Challenge to administrative jurisdiction for discrimination claims and mandatory filing fees for appellate remedies

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, la data de 30.09.2020, astfel cum a fost precizată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, B. S.R.L., C., S.C. D. S.R.L. şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, anularea Hotărârii CNCD nr. 592/05.08.2020, să se constate discriminarea sa conform celor arătate în sesizarea adresată CNCD, sancţionarea Colegiului director şi a CNCD pentru discriminare, acordarea de despăgubiri pentru discriminare în cuantum de 4.000.000 RON şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun şi sancţionarea pentru discriminare a CNCD şi obligarea sa la plata de daune morale pentru lezarea demnităţii şi onoarei în cuantum de 1.000.000 RON, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 619 din 19 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate de reclamant; a fost respinsă cererea de suspendare a judecăţii până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate ca lipsită de obiect; a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării, B. S.R.L., C., S.C. D. S.R.L. şi Autoritatea Naţională pentru protecţia Consumatorilor, a fost anulată Hotărârea CNCD nr. 592/05.08.2020 şi a fost respinsă în rest acţiunea, ca inadmisibilă în ceea ce priveşte solicitarea de constatare a discriminării şi ca nefondată în ce priveşte despăgubirile pretinse. Totodată a fost obligat pârâtul CNCD la plata sumei de 50 de RON către reclamant, cu titlul de cheltuieli de judecată şi a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de pârâta S.C. D. S.R.L. de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 619 din 19 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au formulat cereri de recurs reclamantul A. şi pârâta S.C. D. S.R.L., criticând hotărârea pentru nelegalitate.

3.1 Recurentul-reclamant A., prin cererea de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea, în parte, a hotărârii recurate şi obligarea pârâţilor la executarea celorlalte capete de cerere astfel cum au fost formulate, respectiv: să se constate discriminarea sa conform celor arătate în sesizarea nr. 7688/2019 adresată CNCD, sancţionarea Colegiului director şi a CNCD pentru discriminare şi acordarea de despăgubiri pentru discriminare în cuantum de 4.000.000 RON şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun şi sancţionarea pentru discriminare a CNCD şi obligarea sa la plata de daune morale pentru lezarea demnităţii şi onoarei în cuantum de 1.000.000 RON.

În motivarea cererii, recurentul-reclamant a arătat că instanţa, în mod nelegal, a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată, ca neavând legătură cu obiectul cauzei, aplicând în mod eronat prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, întrucât, chiar în considerentele hotărârii se regăseşte faptul că discriminarea emană şi din contractele comerciale şi din protecţia consumatorului, în opinia sa excepţiile fiind admisibile.

Totodată, acesta şi-a exprimat nemulţumirile faţă de caracterul termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea petiţiei, precum şi legat de faptul că nu există nicio dispoziţie legală care să impună ca hotărârea CNCD să poarte semnăturile tuturor membrilor Colegiului Director, apreciind că din prevederile art. 20 din O.G. nr. 137/2000 nu rezultă că aceste termene ar fi de "recomandare", aşa cum a reţinut judecătorul fondului şi că, din coroborarea dispoziţiilor art. 20, art. 23 alin. (2), art. 40, art. 53 alin. (4) art. 64 alin. (3), art. 73 şi art. 75 din ordonanţă ar rezulta că în lipsa celor cinci semnături hotărârea CNCD este lovită de nulitate.

În finalul cererii de recurs recurentul critică soluţia instanţei de fond prin care a fost respins ca inadmisibil capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri pentru discriminare, considerând că aceasta a refuzat să aplice legea, respectiv dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, art. 124, art. 126 şi art. 22 C. proc. civ. conform cărora instanţa are obligaţia să pronunţe o hotărâre chiar şi atunci când legea este ambiguă.

3.2 Recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L., prin cererea de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea în parte a hotărârii recurate, şi, în rejudecare, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată şi menţinerea hotărârii CNCD.

În susţinerea cererii, recurenta-pârâtă apreciază că instanţa în mod greşit a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 19 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 137/2000, fără a ţine cont inclusiv de dispoziţiile art. 2 şi art. 17 din O.G. nr. 137/200 şi dispoziţiile art. 28 din Procedura internă de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor şi fără a se raporta efectiv la situaţia de fapt aplicabilă în speţă.

A menţionat că relaţiile dintre părţile litigante decurg din achiziţionarea unui autovehicul, iar ceea ce invocă reclamantul prin petiţia sa adresată CNCD ar putea fi încadrat doar la o presupusă încălcare a unei obligaţii contractuale pentru care sunt incidente clauzele asumate de părţi.

4. Apărările formulate în recurs

4.1 Recurentul-reclamant A., a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii, nulităţii şi lipsei de obiect a recursului pârâtei.

4.2 Recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. a transmis, de asemenea, întâmpinare, prin care a invocat excepţia netimbrării recursului formulat de reclamant iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acestuia ca nefondat şi admiterea propriului recurs.

4.3 Intimata-pârâtă B. S.R.L. a depus întâmpinare la rcursul formulat de recurentul-reclamant A. prin care a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat.

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. a solicitat respingerea apărărilor formulate de recurentul-reclamant A. şi admiterea propriului recurs.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 13 decembrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 22 iunie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Prin încheierea de şedinţă din data de 22 iunie 2022 s-a constatat că recurentul-reclamant a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă recursului formulat şi totodată s-a dispus citarea recurentei-pârâte cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON.

7. Alte aspecte

La data de 21 iunie 2022, E. a depus la dosar cerere de intervenţie accesorie în susţinerea poziţiei procesuale a recurentului-reclamant A., admisă în principiu de instanţă în şedinţa publică din 3 noiembrie 2022.

8. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamantul A. a sesizat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării pentru constatarea şi sancţionarea unor fapte de discriminare.

Prin Hotărârea CNCD nr. 592/05.08.2020 s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Consiliului, invocată din oficiu, în ce priveşte soluţionarea petiţiei adresate autorităţii de reclamantul din prezenta cauză, A., petiţie înregistrată sub nr. x/16.12.2019, în baza căreia s-a format dosarul CNCD nr. x/2019, calitatea de persoane reclamate revenind pârâţilor din cauza de faţă, B. S.R.L., C., S.C. D. S.R.L. şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.

In acest context, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere de către reclamantul A. care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, B. S.R.L., C., S.C. D. S.R.L. şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, anularea Hotărârii CNCD nr. 592/05.08.2020, să se constate discriminarea sa conform celor arătate în sesizarea adresată CNCD, sancţionarea Colegiului director şi a CNCD pentru discriminare, acordarea de despăgubiri pentru discriminare în cuantum de 4.000.000 RON şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun şi sancţionarea pentru discriminare a CNCD şi obligarea sa la plata de daune morale pentru lezarea demnităţii şi onoarei în cuantum de 1.000.000 RON, cu cheltuieli de judecată.

Totodată reclamantul a depus şi o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a O.G. nr. 137/2000, în întregul său şi a unor dispoziţii din Legea nr. 193/2000.

Prin sentinţa recurată, instanţa de fond a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate de reclamant; a respins cererea de suspendare a judecăţii până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate ca lipsită de obiect; a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării, B. S.R.L., C., S.C. D. S.R.L. şi Autoritatea Naţională pentru protecţia Consumatorilor, a anulat Hotărârea CNCD nr. 592/05.08.2020 şi a respins în rest acţiunea, ca inadmisibilă în ceea ce priveşte solicitarea de constatare a discriminării şi ca nefondată în ce priveşte despăgubirile pretinse. Totodată a obligat pârâtul CNCD la plata sumei de 50 de RON către reclamant, cu titlul de cheltuieli de judecată şi a respins ca nefondată cererea formulată de pârâta S.C. D. S.R.L. de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

8.1 Recursul formulat de pârâta S.C. D. SRL

Analizând cu prioritate excepţia netimbrării recursului pomovat de recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L., conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit prevederilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ..".

Dispoziţiile art. 33 alin. (1) şi alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte reţine că recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L., nu şi-a îndeplinit obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, aferentă cererii de recurs, deşi această obligaţia i-a fost adusă la cunoştinţă la data de 9 august 2022, odată cu citaţia, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare a acesteia, aflat la dosar recurs şi din citativul emis pentru termenul de judecată din 2 noiembrie 2022, aflat la dosar.

Cu toate acestea, până la termenul de judecată din 2 noiembrie 2022, recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de instanţă.

Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferente căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. raportat la alin. (3) al aceluiaşi text de lege, sancţiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Prin urmare, pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul formulat de recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 619 din 19 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

8.2 Recursul formulat de reclamantul A.

Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii formulării cererii de recurs, în ceea ce priveşte recursul declarat împotriva soluţiei privind cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, invocată din oficiu, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992:

"(5) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Potrivit art. 186 din C. proc. civ.:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că hotărârea prin care a fost respinsă cererea recurentului - reclamant de sesizare a Curţii Constituţionale a fost pronunţată la data de 19 aprilie 2021, iar recursul a fost declarat la data de 25 septembrie 2021, cererea de recurs fiind transmisă de recurentul-reclamant A. prin e-mail la 25 septembrie 2021 la Curtea de Apel Bucureşti şi înregistrată la această instanţă data de 27 septembrie 2021(dosarul de recurs), deşi, conform dispoziţiilor citate, termenul în care legea permitea exercitarea căii de atac împotriva soluţiei date cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate se împlinea la data de 21 aprilie 2021.

Susţinerea recurentului-reclamant în sensul că nu a exercitat calea de atac în termenul de 48 de ore, întrucât nu i-a fost comunicată hotărârea în acest termen, nu poate fi considerată un motiv temeinic justificat în sensul art. 186 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere că recurentul-reclamant nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac, se va constata că recursul declarat de acesta împotriva soluţiei date cererii de sesizare a Curţii Constituţionale este tardiv formulat, cu depăşirea termenului legal instituit de dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 şi se va respinge ca atare.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, reclamantul A. a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Prin cererea de recurs, în esenţă, recurentul-reclamant îşi exprimă de fapt nemulţumirile legate de reglementările legale privitoare la natura termenelor pentru soluţionarea petiţiei şi procedura adoptării hotărârii de către CNCD, acesta neformulând critici veritabile privind încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material de către instanţa de fond.

Aminteşte instanţa de control judiciar că potrivit art. 20 alin. (7) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare:

"Hotărârea Colegiului director de soluţionare a unei sesizări se adoptă în termen de 90 de zile de la data sesizării şi cuprinde: numele membrilor Colegiului director care au emis hotărârea, numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor, obiectul sesizării şi susţinerile părţilor, descrierea faptei de discriminare, motivele de fapt şi de drept care au stat la baza hotărârii Colegiului director, modalitatea de plată a amenzii, dacă este cazul, calea de atac şi termenul în care aceasta se poate exercita".

Totodată, potrivit art. 77 din Ordinul nr. 144/2008 privind aprobarea Procedurii interne de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor:

"Hotărârea Colegiului director de soluţionare a unei sesizări se adoptă în termen de 90 de zile de la data sesizării şi cuprinde: numele membrilor Colegiului director care au emis hotărârea, numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor, obiectul sesizării şi susţinerile părţilor, descrierea faptei de discriminare, motivele de fapt şi de drept care au stat la baza hotărârii Colegiului director, modalitatea de plată a amenzii, dacă este cazul, calea de atac şi termenul în care aceasta se poate exercita".

În ce priveşte faptul că s-ar fi depăşit de către CNCD termenul de soluţionare a petiţiei, instanţa de fond a explicat că, fără a fi necesar să se verifice dacă susţinerile reclamantului în acest sens se confirmă, raportat la dispoziţiile legale incidente şi la situaţia de fapt din speţă, este suficient să se arate că termenele prevăzute de lege pentru soluţionarea de către CNCD a petiţiilor în materie de discriminare sunt menite doar a dinamiza procedura administrativ-jurisidcţională în faţa autorităţii, astfel încât, ca natură juridică, nu pot fi considerate termene imperative, de decădere, de natură a conduce la vicierea actelor emise cu nerespectarea lor, ci simple termene de recomandare şi prin urmare, chiar dacă s-ar confirma neregula invocată sub acest aspect aceasta nu poate atrage anularea hotărârii adoptate în soluţionarea petiţiei.

Referitor la faptul că Hotărârea ar fi fost semnată doar de Preşedintele CNCD, instanţa de fond a reţinut în mod corect că nu există vreo dispoziţie legală, în actele normative ce guvernează activitatea Consiliului, care să impună ca înscrisul în care se materializează hotărârea adoptată şi care este comunicat părţilor să poarte semnătura tuturor membrilor Colegiului Director.

Aşa cum rezultă din dispoziţiile legale anterior menţionate, Hotărârea Colegiului director cuprinde elementele menţionate la art. 77 din Ordinul nr. 144/2008 privind aprobarea Procedurii interne de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor, fără a se preciza că lipsa vreunuia din aceste elemente, sau nesemnarea hotărârii de către toţi membrii care au luat parte la dezbateri conduce la anularea hotărârii.

Nici critica recurentul privitoare la faptul că instanţa de fond a refuzat să aplice legea, respectiv dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, art. 124, art. 126 şi art. 22 Cod atunci când a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri pentru discriminare, nu poate fi avut în vedere de instanţa de control judiciar.

Este adevărat că potrivit art. 27 din O.G. nr. 137/2002 persoana care se consideră discriminată poate formula în faţa instanţei de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, însă aşa cum a reţinut şi judecătorul fondului, aceste dispoziţii sunt incidente în cazul unei acţiuni civile în răspundere delictuală, formulată potrivit dreptului comun, iar nu în cazul unei acţiuni de contencios administrativ şi fiscal.

Cum prin hotărârea CNCD ce a fost contestată în cauza s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Consiliului, invocată din oficiu, în ce priveşte soluţionarea petiţiei adresate autorităţii, prima instanţă a reţinut în mod corect că nu îi este permis să se substituie organului administrativ şi să se pronunţe prima facie cu privire la existenţa discriminării atâta timp cât Consiliul nu a examinat fondul reclamaţiei.

În concluzie, Înalta Curte constată că hotărârea recurată este legală, fiind dată cu corecta aplicare a dispoziţiilor legale incidente situaţiei factuale reţinute, motivele invocate prin cererea de recurs de recurentul-reclamant, nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru aceleaşi considerente şi cererea de intervenţie accesorie în interesul recurentului-reclamant, formulată de intervenienta E., urmează a fi respinsă.

9. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul pârâtei ca netimbrat şi va respinge recursul reclamantului, ca tardiv, în ceea ce priveşte soluţia privind cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi ca nefondat în rest. Totodată se va respinge şi cererea de intervenţie accesorie în interesul recurentului-reclamant, formulată de E..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii.

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 619 din 19 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Respinge ca tardiv recursul declarat împotriva soluţiei privind cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

Respinge cererea de intervenţie formulată de E..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2022.