Mootness of administrative challenge to collective rights collector designation following ex parte satisfaction of the claim

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 14.12.2018, reclamanta asociaţia A. a chemat în judecată pe pârâţii Oficiul Român pentru Drepturile de Autor şi B., solicitând obligarea pârâtului Oficiul Român pentru Drepturile de Autor să dispună încetarea efectelor deciziei nr. 335/23.12.2010 privind desemnarea pârâtei B. drept colector al remuneraţiilor cuvenite autorilor de opere scrise pentru retransmiterea prin cablu şi să emită o decizie pentru desemnarea reclamantei în calitate de colector al remuneraţiilor cuvenite autorilor de opere scrise pentru retransmiterea prin cablu a operelor. A mai solicitat reclamanta obligarea pârâţilor să plătească cheltuielile de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 122 din 11 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii ca fiind neîntemeiată; s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat ca fiind neîntemeiată; a fost respinsă, ca fiind neîntemeiate, cererea principală formulată, modificată şi precizată de reclamanta A. şi cererea de intervenţie accesorie formulată în interesul reclamantei de intervenienta C., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, cu pârâta B. şi cu intervenienta accesorie în interesul pârâtei D.. Totodată a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei B. suma de 16.927,51 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 122 din 11 mai 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta A., criticând hotărârea pentru nelegalitate, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în urma rejudecării fondului, admiterea acţiunii astfel cum a fost modificată şi precizată.

În motivarea cererii, în esenţă, recurenta-reclamantă a arătat că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 168 din Legea nr. 8/1996 referitoare la parcurgerea unei proceduri prealabile de negociere între organismele de gestiune colectivă beneficiare, în condiţiile în care, în cauză, parcurgerea acestei proceduri nu era necesară, întrucât nu au fost negociate cu utilizatorii şi adoptate noi metodologii.

Faptul că au apărut noi organisme de gestiune colectivă în domeniul operelor scrise este nerelevant, din punctul său de vedere, acestea determinând subîmpărţirea cotelor procentuale deja stabilite prin Decizia nr. 136A/2012, în funcţie de domeniul în care activează.

Consideră că instanţa de fond a apreciat greşit că reprezentativitatea reclamantei nu a reprezentat un argument pentru a obliga ORDA la desemnarea sa în calitate de colector unic, deşi, în prezent, art. 168 alin. (3) impune criteriul reprezentativităţii în desemnarea colectorului unic nu numai în cazul drepturilor a căror gestiune colectivă este facultativă ci şi în cazul gestiunii colective obligatorii, această modificare făcând, în opinia sa, ilegală menţinerea unui colector unic nereprezentativ.

Cu privire la faptele ilicite săvârşit, consideră că reţinerea fondului de rezervă de 10 % din sumele colectate s-a făcut cu nerespectarea deciziei Curţii de Apel Bucureşti nr. 136A din 28.09.2012, deşi B. nu a fost la nici un moment organismul de gestiune colectivă cu cel mai mare număr de membri, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 159 din Legea nr. 8/1996 republicată, ci o asemenea calitate a aparţinut întotdeauna recurentei.

Referitor la obligaţiile ce revin colectorului unic a arătat recurenta-reclamantă că pârâta B. şi-a încălcat toate obligaţiile ce îi reveneau în calitate de colector unic, respectiv obligaţia de transparenţă în desfăşurarea activităţii de colectare, obligaţia de diligenţă, onestitate şi loialitate şi obligaţia de a evita conflictul de interese.

În ceea ce priveşte culpa pârâtei B., a arătat recurenta că săvârşirea cu vinovăţie a faptei de către colectorul unic, de a fi diminuată baza de calcul a remuneraţiilor ce i se cuveneau societăţii recurente, prin scăderea unui fond de rezervă, a fost în mod definitiv stabilită prin decizie nr. 80/03.02.2017 a Curţii de Apel Bucureşti. De asemenea, săvârşirea cu vinovăţie a faptei de a fi distribuit către recurentă remuneraţii în cote inferioare celor stabilite prin decizia nr. 136A/28.09.2012 a fost în mod definitiv stabilită prin decizia nr. 80/2017 a Curţii de apel Bucureşti.

Concluzionând, recurenta apreciază că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, atât a prevederilor speciale ale art. 169 din Legea nr. 8/1996 cât şi a prevederilor dreptului comun, respectiv a art. 803 şi art. 804 alin. (3) C. civ.

4. Apărările formulate în recurs

4.1 Intimata-pârâtă B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind în esenţă că instanţa de fond în mod legal şi fondat a stabilit că cererea introductivă este neîntemeiată în raport de dispoziţiile art. 168 din Legea nr. 8/1996.

4.2 Intimatul-pârât Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a transmis la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei de interes a recursului raportat la faptul că reclamant A. a fost desemnată colector unic al remuneraţiilor cuvenite autorilor de opere scrise pentru retransmiterea prin cablu, prin Decizia ORDA nr. 131/05.11.2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1059, din 11 noiembrie 2020.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 4 aprilie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 2 noiembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei de interes a recursului, Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Demersul judiciar al recurentei-reclamante vizează atât încetarea efectelor deciziei nr. 335/23.12.2010 privind desemnarea pârâtei B. drept colector al remuneraţiilor cuvenite autorilor de opere scrise pentru retransmiterea prin cablu, cât şi emiterea unei decizii pentru desemnarea sa în calitate de colector al remuneraţiilor cuvenite autorilor de opere scrise pentru retransmiterea prin cablu a operelor.

Cu privire la emiterea Deciziei nr. 131/05.11.2020 privind desemnarea organismului de gestiune colectivă A. drept colector al remuneraţiilor cuvenite autorilor de opere scrise pentru retransmiterea prin cablu, în cuprinsul căreia se menţionează că începând cu data intrării sale în vigoare, Decizia nr. 335/2010 îşi încetează aplicabilitatea, Înalta Curte reţine că acest eveniment legislativ nu lipseşte de interes susţinerea recursului, pentru că în intervalul de timp în care a fost în vigoare, Deciziei nr. 335/23.12.2010 a produs efecte juridice prin care s-ar fi putut aduce o vătămare în drepturile sau în interesele legitime ale reclamantei.

Înalta Curte constată că la data de 05.22.2020, pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a emis Decizia nr. 131/05.11.2020, prin care s-au statuat următoarele:

"Art. 1. Se desemnează organismul de gestiune colectivă A., cu sediul în municipiul Bucureşti, str. x, drept colector al remuneraţiilor cuvenite autorilor de opere scrise pentru retransmiterea prin cablu a acestor opere, stabilite prin Metodologia privind stabilirea remuneraţiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor şi titularilor de drepturi conexe pentru retransmiterea prin cablu, cuprinsă în decizia civilă nr. 263 A din 16 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze de proprietate intelectuală, publicată în baza Deciziei directorului general al Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor nr. 327/2010.

Art. 2. Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 335/2010 privind desemnarea organismului de gestiune colectivă B. drept colector al remuneraţiilor cuvenite autorilor de opere scrise pentru retransmiterea prin cablu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 03 ianuarie 2011, îşi încetează aplicabilitatea.

Art. 3. Prezenta decizie poate fi atacată la instanţele judecătoreşti de contencios administrativ.

Art. 4. Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I şi pe site-ul www.x.ro".

Obiectul acţiunii de faţă este reprezentat de pretenţia reclamantei de a fi desemnată în calitate de colector al remuneraţiilor cuvenite autorilor de opere scrise pentru retransmiterea prin cablu a operelor, obiectul acţiunii existând atât la data introducerii cererii, cât şi la data pronunţării hotărârii de fond.

Instanţa de control judiciar apreciază că emiterea de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a Deciziei nr. 131/05.11.2020 privind desemnarea organismului de gestiune colectivă A. drept colector al remuneraţiilor cuvenite autorilor de opere scrise pentru retransmiterea prin cablu, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1059 din 11 noiembrie 2020, nu afectează, prin ea însăşi, legalitatea sentinţei recurate, fiind o împrejurare ulterioară pronunţării acesteia, dar pune problema subzistenţei obiectului cererii privind obligarea pârâtului la emiterea unei decizii pentru desemnarea reclamantei A. în calitate de colector al remuneraţiilor cuvenite autorilor de opere scrise pentru retransmiterea prin cablu a operelor, având în vedere că, la acest moment, Deciziei nr. 335/23.12.2010 nu mai produce efecte, fiind înlocuită de Decizia nr. 131/05.11.2020, prin care a fost satisfăcută pretenţia reclamantei de a fi desemnată în calitate de colector al remuneraţiilor cuvenite autorilor de opere scrise pentru retransmiterea prin cablu a operelor.

Astfel, Înalta Curte aminteşte că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., republicat, una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind obiectul cererii/formularea unei pretenţii, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că deşi condiţia existenţei obiectului acţiunii a fost îndeplinită la data promovării acţiunii, ulterior, ca urmare a emiterii de către pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a Deciziei nr. 131/05.11.2020 prin care a fost satisfăcută pretenţia reclamantei, obiectul cererii nu mai subzistă.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că prin emiterea Deciziei nr. 131/05.11.2020 au fost recunoscute pretenţiile reclamante, fiind realizată pretenţia concretă dedusă judecăţii, astfel că demersul judiciar formulat de aceasta, privind emiterea de către pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a unei decizii pentru desemnarea sa în calitate de colector al remuneraţiilor cuvenite autorilor de opere scrise pentru retransmiterea prin cablu a operelor, este la acest moment, lipsit de obiect, urmând să fie respins ca atare.

Înalta Curte reţinând culpa procesuală a recurentei-reclamante în promovarea recursului, întrucât decizia nr. 131/05.11.2020 a fost emisă la data de 05.11.2020, ulterior pronunţării instanţei de fond, iar recursul recurentei-reclamante a fost promovat după această dată, respectiv la 21.01.2022, în conformitate cu prevederile art. 453 din C. proc. civ., va obliga recurenta la plata către intimatul B. a cheltuielilor de judecată în sumă de 2.500 RON, cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepţia lipsei de interes, va admite recursul declarat de reclamantă, va casa, în parte, sentinţa recurată, va respinge acţiunea formulată de reclamanta ca rămasă fără obiect şi va menţine celelalte dispoziţii cu privire la soluţionarea excepţiilor şi a cheltuielilor de judecată. Totodată, va obliga recurenta să plătească intimatului suma de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei de interes.

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 122 din 11 mai 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A. ca rămasă fără obiect.

Menţine celelalte dispoziţii cu privire la soluţionarea excepţiilor şi a cheltuielilor de judecată.

Obligă recurenta A. să plătească intimatului B. suma de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2022.