Annulment of supplemental profit tax assessment due to expiration of the statute of limitations for tax assessment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (ICCJ) rejected the taxpayer's request for clarification of the operative part of its prior decision but admitted in part the request for supplementation, ordering the additional annulment of a specific enforcement measure and the rejection of the administrative decision contesting it, thereby finalizing the outcome where the taxpayer prevailed on the merits. The dispute involved a tax assessment for supplemental profit tax and associated penalties, where the taxpayer challenged the decision to impose, the tax inspection report, enforcement measures, and related administrative decisions; the underlying litigation centered on the expiration of the statute of limitations for the tax authority's right to assess the tax, which triggered the application of the doctrine that accessory obligations follow the principal. The decisive legal basis included the Civil Procedure Code articles governing the supplementation of judgments (Art. 444) and the principle that the annulment of the principal tax obligation automatically voids subsequent accessory administrative acts under the Fiscal Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 18 alin. (2) din Legea nr. 534/2004, art. 182 alin. (2) C. proc. civ, art. 451 alin. (2) C. proc. civ, art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc. civ, art. 444 C. proc. civ, art. 443 alin. (1) C. proc. civ; Annulment of supplemental profit tax assessment due to expiration of the statute of limitations for tax assessment: The dispute involved a tax assessment for supplemental profit tax and associated penalties, where the taxpayer challenged the decision to impose, the tax inspection report, enforcement measures, and related administrative decisions; the underlying litigation centered on the expiration of the statute of limitations for the tax authority's right to assess the tax, which triggered the application of the doctrine that accessory obligations follow the principal. The decisive legal basis included the Civil Procedure Code articles governing the supplementation of judgments (Art. 444) and the principle that the annulment of the principal tax obligation automatically voids subsequent accessory administrative acts under the Fiscal Procedure Code.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for rejecting the request for clarification of the judgment's operative part.
Legal basis for admitting the request for supplementation of the judgment to cover omitted claims.
Full text
Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2022
Asupra cererii de lămurire şi a cererii de completare a dispozitivului,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 1 octombrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Adminstraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor:
1. anularea în parte a Deciziei de impunere nr. x/29.11.2017, Raportul de inspecţie fiscală nr. x/29.11.2017, Dispoziţia de măsuri nr. 21542/29.11.2017 emise de ANAF-AJFP Brăila în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale suplimentare în cuantum de 4.570.416 RON stabilite de inspecţia fiscală, reprezentând impozit pe profit;
2. anularea Deciziei nr. 18325/26.01.2018 (referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalitatea de nedeclarare) emisă de ANAF-DGAMC în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale accesorii suplimentare în cuantum de 123.853 RON stabilite de inspecţia fiscală, reprezentând penalităţi de nedeclarare;
3. anularea în parte a Deciziei nr. 18325/26.01.2018 (referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere emisă de ANAF-DGAMC în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale accesorii suplimentare în cuantum de 4.113 RON stabilite de inspecţia fiscală, reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente impozitului pe profit;
4. anularea Deciziei nr. 19013/13.03.2018 (referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere) emisă de ANAF- DGAMC în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale accesorii suplimentare în cuantum de 3.675.528 RON stabilite de inspecţia fiscală, reprezentând dobânzi (2.991.337 RON) şi penalităţi de întârziere (684.191 RON);
5. anularea Deciziei nr. 143/22.03.2018 emisă de ANAF - DGSC prin care a fost respinsă Contestaţia administrativă a reclamantei împotriva Deciziei de impunere nr. x/29.11.2017 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/29.11.2017 şi declinată competenţa de soluţionare a Contestaţiei administrative în ceea ce priveşte Dispoziţia de măsuri nr. 21542/29.11.2017;
6. anularea Deciziei nr. 7/29.03.2018 emisă de ANAF - AJFP Brăila prin care a fost respinsă Contestaţia administrativă a reclamantei împotriva Dispoziţiei de măsuri nr. 21542/29.11.2017;
7. anularea Deciziei nr. 203/04.05.2018 emisă de ANAF - DGSC prin care a fost respinsă Contestaţia administrativă a reclamantei împotriva Deciziei nr. 18325/26.01.2018 (referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalitatea de nedeclarare) şi Deciziei nr. 18325/26.01.2018 (referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere);
8. anularea Deciziei nr. 260/23.05.2018 emisă de ANAF - DGSC prin care a fost respinsă Contestaţia administrativă a reclamantei împotriva Deciziei nr. 19013/13.03.2018 (referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere);
9. în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 534/2004 să se dispună anularea tuturor actelor şi operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actelor mai sus contestate, precum şi actele şi operaţiunile subsecvente, emise în baza actelor contestate şi pe cale de consecinţă,
10. obligarea pârâtele la rambursarea sumei de 8.373.910 RON stabilite suplimentar şi achitate în baza actelor administrativ-fiscale contestate;
11. să se dispună în temeiul art. 124 alin. (1) vechiul Cod. proc. fisc. /art. 182 alin. (2) C. proc. civ. fisc., obligarea pârâtelor la plata dobânzilor calculate pentru sumele stabilite cu titlu suplimentar, dobânzi calculate de la data la care sumele stabilite în baza actelor contestate au fost achitate de EDD, anume:
11.1. raportat la suma de 4.570.416 RON, de la 08.01.2018 şi până la data rambursării/compensării efective,
11.2. raportat la suma de 127.966 RON (123.833 RON + 4.113 RON), de la 02.03.2018 şi până la data rambursării/compensării efective şi
11.3. raportat la suma de 3.675.328 RON, de la 19.04.2018 şi până la data rambursării/compensării efective cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului dosar.
1.2. Prin sentinţa civilă nr. 230 din 4 decembrie 2019, Curtea de Apel Constanţa a respins cererea de chemare în judecată, ca nefondată.
1.3. Prin decizia nr. 3808 din 28 iunie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 230 din 4 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi, în rejudecare:
- a admis în parte cererea de chemare în judecată;
- a anulat pct. 1 al Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 143/22.03.2018 şi în parte Decizia de impunere nr. xr 285/29.11.2017 şi RIF nr. xr 247/29.11.2017, respectiv în privinţa impozitului pe profit suplimentar de 4.570.416 RON (aferent anului 2011);
- a anulat şi deciziile de calcul accesorii corespunzătoare obligaţiei principale anulate;
- a obligat pârâta DGAMC la restituirea sumelor achitate de reclamantă cu titlu de impozit pe profit şi accesorii aferente;
- a respins cererea de acordare a dobânzilor, ca neîntemeiată;
- a obligat intimatele-pârâte la plata cheltuielilor de judecată către recurenta-reclamantă A. S.A. în sumă de 8.000 RON, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.
2. Cererea de lămurire şi cererea de completare a dispozitivului hotărârii pronunţate de instanţa de recurs.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, la data de 14 iulie 2022, recurenta-reclamantă A. S.A. a solicitat, în temeiul art. 443 - 447 C. proc. civ.:
1. în principal 1, lămurirea dispozitivului deciziei nr. 3808 din 28 iunie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în sensul stabilirii dacă prin menţiunea "Anulează şi deciziile de accesorii corespunzătoare obligaţiei principale anulate" se înţelege că instanţa a dispus admiterea capetelor 2, 3, 4, 7 şi 8 ale cererii de chemare în judecată (cu menţionarea inclusiv a sumelor anulate cu titlu de accesorii);
2. în principal 2, completarea dispozitivului deciziei cu o soluţie privind capetele 1 şi 6 ale cererii de chemare în judecată, respectiv în ceea ce priveşte cererea de anulare a Dispoziţiei de măsuri nr. 21542/29.11.2017 şi a Deciziei nr. 7/29.03.2018 emise în soluţionarea contestaţiei;
3. în subsidiar, în măsura în care dispozitivul deciziei nu va fi lămurit în sensul că include şi o soluţie cu privire la capetele 7 şi 8 ale cererii de chemare în judecată, completarea dispozitivului deciziei cu o soluţie privind capetele 7 şi 8 ale cererii de chemare în judecată.
După ce a redat cuprinsul capetelor nr. 1-8 ale cererii de chemare în judecată şi cuprinsul dispozitivul deciziei pronunţate de instanţa de recurs, recurenta-reclamantă a apreciat că este necesară lămurirea dispozitivului deciziei civile menţionate, întrucât, deşi rezultă că instanţa s-a pronunţat favorabil cu privire la capetele de cerere nr. x ale cererii de chemare în judecată (acestea vizând deciziile de calcul accesorii corespunzătoare obligaţiei principale anulate), instanţa nu a făcut şi o menţiune în cuprinsul dispozitivului potrivit art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. prin care să individualizeze fiecare decizie de calcul accesorii anulată (astfel cum sunt identificate în capetele 2, 3 şi 4 ale cererii de chemare în judecată) şi suma anulată cu titlu de accesorii.
Totodată, deşi motivele de nelegalitate ale deciziilor de accesorii nr. 18325/26.01.2018 şi nr. 19013/13.03.2018 sunt comune cu cele ale deciziilor emise în soluţionarea contestaţiilor fiscale formulate împotriva lor (Decizia nr. 203/04.05.2018 şi Decizia nr. 260/23.05.2018) şi, prin urmare, în mod implicit rezultă că instanţa a pronunţat o soluţie favorabilă şi cu privire la acestea din urmă (capetele 7 şi 8 ale cererii de chemare în judecată), în cuprinsul dispozitivului nu sunt identificate expres nici deciziile vizate de capetele 7 şi 8 ale cererii de chemare în judecată.
A susţinut recurenta-reclamantă că este necesară lămurirea dispozitivului deciziei pronunţate în sensul arătat mai sus, pentru a preîntâmpina în faza executării o eventuală interpretare cu rea-credinţă din partea autorităţilor fiscale pârâte (bazată pe neidentificarea expresă de către instanţă a deciziilor de accesorii/deciziilor de soluţionare a contestaţiei anulate şi a sumelor anulate).
Recurenta-reclamantă apreciază că este necesară şi completarea dispozitivului deciziei menţionate, întrucât acesta nu cuprinde o soluţie cu privire la capătul 1 de cerere (în ceea ce priveşte anularea Dispoziţiei de măsuri nr. 21542/29.11.2017 emise de ANAF-AJFP Brăila) şi capătul 6 de cerere (vizând anularea Deciziei nr. 7/29.03.2018 emise de ANAF - AJFP Brăila).
Faţă de acestea şi ţinând cont că instanţa a dispus anularea actelor principale (decizia de impunere, raportul de inspecţie fiscală şi decizia de soluţionare a contestaţiei în ceea ce priveşte impozitul pe profit suplimentar de 4.570.416 RON), iar în temeiul art. 50 alin. (2) teza I Codul de procedură fiscalălă intervine automat şi anularea actelor subsecvente, solicită completarea dispozitivului deciziei şi cu o soluţie asupra Dispoziţiei de măsuri nr. 21542/29.11.2017 emise de ANAF-AJFP Brăila şi Deciziei nr. 7/29.03.2018 emise de ANAF-AJFP Brăila, acestea fiind acte administrativ-fiscale subsecvente actelor principale deja anulate de instanţă.
Totodată, în măsura în care dispozitivul deciziei nu poate fi lămurit în sensul că include şi referirea la capetele 7-8 ale cererii de chemare în judecată (conform solicitării de lămurire - petitul 1 al prezentei), în temeiul art. 444 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat completarea dispozitivului hotărârii cu o soluţie vizând inclusiv capetele 7-8 ale cererii de chemare în judecată [anularea acestora impunându-se având în vedere motivele de nelegalitate comune cu deciziile de accesorii deja anulate dar şi în temeiul art. 50 alin. (2) teza I C. proc. civ..]
3. Apărările formulate cu privire la cererea de lămurire/completare dispozitiv
În cauză, nu s-a depus întâmpinare faţă de cererea de lămurire/completare a dispozitivului, formulată de recurenta-reclamantă A. S.A..
4. Soluţia Înaltei Curţi
4.1. Cu privire la cererea de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 3808/28.06.2022
Analizând cererea formulată de recurenta-reclamantă A. S.A., în raport de dispoziţiile legale incidente şi de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 443 alin. (1) C. proc. civ.:
"În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziţii contradictorii, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice."
Prin decizia nr. 3808 din 28 iunie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 230 din 4 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi, în rejudecare:
- a admis în parte cererea de chemare în judecată;
- a anulat pct. 1 al Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 143/22.03.2018 şi în parte Decizia de impunere nr. xr 285/29.11.2017 şi RIF nr. xr 247/29.11.2017, respectiv în privinţa impozitului pe profit suplimentar de 4.570.416 RON (aferent anului 2011);
- a anulat şi deciziile de calcul accesorii corespunzătoare obligaţiei principale anulate;
- a obligat pârâta DGAMC la restituirea sumelor achitate de reclamantă cu titlu de impozit pe profit şi accesorii aferente;
- a respins cererea de acordare a dobânzilor, ca neîntemeiată;
- a obligat intimatele-pârâte la plata cheltuielilor de judecată către recurenta-reclamantă A. S.A. în sumă de 8.000 RON, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.
În motivare, instanţa de recurs a reţinut, în sinteză că, în privinţa existenţei sau inexistenţei unei obligaţii de impozitare a rezervei constituite în baza O.G. nr. 89/2004, argumentele recurentei-reclamante sunt neîntemeiate, deoarece din interpretarea sistematică şi gramaticală a art. 1 şi 2 din O.G. nr. 89/2004 rezultă că există obligaţia utilizării rezervei cu prioritate pentru realizarea investiţiilor prevăzute la art. 2 din O.G. nr. 89/2004. În mod legal, organul de control fiscal a considerat că a avut loc o modificare a regimului fiscal a rezervei în sensul prevăzut de art. 22 alin. (5) din Codul fiscal, motiv pentru care aceasta reintră în regimul impozabil. Facilitatea fiscală acordată prin O.U.G. nr. 89/2004 nu era scutirea definitivă de la impozitul pe profit pentru sumele constituite ca provizioane, ci prelungirea exigibilităţii acesteia până la momentul când se realizează investiţiile prevăzute de art. 2 din ordonanţă din aceste surse.
Pe de altă parte, instanţa de recurs a apreciat că a operat prescripţia dreptului organului fiscal de a stabili obligaţia plăţii impozitului pe profit suplimentar de 4.570.416 RON (aferent anului 2011), deoarece termenul de prescripţie aferent impozitului pe profit pentru anul 2011 a început să curgă de la 1 ianuarie 2012 şi s-a împlinit la data de 1 ianuarie 2017, anterior datei de 17.07.2017 când a început inspecţia fiscală, conform înregistrării din Registrul unic de control de la poz. 127.
Ca urmare a aplicării principiului accesorium secquitur principale, Înalta Curte a anulat şi deciziile de calcul accesorii corespunzătoare obligaţiei principale anulate şi a obligat pârâta DGAMC la restituirea sumelor achitate de reclamantă cu titlu de impozit pe profit şi accesorii aferente.
Având în vedere motivarea prezentată, Înalta Curte consideră că nu sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, deoarece prin dispozitivul deciziei civile nr. 3808 din 28 iunie 2022, aflat în deplină concordanţă cu considerentele deciziei, au fost anulate şi deciziile de calcul accesorii corespunzătoare obligaţiei principale anulate, doar capătul de cerere referitor la acordarea dobânzilor fiind respins ca neîntemeiat. În consecinţă, instanţa de recurs a admis inclusiv pretenţiile reclamantei de la capetele 2, 3, 4, 7 şi 8 ale cererii de chemare în judecată, considerând că acestea se referă la decizii de calcul accesorii corespunzătoare obligaţiei principale anulate.
De aceea, în temeiul art. 443 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de lămurire ca neîntemeiată.
4.2. Cu privire la cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 3808/28.06.2022
Analizând cererea formulată de recurenta-reclamantă A. S.A., în raport de dispoziţiile legale incidente şi de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea este întemeiată în parte, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare."
Prin primul capăt al cererii de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 1 octombrie 2018, reclamanta A. S.A. a solicitat anularea în parte a Deciziei de impunere nr. x/29.11.2017, Raportul de inspecţie fiscală nr. x/29.11.2017 şi Dispoziţia de măsuri nr. 21542/29.11.2017 emise de ANAF-AJFP Brăila în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale suplimentare în cuantum de 4.570.416 RON stabilite de inspecţia fiscală, reprezentând impozit pe profit. Prin capătul 6 de cerere, reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 7/29.03.2018 emisă de ANAF - AJFP Brăila prin care a fost respinsă contestaţia sa administrativă împotriva Dispoziţiei de măsuri nr. 21542/29.11.2017.
Prin decizia nr. 3808 din 28 iunie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de reclamantă, a casat sentinţa atacată în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată, a anulat pct. 1 al Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 143/22.03.2018 şi în parte Decizia de impunere nr. xr 285/29.11.2017 şi RIF nr. xr 247/29.11.2017, respectiv în privinţa impozitului pe profit suplimentar de 4.570.416 RON (aferent anului 2011).
Instanţa de recurs a omis să se pronunţe cu privire la cererea de anulare a Deciziei nr. 7/29.03.2018 şi de anulare în parte a Dispoziţiei de măsuri nr. 21542/29.11.2017 emise de AJFP Brăila, în privinţa impozitului pe profit suplimentar de 4.570.416 RON, deşi motivele pentru care a dispus anularea punctului 1 al Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 143/22.03.2018 şi anularea în parte a Deciziei de impunere nr. xr 285/29.11.2017 şi RIF nr. xr 247/29.11.2017 (în privinţa impozitului pe profit suplimentar de 4.570.416 RON aferent anului 2011), sunt comune cu motivele pentru care reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 7/29.03.2018 şi anularea în parte a Dispoziţiei de măsuri nr. 21542/29.11.2017 emise de AJFP Brăila, în privinţa impozitului pe profit suplimentar de 4.570.416 RON.
În consecinţă, în temeiul art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite în parte cererea de completare şi va dispune completarea dispozitivului deciziei civile nr. 3808 din 28 iunie 2022, după cum urmează: Anulează în tot Decizia nr. 7/29.03.2018 şi în parte Dispoziţia de măsuri nr. 21542/29.11.2017 emise de AJFP Brăila, în privinţa impozitului pe profit suplimentar de 4.570.416 RON.
Înalta Curte va respinge în rest cererea de completare, cu privire la capetele 7 şi 8 ale cererii de chemare în judecată, de vreme ce prin decizia civilă nr. 3808 din 28 iunie 2022, Înalta Curte s-a pronunţat asupra acestor capete de cerere în sensul admiterii lor, conform motivelor prezentate mai sus în privinţa măsurii de respingere a cererii de lămurire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea formulată de recurenta-reclamantă A. S.A. privind lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 3808 din 28 iunie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea formulată de recurenta-reclamantă A. S.A. privind completarea dispozitivului aceleiaşi decizii civile.
Dispune completarea dispozitivului deciziei civile nr. 3808 din 28 iunie 2022, după cum urmează:
Anulează în tot Decizia nr. 7/29.03.2018 şi în parte Dispoziţia de măsuri nr. 21542/29.11.2017 emise de AJFP Brăila, în privinţa impozitului pe profit suplimentar de 4.570.416 RON.
Respinge în rest cererea de completare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2022.