Invalidity of annulment appeal due to prior personal appearance establishing deemed knowledge of subsequent hearing terms

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2021

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei.

1.1. Prin cererea înregistrată la data de 23.09.2014 sub nr. x/2014 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale şi Academia de Studii Economice, anularea parţială a Ordinului de ministru nr. 4966/31.07.2008 cu privire la Anexa nr. 1, poziţia 1 de la pagina 1, ce priveşte pe B., şi poziţia 1 de la pagina 2, ce priveşte pe C.; anularea deciziilor de numire pe post, semnate de rectorul A.S.E., în executarea Anexei nr. 1 la ordin; anularea parţială, cu privire la cei doi beneficiari, a tuturor actelor administrative corespunzătoare concursului didactic organizat nelegal de A.S.E. în perioada semestrului 2 al anului universitar 2007/2008; obligarea pârâţilor la plata unor daune morale în cuantum de 10.000 RON/an, începând cu data de 12.06.2008 până la data de 15.11.2012 având în vedere că cei doi pârâţi nu au respectat sentinţa irevocabilă 1882/2008 a Tribunalului Bucureşti care suspendase organizarea concursului pentru cele două posturi de prof. univ. matematică; cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1527 pronunţată în data de 28 mai 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu şi a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice şi Academia de Studii Economice, ca inadmisibilă.

Prin cererea formulată la data de 03.07.2018, reclamantul A. a solicitat completarea sentinţei civile nr. 1527/28.05.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2014 şi a menţionat că, în cuprinsul cererii de recurs a inserat şi cererea de completare a respectivei sentinţe.

Prin sentinţa civilă nr. 4538 din 7 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de completare formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice şi Academia de Studii Economice, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţelor menţionate a declarat recurs reclamantul A., în temeiul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

La data de 19 iulie 2015, reclamantul A. a solicitat admiterea recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 1527 pronunţată în data de 28 mai 2015, casarea hotărârii şi rejudecarea cauzei în conformitate cu legalitatea şi respectarea principiilor de drept.

În susţinerea acestor motive de recurs, recurentul-reclamant a formulat următoarele critici:

- Sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv încălcarea dreptului la apărare, la un proces echitabil, a principiului contradictorialităţii şi a principiului aflării adevărului. Susţine că au fost încălcate prevederile art. 78 (5) C. proc. civ., art. 5 (e) şi art. 104 (20) din ROIIJ. Totodată, menţionează că instanţa de fond s-a pronunţat asupra cererilor de repunere pe rol însoţite de înscrisuri doveditoare, depuse după rămânerea în pronunţare, ceea ce conduce la concluzia că se află în situaţia minus petita.

- Sentinţa a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente speţei (art. 488 alin. pct. 8 C. proc. civ.), respectiv art. 36, art. 78 (5), art. 425 alin. (1) şi art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., Curtea de Apel omiţând a dezlega o pretenţie dedusă judecăţii;

- Sentinţa a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legislaţiei Uniunii Europene, respectiv art. 6 (1) CEDO.

- Sentinţa trebuie completată, în sensul că cele două persoane B.. şi C.. nu au calitate procesuală pasivă, recurentul-reclamant neînţelegând să le atragă în cadrul procesual subiectiv şi cu obiectul restrâns al acţiunii sale, conform prevederilor art. 36 şi 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Prin motivele de recurs depuse la data de 10 decembrie 2018, recurentul A. a solicitat casarea sentinţei civile nr. 4538 din 7 noiembrie 2018 prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de completare a sentinţei civile nr. 1527 pronunţată în data de 28 mai 2015.

Recurentul-reclamant a dezvoltat următoarele critici subsumate motivelor de casare invocate:

- Sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (art. 488 pct. 5 din C. proc. civ.), şi anume încălcarea dreptului la apărare, la un proces echitabil, a principiului contradictorialităţii şi a principiului aflării adevărului. Susţine că judecătorul fondului în dorinţa de a soluţiona cererile sale nu a observat că cadrul procesual s-a schimbat şi nici nu a comunicat înscrisurile pârâţilor depuse în acest sens.

- Sentinţa a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente speţei (art. 488 alin. pct. 8 C. proc. civ.), respectiv C. proc. civ., Codul deontologic şi Regulamentul de Ordine interioară a instanţelor;

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de recurs.

Prin Decizia nr. 5857 din 26 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus următoarele:

- a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de recurentul-reclamant A.;

- a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, astfel cum a fost completată, formulată de recurentul-reclamant A.;

- a respins excepţia încălcării principiului continuităţii completului de judecată;

- a respins excepţia nulităţii recursului declarat împotriva sentinţei civile 4539 din 7 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal;

- a respins recursurile declarate de reclamantul A. împotriva sentinţelor civile nr. 1527 din 28 mai 2015 şi nr. 4538 din 7 noiembrie 2018, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

3. Contestaţia în anulare formulată în cauză.

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de recurs a formulat cerere de contestaţie în anulare contestatorul A., întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ.. A solicitat admiterea contestaţiei formulate, anularea hotărârii atacate şi stabilirea unei date ulterioare pentru judecarea recursului.

În susţinerea motivului prevăzut de art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., contestatorul a arătat procedura de citare nu a fost legal îndeplinită pentru termenul din 26.11.2019, când instanţa de recurs a rămas în pronunţare.

În acest sens, contestatorul precizează că abia în dupa-amiaza zilei de 26.11.2019, a primit citaţia emisă de Inalta Curte, însoţită de întâmpinarea şi concluziile scrise ale adversarei ASE. De asemenea, contestatorul menţionează că instanţa a schimbat nelegal ordinea prestabilită şi a judecat cauza sa, dimineaţa, în jurul orie 09.30, luând cu prioritate cauza sa ce ordinea 4 pe lista cauzelor, înaintea primei cauze. Din acest motiv, la ora 09:40, cauza sa era soluţionată în absenţa sa şi a avocatului care îl reprezenta care nu s-a putut prezenta din motive de sănătate, fiindu-i respinsă cererea de reluare a cauzei.

În opinia contestatorului, instanţa i-a încălcat dreptul la un proces echitabil, nefiindu-i asigurat dreptul la cunoaşterea susţinerilor adversarilor şi dreptul la contradictorialitate şi dreptul egalităţii de şanse.

De asemenea, contestatorul a susţinut că instanţa de recurs a încălcat şi prevederile art. 159 şi 206 din C. proc. civ.

O altă critică formulată de contestator se referă la faptul că deşi a formulat note scrise pe care le-a trimis prin fax, pe data de 26.11.2019 între orele 3:32-3:34, totuşi aceste note au ajuns la dosar la ora 09:27, după strigarea cauzei.

În susţinerea motivului prevăzut de art. 503 pct. 2 C. proc. civ., contestatorul arată că la dosarul cauzei nu s-a aflat procesul-verbal de înlocuire a unui membru, aspect semnalat prin notele de şedinţă, trimise prin fax, pe data de 26.11.2019 între orele 3:32-3:34.

Concluzionând, contestatorul menţionează că în cauză au fost încălcate şi dispoziţiile art. 215 alin. (1) C. proc. civ., care obligă respectarea judecăţii după ordinea cauzei pe listă.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinare, intimata Academia de Studii Economice a invocat excepţia nulităţii contestaţiei în anulare, pentru formularea căii de atac cu depăşirea termenului de 15 zile, în subsidiar solicitând respingerea contestaţiei ca nefondate.

5. Alte aspecte procesuale

La data de 14.10.2021, contestatorul A. a depus la dosarul cauzei, prin email, o cererea prin care a solicitat repunerea cauzei pe rol, precizând că nu a avut acces la încheierea de amânare a cauzei din 30.09.2021.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare.

Analizând cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii invocată de intimata Academia de Studii Economice Bucureşti cu privire la contestaţia în anulare pendinte, Înalta Curte reţine că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Demersul judiciar de faţă, iniţiat de contestatorul A., vizează decizia nr. 5857 din 26 noiembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2014, prin care s-au respins ca nefondate recursurile declarate de reclamantul A. împotriva sentinţelor civile nr. 1527 din 28 mai 2015 şi nr. 4538 din 7 noiembrie 2018, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Potrivit art. 506 alin. (1) din C. proc. civ., "Contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitive"; iar alin. (2) statuează: "Contestaţia se motivează în termenul de 15 zile prevăzut la alin. (1), sub sancţiunea nulităţii acesteia".

Concret, contestatorul a depus prin fax, cererea de contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 5857 din 26 noiembrie 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014, la data de 10.06.2020, însă dovada comunicării deciziei atacate nu se regăseşte la dosar.

În acest context, Înalta Curte, având în vedere că dubiul se interpretează în favoarea părţii căreia îi profită, constată că nu există elemente clare care să dovedească termenul în care fost formulată contestaţia, motiv pentru care apreciază că este nefondată excepţia nulităţii contestaţiei în anulare.

În ceea ce priveşte cererea contestatorului de repunere pe rol a cauzei, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 400 C. proc. civ., nefiind necesar a se administra probe noi sau lămuriri, iar părţile expunându-şi punctele de vedere şi depunând înscrisurile doveditoare.

De asemenea, se constată că în cauză au fost acordate mai multe termene de judecată în decursul a un an începând cu primul termen acordat în cauză la data de 5 noiembrie 2020 şi 30 septembrie 2021, când instanţa a rămas în pronunţare asupra contestaţiei, iar contestatorul a studiat actele dosarului la arhiva instanţei, depunând cerere în acest sens.

Faţă de cele menţionate anterior şi de conţinutul cererii de repunere pe rol, se reţine că în cauză, contestatorul a fost legal citat pentru termenul din 30 septembrie 2021, sens în care se va respinge cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de recurentul-reclamant A..

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa atacată cu contestaţie în anulare, în raport de motivele invocate şi normele legale incidente, dar şi de apărările expuse în întâmpinare, Înalta Curte constată că este nefondată contestaţia în anulare formulată de A., pentru următoarele considerente:

Din circumstanţele concrete ale cauzei, Înalta Curte reţine că în cuprinsul memoriului de motivare a căii extraordinare de atac promovate, contestatorul a solicitat anularea Deciziei nr. 5857 din 26.11.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul dispoziţiilor art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora:

"Art. 503. - Obiectul şi motivele contestaţiei în anulare

(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;"

Înalta Curte constată că, în speţă, nu sunt incidente prevederile art. 503 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., respectiv situaţia când contestatorul nu a fost legal citat, nici nu a fost prezent la termenul de judecată când a avut loc judecata, sau hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei .

Astfel, contrar susţinerilor contestatorului, Înalta Curte constată că pentru termenul de judecată din data de 26.11.2019, acesta a avut termenul în cunoştinţă. În acest sens, se constată că la termenul de judecată din 01.10.2019, s-a reţinut prin încheierea de la acea dată, că recurentul-contestator A. a fost prezent în faţa instanţei de recurs şi a solicitat amânarea cauzei, pentru lipsă de apărare, pe motiv că apărătorul său, dna avocat D., se afla în Giurgiu.

Potrivit art. 229 alin. (1) C. proc. civ.," partea care a depus cererea personal sau prin mandatar şi a luat termenul în cunoştinţă, precum şi partea care a fost prezentă la un termen de judecată, personal sau prin reprezentant legal sau convenţional, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaşte termenul, nu va fi citată ulterior în cursul judecăţii la acea instanţă, considerându-se că ea cunoaşte termenele de judecată ulterioare."

Prin urmare, sunt lipsite de relevanţă juridică susţinerile contestatorului referitoare la momentul la care a primit citaţia pentru termenul de judecată din data 26.11.2019, cu atât mai mult cu cât acesta recunoaşte că a fost prezent la termenul de judecată din 26.11.2019, însă după strigarea dosarului la ordine şi după închiderea dezbaterilor, când instanţa a rămas în pronunţare.

Referitor la criticile contestatorului centrate pe aspectul încălcării dreptului la un proces echitabil, întrucât cauza s-a judecat în lipsa sa, Înalta Curte constată că şi acestea sunt nefondate, întrucât, câtă vreme la dosarul cauzei nu exista o cerere de amânare sau de strigare a cauzei la a doua strigare, în mod corect, instanţa de recurs a judecat cauzele la ordine, începând cu ora 9:00, ora fixată pe portalul instanţei de judecată.

Faptul că recurentul-contestator s-a prezentat după închiderea dezbaterilor în cauza sa, iar instanţa nu a apreciat oportună reluarea judecării cauzei, nu este de natură a afecta dreptul la un proces echitabil.

De asemenea, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt fondate nici criticile contestatorului subsumate motivului prevăzut de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

Raportat la dispoziţiile precizate, se constată că motivele invocate de către contestator nu se circumscriu ipotezei de nelegală alcătuire a instanţei. În sfera acestui motiv de contestaţie în anulare intră orice neregularităţi privitoare la compunerea sau constituirea instanţei de recurs, respectiv participarea la judecată a unui judecător incompatibil, judecarea cauzei de un complet format dintr-un număr de membri necorespunzător celui prevăzut de lege, alcătuirea completului cu un judecător suspendat ori eliberat din funcţie, neparticiparea procurorului la judecată, atunci când legea impune obligativitatea concluziilor sale, neparticiparea la şedinţa de judecată a grefierului sau, după caz, a magistratului-asistent.

Astfel cum s-a reţinut şi în decizia atacată, la data de 19 februarie 2019, Înalta Curte a comunicat apărătorului recurentului-reclamant Hotărârile aprobate de Colegiul de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind compunerea completelor de judecată, respectiv Planificările şedinţelor de judecată, ca răspuns la solicitarea formulată de acesta în sensul de a i se comunica motivul fluctuaţiei membrilor completului de judecată nr. 5 învestit cu soluţionarea cauzei, aspecte consemnate în cuprinsul încheierii din aceeaşi dată.

Totodată, au fost ataşate la dosar, Ordinea de zi soluţionată din 4 iunie 2019 şi 10 octombrie 2019 a Colegiului de Conducere a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, din care rezultă cu claritate aprobarea modificării compunerii completurilor de judecată, planificările de şedinţă şi planificarea de permanenţă conform notei SCAF nr. 257/SCAF/28.05.2019.

În cauză, instanţa de recurs a fost constituită în mod legal cu numărul de judecători prevăzut de art. 31 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în conformitate cu prevederile din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Astfel, se reţine că potrivit art. 148 alin. (7) "În caz de absenţă, compunerea completului de judecată se va realiza prin participarea judecătorilor din planificarea de permanenţă, după cum urmează: pentru dosarele care au termen de judecată, înlocuirea judecătorului se face cu judecătorii din planificarea de permanenţă de la termenul de judecată acordat în cauză;"

Având în vedere aceste repere teoretice, instanţa de control judiciar constată că în cauză, au fost respectate dispoziţiile legale referitoare la alcătuirea instanţei, fiind nefondate alegaţiile contestatorului referitoare la încălcarea normelor privind alcătuirea instanţei.

De asemenea, din simpla lectură a deciziei ce formează obiectul contestaţiei în anulare, se constată că instanţa de recurs a examinat toate criticile din recurs, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, prin susţinerile referitoare la incălcarea dreptului la apărare, contestatorul tinde în realitate să obţină reevaluarea ansamblului probator şi reanalizarea cererii de recurs, ceea ce are semnificaţia unui recurs la recurs, nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Sub acest aspect, este demn de subliniat, că, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei.

Contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui apel-recurs deghizat, ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat permanent că principiul securităţii raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, iar posibilitatea de desfiinţare a unei hotărâri definitive afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenţie (Cauza Mitrea vs. România, 26105/03 Hotărârea din 29 iulie 2008).

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că nu se confirmă criticile aduse de contestator deciziei atacate în prezenta cale de atac şi având în vedere caracterul nedevolutiv al contestaţiei în anulare, Înalta Curte urmează a menţine decizia atacată, cu consecinţa imediată a respingerii ca nefondate a contestaţiei în anulare de faţă, dându-se astfel eficienţă dispoziţiilor art. 508 din C. proc. civ.

Temeiul legal al soluţiei adoptate.

Faţă de considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, reţinând că motivele invocate de parte nu se încadrează în dispoziţiile art. 503 din C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 508 alin. (4) din acelaşi act normativ, Înalta Curte va respinge cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de contestator şi excepţia nulităţii contestaţiei în anulare, invocată de intimata Academia de Studii Economice şi va respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere pe rol, formulată de contestorul A..

Respinge excepţia nulităţii contestaţiei în anulare.

Respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 5857 din 26 noiembrie 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014, ca nefondată.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 27 octombrie 2021.