanţii pârâţi reconvenţionali Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca; au fost obligaţi reclamanţii pârâţi reconvenţionali să îi plătească pârâtei reclamante reconvenţionale, în solidar, suma de 46.694 RON, lunar, începând cu data de 10.01.2020 până la data predării efective a imobilului reprezentând despăgubiri constatând în contravaloarea lipsei de folosinţă lunară a imobilului retrocedat în natură; Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă ca nefondată cererea de obligare a reclamanţilor pârâţi reconvenţionali la plata daunelor morale de 1 leu pentru prejudiciile provocate prin contestarea calităţii de persoană îndreptăţită şi pentru lipsa proprietăţii şi au fost obligaţi reclamanţii pârâţi reconvenţionali Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca să îi plătească pârâtei reclamante reconvenţionale, în solidar, suma de 11.980 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei soluţii reclamanţii au înţeles să formuleze critici din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate.

Astfel, reţine instanţa de control judiciar că potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, "Imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foştilor proprietari, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă".

În speţă, Înalta Curte constată că pentru stabilirea calităţii de fost proprietar al reclamantei s-a avut în vedere adeverinţa nr. x/2014. I emisă de Eparhia Reformată din Ardeal - Consiliul Dirigent, conform căreia "până în anul 1945 în municipiul Cluj-Napoca a existat o singură Parohie Reformată (sub denumirea de Biserica Reformată din Cluj), compusă din patru cercuri parohiale. Aceste cercuri parohiale în anul 1945 au devenit parohii de sine stătătoare, cu personalitate juridică distinctă, fiecăreia revenindu-i în proprietate o parte din bunurile mobile şi imobile. Din aceste 4 parohii s-au desprins în decursul deceniilor următoare, ca urmare a dezvoltării economico-sociale celelalte 8 parohii reformate pe teritoriul municipiului Cluj-Napoca, în prezent existând 12 asemenea parohii. Imobilul înscris în CF nr. x Cluj-Napoca A+1 nr. top x (iniţial înscris în CF nr. x Cluj-Napoca) a revenit în proprietatea exclusivă a Parohiei Reformate nr. 2 Cluj".

Totodată, în adresa depusă de Eparhia Reformată din Ardeal - Consiliul Dirigent la dosarul cauzei în data de 04.03.2021 s-a arătat că până în anul 1945 în municipiul Cluj-Napoca a existat o singură Parohie Reformată sub denumirea Biserica Reformată din Cluj compusă din 4 cercuri Parohiale. S-a menţionat că art. 3 din Statutul celor patru comunităţi parohiale prevede lista imobilelor divizate în patru comunităţi parohiale separate, iar punctul II se referă la Comunitatea parohială Oraşul de Jos care va prelua biserica şi grădina de pe strada x, casa parohială cu etaj şi grădină de pe str. x, precum şi şcolile şi grădinile aferente de pe str. 68 şi str. x.

De asemenea, în Statutul celor patru comunităţi parohiale formate din Parohia reformată Cluj se arată la art. 3 pct. II:

"comunitatea parohială a Oraşului de Jos va prelua biserica şi grădina de pe str. x, casa parohială cu etaj şi grădina de pe strada x nr. 3, precum şi şcolile şi grădinile aferente de pe strada x nr. 8 şi strada x nr. 55".

În aceste condiţii, în mod corect judecătorul fondului a reţinut că identitatea între pârâta Parohia Reformată nr. 2 şi Parohia Oraşului de Jos menţionată în statutul celor patru comunităţi parohiale formate din Parohia reformată Cluj rezultă din faptul că Parohia Oraşului de Jos este menţionată la punctul II din statutul menţionat la art. 1 (care arată care sunt parohiile formate) şi la art. 3 (care arată care sunt bunurile atribuite fiecărei parohii).

În lumina acestor considerente, Înalta Curte nu poate reţine susţinerile recurenţilor care invocă greşita aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 94/2000, întrucât că nu s-ar fi făcut dovada faptului că există identitate între Parohia Reformată nr. II Cluj-Napoca şi Biserica Reformată din Cluj, argumentele acestora fiind legate mai mult de modalitatea de administrare a probelor de către prima instanţă iar nu veritabile motive de nelegalitate.

Instanţa de control judiciar nu poate reţine nici susţinerile potrivit cărora sentinţa a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 45 din Legea nr. 165/2013, întrucât alin. (63) al acestui articol impune ca noul proprietar şi deţinătorul actual al imobilului să încheie un contract de închiriere, în formă scrisă, în termen de 60 de zile de la data emiterii deciziei privind restituirea în natură, în speţă, părţile neavând încheiat un astfel de contract de închiriere.

Conform art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 "Proprietarii care vor redobândi dreptul de proprietate asupra imobilelor în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă vor încheia cu deţinătorii actuali ai acestor imobile un protocol de predare-preluare, în mod obligatoriu, în termen de 60 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei Comisiei speciale de retrocedare sau, după caz, a unităţii deţinătoare prevăzute la art. 2, termen după care, dacă protocolul nu a fost semnat, se va încheia în prezenţa executorului judecătoresc un proces-verbal de constatare unilaterală a preluării imobilului."

Potrivit art. 9 alin. (5) din acelaşi act normativ "Neîncheierea de către deţinătorul actual a protocolului de predare-preluare, potrivit art. 8 alin. (1), atrage obligaţia acestuia de a plăti noului proprietar o sumă, calculată pe zi de întârziere, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului."

Ca atare, cum în speţă este necontestat faptul că nu s-a încheiat protocolul de predare primire cu privire la imobilul în discuţie, în mod judicios a concluzionat instanţa de fond în sensul că pârâta reclamantă reconvenţională Parohia Reformată nr. 2 Cluj-Napoca este îndreptăţită la o sumă reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului.

Instanţa de control judiciar constată, aşadar, că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate de recurenţi-reclamanţi prin memoriul de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

În ceea ce priveşte solicitarea intimatei Parohia Reformată nr. II Cluj Napoca de acordare a cheltuielilor de judecată, se constată că cele două ordine de plată depuse de această parte la dosar nu fac dovada cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, ipoteză în care, Înalta Curte urmează a respinge această cerere, în considerarea dispoziţiilor art. 452 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamanţi, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi Municipiul Cluj-Napoca şi Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinţei nr. 20 din 31 ianuarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata Parohia Reformată nr. II Cluj Napoca.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2022.