Hunting quota decree: appeal dismissed, upholding partial annulment of environmental ministerial order

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 05.10.2020, sub nr. x/2020, astfel cum a fost completată şi precizată, reclamanta Asociaţia "A." a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor să dispună:

- anularea în tot a prevederilor Anexei nr. 3 intitulată Centralizatorul nr. 3 privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada de vânătoare 2020/2021, la speciile: porumbel gulerat, porumbel de scorbură, turturică, guguştiuc, ieruncă, prepeliţă, ciocârlie de câmp, graur, sturzul de vâsc, sturzul cântător, sturzul viilor, sturzul de iarnă şi stăncuţă, aprobată prin Ordinul MMAP nr. 1400/2020 pentru aprobarea cotelor de recoltă/vânătoare la unele specii de interes cinegetic la care vânătoarea este permisă pentru perioada 2020-14 mai 2021;

- anularea în tot a prevederilor Anexei nr. 4 intitulată Centralizatorul nr. 4 privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada de vânătoare 2020/2021, la speciile: gâscă de vară, gârliţa mare, raţă mare, raţă mică, raţă fluierătoare, raţă cu cap castaniu, raţă moţată, raţă pestriţă, raţă sunătoare, raţă lingurar, raţă suliţar, raţă cârâitoare şi raţă cu cap negru, aprobată prin Ordinul MMAP nr. 1400/2020;

- anularea în tot a prevederilor Anexei nr. 5 intitulată Centralizatorul nr. 5 privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada 2020/2021, la speciile: lişiţă, găinuşă de baltă, sitar de pădure, becaţină comună, becaţină mică, cioară grivă, cioară grivă sudică, cioară de semănătură, coţofană, gaiţă, aprobată prin Ordinul MMAP nr. 1400/2020;

- anularea prevederilor art. 4 şi art. 10 alin. (1), (2) şi (3) din Ordinul MMAP nr. 1400/2020.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă 111 din 18 decembrie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Asociaţia "A.", invocată prin întâmpinare de către pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi de către intervenienta accesorie B.; s-a admis în parte acţiunea formulată, completată şi precizată de către reclamanta Asociaţia "A.", în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor; a fost anulat art. 4 din Ordinul Ministrului Apelor, Pădurilor şi Mediului nr. 1400/13.07.2020 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic, la care vânătoarea este permisă, pentru perioada 2020 - 14 mai 2021, precum şi Anexele nr. 3, nr. 4 şi nr. 5 la acest ordin; s-au respins restul pretenţiilor ca neîntemeiate; s-a admis în parte cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtului formulată de B..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 111 din 18 decembrie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Asociatia A., pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi intervenienta B. au declarat recurs.

3.1. Recurenta-reclamantă Asociaţia "A." a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea în parte a sentinţei atacate şi trimiterea spre rejudecare Curţii de Apel Braşov.

Se arată că în ceea pe priveşte respingerea cererii de anulare a prevederilor art. 10, alin. (1), (2) şi (3) din Ordinul MMAP nr. 1400/2020, hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, după cum urmează:

Prevederile Planului Suplimentar de Măsuri pentru Combaterea pestei porcine africane nr. 67571/01.08.2018, aprobat prin Hotărârea nr. 3 din 01.08.2018 a Comitetului Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă, fusese modificat în anul 2019, astfel încât la momentul adoptării Ordinului MMAP nr. 1400/2020, acest Plan avea un conţinut cu care prevederile art. 10, alin. (1), (2) şi (3) NU erau în conformitate.

Astfel, aşa cum reiese şi din Adresa ANSVSA înregistrată la MMAP cu nr. x/17.09.2020, Hotărârea CNSSU nr. 3/2018 a fost modificată prin alte Hotărâri, anterior momentului emiterii Ordinului nr. 1400/2020. În acest sens, prin Hotărârea CNSSU s-a adoptat un nou Plan de măsuri pentru combaterea pestei porcine africane care, la art. 1 prevede că în zonele afectate de pesta porcină africană, recoltarea mistreţilor se face în termen de 60 de zile de la confirmarea virusului (nu în termen de 30 de zile cum prevede art. 4 din Ordinul MMAP). Totodată, în planul respectiv nu se mai face referire la vânarea prădătorilor în zonele afectate de pestei porcine africane. Aşa fiind, contrar reţinerilor instanţei, prevederile art. 10 alin. (1), (2) şi (3) din Ordinul MMAP nr. 1400/2020, la momentul adoptării acestora, nu erau în acord ci erau contrare Plan de măsuri pentru combaterea pestei porcine africane.

Chiar făcând abstracţie de modificarea Planului din 2019, prevederile art. 10, alin. (1) din Ordinul MMAP nr. 1400/2020 nu sunt în acord cu prevederile punctului 1 din Planului Suplimentar de Măsuri pentru Combaterea pestei porcine africane nr. 67571/01.08.2018, aprobat prin Hotărârea nr. 3 din 01.08.2018 a Comitetului Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă.

Astfel, la punctul nr. 1 din Planului aprobat prin Hotărârea nr. 3 din 01.08.2018 a Comitetului Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă, se prevede că " în zona afectata se recoltează integral mistreţii prin metode de vânătoare care nu dislocă efectivul, respectiv prin pândă şi dibuire" fără să se indice că această recoltare trebuie făcută în 30 de zile, după confirmarea virusului. Din această perspectivă, prevederile art. 10, alin. (1) din Ordinul MMAP nr. 1400/2020 sunt contrare Planului Suplimentar mai sus menţionat.

Prevederile art. 10, alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Ordinul nr. 1400/2020 încalcă prevederile art. 4, art. 6, alin. (1), art. 7, art. 8, alin. (1), şi alin. (2), art. 13, art. 14, art. 15, art. 16, art. 20 alin. (1) şi alin. (3), art. 30 şi art. 31, art. 42 şi art. 77 din Legea 24/2000, coroborate cu şi/sau interpretate în raport cu:

*Prevederile art. 19 din Legea nr. 407/2006, potrivit cărora: "(1) în scopul conservării biodiversităţii, regimul juridic al vânării mamiferelor şi păsărilor, inclusiv a celor migratoare, este reglementat de prezenta lege şi de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice. (2) Speciile de mamifere şi păsări, inclusiv cele migratoare, la care vânarea este interzisă se supun derogărilor stabilite potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare".

Prevederile art. 23, alin. (1), lit. d) din Legea nr. 407/2006, potrivit cărora (1) în scopul gestionării durabile a faunei cinegetice, se interzic (...) d) tulburarea liniştii faunei cinegetice în perioada de înmulţire şi creştere a puilor.

Prevederile art. 26 din Legea nr. 407/2006, -"Art. 26-(l)- Perioadele în care se poate practica vânătoarea la speciile cinegetice admise Ia vânătoare sunt precizate în anexa nr. 1. (1^1) Perioadele în care se poate practica vânătoarea la păsări, inclusiv cele migratoare, stabilite în concordanţă cu prevederile art. 33 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, sunt precizate în anexa nr. 1 lit. B). (2) în situaţii de excepţie, motivate de menţinerea biodiversităţii faunei sălbatice şi de păstrarea echilibrului ecologic, administratorul, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de protecţia mediului şi autorităţii naţionale sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobă prin ordin restrângerea sau extinderea perioadei de vânătoare la unele specii de interes cinegetic.(4) Prin excepţie de la lit. A) pct. 13 din anexa nr. 1, pentru specia mistreţ (Sus scrofa) mascul, femelă şi purcel, perioada de vânătoare se extinde pe tot parcursul anului, în limita cotelor de recoltă aprobate de îndată, din momentul confirmării oficiale a unui focar de pestă porcină africană pe suprafaţa unuia sau mai multor fonduri cinegetice până la dispariţia pestei porcine de pe teritoriul României, oricând Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor consideră necesar în situaţia creşterii gradului de risc pentru pesta porcină africană

* Prevederile Anexei nr. 1 din Legea nr. 407/2006, prin care se stabilesc perioadele de vânătoare şi valoarea de despăgubire în cazul unor fapte ilicite pentru speciile la care vânarea este permisă.

Prevederile Anexei nr. II din Legea nr. 407/2006, prin care se stabilesc perioadele de vânătoare şi valoarea de despăgubire în cazul unor fapte ilicite pentru speciile la care vânarea este interzisă.

Prevederile art. 33, alin. (2), (3), (4) din O.U.G. nr. 57/2007 potrivit cărora: (2)-Fără a se aduce atingere prevederilor art. 33 alin. (3) şi (4) şi ale art. 38 din prezenta ordonanţă de urgenţă, precum şi ale art. 17. art. 19 alin. (5). art. 20, 22,24 şi art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006. cu modificările şi completările ulterioare, în vederea protejării tuturor speciilor de păsări, inclusiv a celor migratoare, sunt interzise: a) uciderea sau capturarea intenţionată, indiferent de metoda utilizată; b) deteriorarea, distrugerea şi/sau culegerea intenţionată a cuiburilor şi/sau ouălor din natură; c) culegerea ouălor din natură şi păstrarea acestora, chiar dacă sunt goale; d) perturbarea intenţionată, în special în cursul perioadei de reproducere sau de maturizare, dacă o astfel de perturbare este relevantă în contextul obiectivelor prezentei ordonanţe de urgenţă; e) deţinerea exemplarelor din speciile pentru care sunt interzise vânarea şi capturarea; f) vânzarea, deţinerea şi/sau transportul în scopul vânzării şi oferirii spre vânzare a acestora în stare vie ori moartă sau a oricăror părţi ori produse provenite de la acestea, uşor de identificat. (3) Speciile de păsări prevăzute în anexa nr. 5 C sunt acceptate la vânătoare, în afara perioadelor de reproducere şi creştere a puilor. (4) în cazul speciilor de păsări migratoare prevăzute în anexa nr. 5 C, este interzisă vânarea acestora în perioada lor de reproducere sau pe parcursul rutei de întoarcere spre zonele de cuibărit în sensul că:

Prevederile contestate extind perioada de vânătoare la speciile mistreţ, cioară grivă, coţofană, şacal şi vulpe ca măsură de combatere a pestei porcine africane, cu încălcarea prevederilor art. 19, art. 23, alin. (1), lit. d), art. 33, alin. (3), Anexa nr. 1 la Legea nr. 407/2006 şi a art. 26 din Legea 407/2006 (care reglementează faptul că extinderea perioadei de vânătoare, ca măsură de excepţie, cauzată de pesta porcină africană, se face doar pentru specia mistreţ şi nu pentru alte specii şi DOAR cu condiţia ca ANSVSA să considere această măsură ca fiind necesară în situaţia creşterii gradului de risc pentru pesta porcină africană. în deşi ANSVSA nu a solicitat acest lucru (ci exact contrariul, adică interzicerea vânătorii în zona infectată, pentru un an de la ultimul caz de pestă porcină africană din zona respectivă).

Prevederile contestate permit vânarea speciilor de cioară grivă şi coţofană şi în perioada 31 martie-1 iunie adică în perioada de înmulţire şi creştere a puilor, în ipoteza confirmării unor cazuri de pestă porcină africană, fapt care încalcă prevederile art. 23, alin. (1), lit. d) din Legea 407/2006, art. 19, alin. (1) şi art. 33, alin. (3) din O.U.G. nr. 57/2007 coroborate cu Anexa nr. 1, lit. B) din Legea 407/2006, în condiţiile în care, potrivit art. 26 din Legea nr. 407/2004, extinderea perioadelor de vânătoare pentru speciile de interes cinegetic la care vânătoarea este permisă, ca măsura de combatere a pestei porcine africane se poate face doar pentru mistreţi doar dacă acest lucru este solicitat de către ANSVSA.

Prevederile art. 10, alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Ordinul nr. 1400/2020 încalcă prevederile art. 4, art. 6, alin. (1), art. 7, art. 8, alin. (1), şi alin. (2), art. 13, art. 14, art. 15, art. 16, art. 20 alin. (1) şi alin. (3), art. 30 şi art. 31, art. 42 şi art. 77 din Legea 24/2000, coroborate cu şi/sau interpretate în raport cu:

Prevederile art. nr. 2, lit. r), art. 15 şi art. 16 din Directiva 2002/60/CE a Consiliului din 27 iunie 2002 de stabilire a dispoziţiilor specifice de combatere a pestei porcine africane şi de modificare a Directivei 92/119/CEE în ceea ce priveşte boala Teschen şi pesta porcină africană;

*Prevederile art. 15, alin. (1), lit. a) şi lit. b) şi art. 16, alin. (6) lit. m) ale Ordinului preşedintelui ANSVA nr. 99 din 26 aprilie 2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind controlul pestei porcine africane prin care este transpusă în legislaţia română Directiva 2002/60/CE a Consiliului;

Recomandările Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară (EFSA) indicate de către ANSVSA în Scrisoarea nr. 7148/18.05.2020,

Planul strategic de management al pestei porcine africane pentru Europa

Prevederile Programului naţional de supraveghere, prevenire şi control al pestei porcine africane precum şi pentru completarea unor acte normative, aprobat prin H.G. nr. 830/2016,

Studiile şi observaţiile ştiinţifice care atestă rolul speciilor necrofage în ceea ce priveşte împiedicarea răspândirii pestei porcine africane.

Prevederile Planului suplimentar de combatere a pestei porcine africane nr. 67571/01.08.2018. aprobat prin Hotărârea CNNSU nr. 3/2018 şi modificat prin Hotărârea CNSSU nr. 1/2019 în sensul că:

Prevederile art. 10, alin. (1), (2) şi 3 din Ordinului MMAP nr. 1400/2020 sunt contrare legislaţiei care reglementează măsurile de control ale pestei porcine africane la porcii mistreţi (Prevederile art. nr. 2, lit. r), art. 15 şi art. 16. din Directiva 2002/60/CE a Consiliului din 27 iunie 2002 de stabilire a dispoziţiilor specifice de combatere a pestei porcine africane; Prevederile Programului naţional de supraveghere, prevenire şi control al pestei porcine africane precum şi pentru completarea unor acte normative, aprobat prin H,G. nr. 830/2016), în condiţiile în care aceste Directiva prevede stoparea vânătorii la porcii mistreţi/stoparea vânătorii la toate speciile în zona infectată, timp de un an de la ultimul caz de îmbolnăvire confirmat în zona respectivă iar H.G. nr. 830/2016, nu prevede vânarea speciilor de şacal, vulpe, cioară grivă sau coţofană ca măsură de combatere a pestei porcine africane şi nici vânarea tuturor mistreţilor în zona infectată, la 30 de zile de la confirmarea virusului.

Reglementarea este nefundamentată şi nu este necesară şi eficientă, fiind contrara recomandărilor din Scrisoarea ANSVSA nr. 7148/18.05.2020 şi contrară atât solicitărilor Comisiei Europene (invocate în scrisoarea ANSVSA) cât şi recomandărilor Autorităţii Europene pentru Protecţia Alimentelor -EFSA (invocata tot în scrisoarea ANSVSA), în condiţiile în care măsurile solicitate de Comisia Europeană şi recomandate de ANSVSA şi de EFSA prevăd stoparea vânătorii la porcii mistreţi/stoparea vânătorii la toate speciile în zona infectată, timp de un an de la ultimul caz de îmbolnăvire confirmat în zona respectivă).

Reglementările sunt nefundamentate şi încalcă normele de tehnică legislativă prevăzute la art. 13. 14, 15 şi 16 din Legea nr. 24/2000, în raport cu prevederile Planului Suplimentar de Combatere a pestei porcine africane în România, aprobat prin Hotărârea CNSSU nr. 3/01.08.2018 întrucât:

- Hotărârea CNSSU nr. 3/2018 a fost modificată prin alte hotărâri ulterioare, astfel încât, la momentul emiterii Ordinului nr. 1400/2020, această hotărâre avea altă formă. Astfel, în Hotărârea CNSSU la art. 1, se prevede că în zonele afectate de pesta porcină africană, recoltarea mistreţilor se face în termen de 60 de zile de la confirmarea virusului (nu în termen de 30 de zile) şi nu se mai face referire la vânarea prădătorilor în zonele afectate de pesta porcină africană.

- Planul Suplimentar mai sus menţionat nu conţine niciun fel de referiri la speciile de păsări pentru care au fost aprobate cote de recoltă prin Ordinul MMAP nr. 1400/2020 şi nici referiri la speciile şacal sau vulpe ci foloseşte termenul de "prădători", termen care nu este explicat/definit iar speciile care intră în sfera lui nu sunt precizate nici în Ordinul MMAP nr. 1400/2020, nici în Legea nr. 407/2006 şi nici în Planul suplimentar de combatere a pestei porcine africane în România şi nici în Referatul de aprobare al Ordinului MMAP nr. 1400/2020 sau în alte acte de fundamentare a acestui Ordin. Dimpotrivă, potrivit ornitologilor speciile cioară grivă sau coţofană nu pot fi asimilate unor specii "de pradă" ci unor specii oportuniste, omnivore iar potrivit biologilor, nici măcar specia şacal nu este o specie carnivoră ci una omnivoră.

Nici în Referatul de aprobare cu nr. x/15.04.2020, nici în actele administrative la care trimite referatul de aprobare dar nici în Scrisoarea nr. x/20.01.2020 nu există vreo justificare/fundamentare a prevederilor Art. 10 din Ordinul nr. 1400/2020, adică vreo justificare a vânării tuturor mistreţilor dar şi a exemplarelor din speciile cioară grivă, coţofană, vulpe sau şacal (în limita coteţelor de recoltă) din zona infectată cu pesta porcină africană, în 30 de zile de la confirmarea virusului. Dimpotrivă, în referatul de aprobare se menţionează că: "In scopul cooperării la îndeplinirea programelor de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a pestei porcine clasice, a pestei porcine africane şi a rabiei, la solicitarea ANSVSA şi în concordanţă cu legislaţia în vigoare privind domeniul sanitar-veterinar, se vor impune măsuri care trebuie respectate de către gestionarii fondurilor cinegetice în colaborare cu autorităţile sanitar-veterinare teritoriale".

Prin scrisoarea cu nr. x/18.05.2020 ANSVSA nu solicită niciun fel de măsură de combatere a rabiei sau a pestei porcine care să vizeze vânarea mistreţilor în 30 de zile de la confirmarea virusului în zona infectată sau vânarea speciilor de cioară grivă, coţofană, vulpe sau şacal ci solicită aplicarea mai multor măsuri specifice reglementate de legislaţia europeană şi recomandările europene (în domeniul combaterii pestei porcine sau pestei porcine africane) şi de respectarea prevederilor Programul naţional de supraveghere, prevenire şi control al pestei porcine africane precum şi pentru completarea unor acte normative, aprobat prin H.G. nr. 830/2016 (în special respectarea art. 28), toate aceste măsuri vizând exclusiv populaţiile de porci mistreţi.

Aşadar, prin textul art. 10, alin. (1)-(3) din Ordinul nr. 1400/2020, Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor reglementează acţiuni/activităţi care nu sunt necesare şi suficiente fiind contrare acţiunilor recomandate de EFSA şi ANSVSA şi solicitate de către Comisia Europeană, adică reglementează recoltarea/vânarea mistreţilor şi realizarea cotelor de recoltă la alte specii în termen de 30 de zile de la confirmarea virusului în condiţiile în care, ANSVSA, EFSA şi implicit Comisia Europeană recomandă să nu se vâneze mistreţii în primul an de după confirmarea virusului şi nu recomandă deloc (nici imediat, nici după un an de la confirmarea virusului şi nici mai târziu) nici un fel de vânătoare la specii precum cioara grivă, coţofana, vulpea sau şacalul.

Art. 15 şi art. 16 din Directiva 2002/60/CE, conţin reglementări referitoare la suspendarea vânătorii timp de un an de la ultimul caz de infectare, dar şi dispoziţii care reglementează imperativ faptul că măsurile de control al bolii, sunt puse în aplicare cel mai repede la douăsprezece luni de la constatarea ultimului caz de pestă porcină africană la porci sălbatici în zona infectată determinată.

Nici în decizia de punere în aplicare (UE) 2018/1995 a Comisiei din 13 decembrie 2018 de aprobare a planului de eradicare a pestei porcine africane la porcii sălbatici din anumite zone din România din preambulul Ordinului MMAP nr. 1400/2020) dar nici la anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/709/UE sau în Decizia de punere în aplicare (U.E.) 2018/883 a Comisiei din 18 iunie 2018 de modificare a Anexei la Decizia de punere în aplicare 2014/709/U.E. privind măsurile zoosanitare de combatere a pestei porcine africane în anumite state membre nu se face nicio referire la vânarea mistreţilor sau a altor specii de animale sau păsări din zona infectată în 30 de zile de la confirmarea virusului.

La punctul nr. (2) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/883 a Comisiei din 18 iunie 2018 de modificare a Anexei la Decizia de punere în aplicare 2014/709/UE privind măsurile zoosanitare de combatere a pestei porcine africane în anumite state membre (la Decizia de punere în aplicare 2014/709/UE trimite Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/1995 a Comisiei din 13 decembrie 2018 de aprobare a planului de eradicare a pestei porcine africane la porcii sălbatici din anumite zone din România (invocată în Scrisoarea ANSVSA nr. 7148/18.05.202 din preambulul Ordinului MMAP nr. 1400/2020) nu se menţionează nimic despre riscul propagării pestei porcine africane prin intermediul speciilor vulpe, şacal, cioară grivă sau coţofană ci se menţionează că "(2) Riscul de răspândire a pestei porcine africane în rândul faunei sălbatice este legat de răspândirea lentă naturală a acestei boli în rândul efectivelor de porci sălbatici şi, de asemenea, de riscurile legate de activitatea umană, după cum a demonstrat recenta evoluţie epidemiologică a acestei boli în Uniune şi după cum a fost documentat de Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA) în avizul ştiinţific al Grupului pentru sănătatea şi bunăstarea animalelor, publicat la 14 iulie 2015, în raportul ştiinţific al EFSA privind analizele epidemiologice referitoare la pesta porcină africană în statele baltice şi în Polonia, publicat la 23 martie 2017 şi în raportul ştiinţific al EFSA privind analizele epidemiologice referitoare la pesta porcină africană în statele baltice şi în Polonia, publicat la 7 noiembrie 2017".

Nici în Programului naţional de supraveghere, prevenire şi control al pestei porcine africane, precum şi pentru completarea unor acte normative aprobat prin H.G. nr. 830 din 9 noiembrie 2016, care conţine şi Planul de contingenţă în cazul pestei porcine africane, nu apar nu se face nicio referire la vânarea mistreţilor sau a altor specii de animale sau păsări din zona infectată în 30 de zile de la confirmarea virusului ci se reglementează colaborarea dintre gestionarii fondurilor de vânătoare şi ANSVSA dar şi implicarea ANSVSA pentru stabilirea cotelor de recoltă la specia mistreţ. Totodată se face trimitere la Ordinul preşedintelui ANSVA nr. 99 din 26 aprilie 2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind controlul pestei porcine africane (mai sus invocat).

Combaterea speciilor vulpe, şacal, cioară grivă sau coţofană ca măsură de eradicare a pestei porcine africane nu este o normă necesară (şi deci, contrară prevederilor art. 6 din Legea nr. 24/2000) pentru că nu are absolut niciun fundament ştiinţific. Nu există niciun studiu ştiinţific şi nicio reglementare europeană din care să reiasă faptul că anumite păsări omnivore precum cioara grivă sau coţofana ori anumite specii carnivore precum vulpea sau şacalul reprezintă vectori de transmitere a pestei porcine sau a pestei porcine africane sau că, în vederea combaterii răspândirii acestor boli, se impune vânarea speciilor respective, având în vedere că:

Virusul pestei porcine africane se transmite doar între suine, prin contact direct între indivizii bolnavi şi cei sănătoşi, respectiv prin contactul direct al mistreţilor sau porcilor sănătoşi cu părţi ale cadavrelor animalelor infestate, ţesuturi, sânge, etc.

Astfel, situaţia reglementată de art. 10 din Ordinul MMAP nr. 1400/2020 se poate circumscrie doar situaţiei de excepţie de la art. 26, alin. (4) din Legea nr. 407/2006 (potrivit căruia "Prin excepţie de la lit. A) pct. 13 din anexa nr. 1, pentru specia mistreţ, perioada de vânătoare se extinde pe tot parcursul anului, în limita cotelor de recoltă aprobate de îndată, din momentul confirmării oficiale a unui focar de pestă porcină africană pe suprafaţa unuia sau mai multor fonduri cinegetice până la dispariţia pestei porcine de pe teritoriul României, oricând Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor consideră necesar în situaţia creşterii gradului de risc pentru pesta porcină africana"). Or, potrivit textului de lege mai sus citat, extinderea perioadei de vânătoare, ca măsură de excepţie, cauzată de pesta porcină africană se face doar pentru specia mistreţ (şi nu pentru alte specii) şi doar cu condiţia ca ANSVSA să considere această măsură ca fiind necesară în situaţia creşterii gradului de risc pentru pesta porcină africană.

Însă, art. 10 din Ordinul nr. 1400/2020 (care reglementează vânarea speciilor de vulpe, şacal, cioară grivă şi coţofană în afara perioadelor de vânătoare stabilite prin ART. 26 (1) şi alin. (1A1) raportate la Anexa nr. 1 şi Anexa nr. 1B din Legea 407/2006) adaugă la lege, extinzând situaţia de excepţie reglementată la art. 26, alin. (4) din Legea nr. 407/2006 şi asupra altor specii decât specia mistreţ şi eliminând condiţia din lege, potrivit căreia, extinderea perioadei de vânătoare se face doar când şi dacă ANSVSA consideră necesar acest lucru.

Reglementarea de la art. 10, alin. (1) din Ordinul MMAP nr. 1400/2020, cu referire la vânarea exemplarelor de cioară grivă şi coţofană în 30 de zile de la confirmarea virusului încalcă prevederile art. 33, alin. (3) din O.U.G. nr. 57/2007, prevederile art. 23, alin. (1), lit. d) şi prevederile Anexei nr. 1, lit. B) din Legea nr. 407/2006 coroborate cu prevederile art. 26 din Legea nr. 407/2006.

Astfel, potrivit legii, păsările sălbatice nu pot fi vânate în perioada de cuibărire şi creştere a puilor, drept pentru care perioada în care pot fi vânate speciile Cioară grivă şi coţofană este cuprinsă între 1 iunie şi 31 martie (perioada 31 martie-1 iunie fiind perioada de cuibărit şi de creştere a puilor). Or, prevederea contestată permite vânarea speciilor de păsări mai sus menţionate şi în perioada 31 martie-l iunie, în ipoteza confirmării unor cazuri de pestă porcină africană, fapt care încalcă prevederile legale mai sus menţionate, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat, potrivit art. 26 din Legea nr. 407/2004, extinderea perioadelor de vânătoare pentru speciile de interes cinegetic la care vânătoarea este permisă, ca măsura de combatere a pestei porcine africane se poate face doar pentru mistreţi doar dacă acest lucru este solicitat de către ANSVSA.

Prevederile Planului Suplimentar de Măsuri pentru Combaterea pestei porcine africane nr. 67571/01.08.2018, aprobat prin Hotărârea nr. 3 din 01.08.2018 a Comitetului Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă nu pot reprezenta un temei juridic al adoptării art. 10 din ordinul MMAP nr. 1400/2020.

Aşa zisa transpunere prin art. 10 din Ordinul MMAP nr. 1400/2020 a Planului Suplimentar de Măsuri pentru Combaterea Pestei porcine africane aprobat prin Hotărârea nr. 3 din 01.08,2018 este ilegală sub aspectul prevederilor art. 6, art. 7, art. 13, art. 14, art. 15, art. 16, art. 20, art. 30, art. 31, art. 42 şi art. 77 din Legea nr. 24/2000.

MMAP nu poate invoca faptul că, prin prevederile art. 10, alin. (1) din Ordinul MMAP nr. 1400/2020, a transpus prevederile pct. 7, 8, 11 sau 12 din Planul Suplimentar de combatere a pestei porcine africane întrucât termenul "prădători" nu este indicat/definit iar speciile care intră în sfera lui nu sunt precizate nici în Ordinul MMAP nr. 1400/2020, nici în Legea nr. 407/2006 şi nici în Planul suplimentar de combatere a pestei porcine africane în România şi nici în Referatul de aprobare al Ordinului MMAP nr. 1400/2020 sau în alte acte de fundamentare a acestui Ordin. Mai mult decât atât, potrivit ornitologilor speciile cioară grivă sau coţofană nu pot fi asimilate unor specii "de pradă" ci unor specii oportuniste, omnivore iar potrivit biologilor, nici măcar specia şacal nu este o specie carnivoră ci una omnivoră.

Deşi pretinde că a transpus în art. 10 din Ordinul nr. 1400/2020, prevederile Planului Suplimentar, pârâtul MMAP nu a respectat prevederile pct. 7, 8, 10 şi 11 din Planul Suplimentar de combaterea pestei porcine africane, pentru că nu a aprobat nici derogări şi nici cote de recoltă pentru niciuna dintre speciile cuprinsă la Anexa nr. II- specii pentru care vânătoarea nu este permisă (deci, nici pt. speciile de "prădători" de la Anexa nr. II), în condiţiile în care, pct. 7 şi 8 din Planul Suplimentar prevede "vânarea integrală, în 30 de zile, a prădătorilor prevăzuţi la Anexele nr. 1 şi 2 din Legea 407/2006" precum şi "vânarea în termen de 90 de zile de la confirmarea virusului" a prădătorilor prevăzuţi de Anexele nr. 1 şi 2, pe tot cuprinsul ţării, în limita cotelor de vânătoare, aprobate conform derogărilor adoptate prin acte normative". Or, dacă ar fi respectat, prevederile pct. 7, 8, 10 şi 11 din Planul Suplimentar, aşa cum pretinde, pârâtul ar fi trebuit să acorde cote de recoltă şi derogări pentru toate exemplarele din speciile de "prădători" care figurează la Anexa nr. II din Legea nr. 407/2006, aflaţi pe fondurile de vânătoare afectate de pesta porcină africană, ceea ce nu a făcut.

Prevederile punctelor nr. 7, nr. 8, nr. 11 şi nr. 12 Nu au fost respectate de către MMAP întrucât contraveneau flagrant unor acte normative de nivel superior precum Anexa nr. II din Legea nr. 407/2006, Prevederile art. 19 din Legea nr. 407/2006, art. 33, art. 38 şi Anexele nr. 3, nr. 4 A şi nr. 4 B din O.U.G. nr. 57/2007 care transpun în Legislaţia Naţională Directiva "Habitate" şi Directiva "Păsări". Or, este mai mult decât evident că norma prin care se dispunea recoltarea/uciderea unor specii ("prădători") care figurează la Anexa nr. II a Legii nr. 407/2006 (Anexă care conţine speciile la care vânătoarea este interzisă) este una ilegală, în condiţiile în care speciile care se bucură de protecţie strictă (potrivit art. 33 din O.U.G. nr. 57/2007, art. 12 din Directiva Habitate sau art. 4 din Directiva Păsări) pot fi recoltate numai în urma acordării unor derogări (potrivit art. 38 din O.U.G. nr. 57/2007, art. 16 din directiva Habitate şi art. 5 din Directiva Păsări) cu respectarea condiţiei de a nu exista o alternativă rezonabilă şi de a nu afecta starea de conservare a populaţiilor respective şi doar pentru anumite motive enunţate limitativ. Din această perspectivă, este mai mult decât cert că uciderea integrală, indistinctă şi total nefundamentată ştiinţific a unor întregi populaţii aparţinând unor specii strict protejate prin Directive Europene, sub pretextul combaterii pestei porcine africane, nu ar putea sta la baza acordării unor derogări legale.

3.2. Recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 111 din data de 18.12.2020 pronunţate de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2020 solicitând admiterea recursului, iar în rejudecare, pe cale de excepţie, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, iar pe fond, respingerea în integralitate ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.

Se arată că sentinţa recurată este nelegală, prin raportare la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, atât în ceea ce priveşte legitimitatea procesuală activă a intimatei, cât şi în ceea ce priveşte modalitatea în care instanţa a dezlegat fondul cererii de anulare a actului administrativ reprezentat de Ordinul Ministerului Mediului Apelor şi Pădurilor nr. 1400/13.07.2020 ("Ordinul OMMAP nr. 1400/2020") în sensul admiterii în parte a acţiunii introductive şi anulării art. 4 şi Anexele 3, 4, şi 5 ale Ordinului Ministerului Mediului Apelor şi Pădurilor nr. 1400/2020 ("OMMAP nr. 1400/2020".

Curtea de Apel Braşov a apreciat că excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei-intimate este neîntemeiată prin raportare la dispoziţiile art. 1, art. 2 lit. a), r), s) şi art. 8 alin. (1 indice 1) din Legea nr/554/2004 şi la considerentele Deciziei ÎCCJ nr. 8/2020.

Instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod eronat dispoziţiile legale incidente anterior menţionate, prin raportare la probatoriul administrat în dosar şi la Decizia ÎCCJ nr. 8/2020, având în vedere următoarele aspecte:

Se arată că necesitatea ca intimata să probeze lezarea unui interes privat, prioritar lezării unui interes public rezidă atât din dispoziţiile incidente ale Legii nr. 554/2004, cât şi din considerentele ÎCCJ cuprinse în Decizia RIL nr. 8/2020, aplicabilă erga omnes, astfel:

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată se poate observă că ceea ce susţine intimata se subsumează exclusiv interesului legitim public, astfel cum acesta este definit la art. 2 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 554/2004, respectiv "interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competentei autorităţilor publice".

Or, există o distincţie clară între calitatea procesuală activă, având ca temei afirmarea vătămării unui drept sau interes legitim privat, drept condiţie de exercitare a acţiunii şi existenta vătămării invocate care constituie o chestiune aferentă unui interes general.

Legiuitorul nu permite promovarea acţiunilor în contencios administrativ pentru apărarea unui interes legitim public, decât în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.

Prin Decizia nr. 8/02.03.2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov, stabilind ca:

"In interpretarea şi aplicarea unitara a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a), r) şi s) şi art. 8 alin. (11) şi (12) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea exercitării controlului de legalitate asupra actelor administrative la cererea asociaţiilor, în calitate de organisme sociale interesate, invocarea interesului legitim public trebuie să fie subsidiară invocării unui interes legitim privat, acesta din urmă decurgând din legătura directa dintre actul administrativ supus controlului de legalitate şi scopul direct şi obiectivele asociaţiei potrivit statutului".

În acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională a României, prin Decizia nr. 66 din 15 ianuarie 2009, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, care a statuat ca aceste dispoziţii "au menirea de a clarifica şi de a stabili în ce condiţii şi cine poate invoca apărarea interesului legitim public. Din conţinutul textului se deduce ca, prin acţiunea pe care o introduc la instanţa de contencios administrativ, persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat nu pot invoca direct «interesul legitim public» pentru anularea unui act administrativ, ci numai în subsidiar, pe calea unor capete de cerere distincte, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge din încălcarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat.

Aşadar, se impunea ca intimata să dovedească că a avut loc o încălcare a dreptului sau interesului său privat şi, ulterior, în subsidiar, să invoce apărarea unui interes legitim public, dovedind vătămarea interesului legitim public respectiv.

Interpretarea instanţei de fond contravine argumentelor ÎCCJ care, la pagina nr. 90 din motivarea RIL reţine expres că "(...) nu este suficientă menţionarea în statut a activităţii de apărare a interesului public ca scop principal al respectivului organism (...)".

În acest sens, intimata nu a adus argumente în favoarea existenţei unui interes privat lezat, ci a prezentat aceleaşi argumente de ordin general, rezultate din prevederile statutare, apreciind că vânătoarea sportivă este un abuz şi încalcă prevederile legislaţiei de mediu.

Se arată că instanţa de fond a fost în eroare atunci când a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 431 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., invocând în cauză efectul pozitiv al lucrului judecat, cu referire la considerentele soluţiei pronunţate de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2019 ce a avut ca obiect anularea Ordinului MAP nr. 673/2019.

Astfel, chiar dacă părţile din dosarul nr. x/2019, judecat tot de Curtea de Apel Braşov, sunt aceleaşi ca şi în prezentul dosar, chiar dacă prezenta acţiune vizează un act administrativ emis tot în temeiul art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006 şi anularea unor prevederi dintr-un act administrativ ca şi în cazul dosarului anterior amintit, se poate constata că prevederile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 407/2006 în vigoare la momentul emiterii Ordinului MAP nr. 673/2019 sunt diferite de prevederile aceluiaşi articol în vigoare la momentul emiterii Ordinului ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1400/2020.

Or, considerentele instanţei în Dosarul nr. x/2019 prin care s-au anulat cotele de recoltă la speciile ciocârlie de câmp, sturzul viilor, raţa cu cap negru şi raţa sunătoare s-au bazat tocmai pe nerealizarea studiilor de evaluare pe fiecare fond cinegetic, condiţie/obligaţie care nu mai este prevăzută de lege la momentul emiterii Ordinului MMAP nr. 1400/2020.

Prin prisma celor mai sus-expuse se constată că instanţa a reţinut eronat că normele juridice avute în vedere de instanţa sesizată cu judecarea Dosarului nr. x/2019 au conţinut identic şi la data emiterii Ordinului nr. 1400/2020.

Se susţine ca prin Directiva Păsări - 2009/147/CE privind conservarea păsărilor sălbatice, s-a dispus ca raportarea statelor membre cu privire la punerea în aplicare a prevederilor legislative interne adoptate în temeiul acesteia să se realizeze odată la 3 ani, raportare care cuprinde inclusiv nivelul cotelor de recoltă aprobate precum şi realizările acestora, precum şi studiile efectuate cu privire la nivelul populaţiilor acestora în această perioadă.

Aşadar, poziţia instanţei de fond este contrară dispoziţiilor cuprinse în Directiva Păsări -2009/147/CE, în contextul în care evaluarea anuală a efectivelor speciilor de păsări migratoare este imposibil de realizat.

În acest sens se arată că pentru a obţine acele rezultatele care constituie, ulterior, fundamentul stabilirii cotelor de recoltă pentru mamiferele sedentare şi a speciilor de păsări sedentare, se realizează observaţii şi numărători în toate perioadele anului.

Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, reglementează activitatea de management al faunei cinegetice şi de practicare a vânătorii, inclusiv pentru unele specii de păsări migratoare pentru care Directiva Păsări acordă dreptul de recoltare.

Însă, Directiva Păsări, precum şi celelalte tratate sau acorduri menţionate de către reclamanta nu prevede o metodologie ştiinţifică nici pentru evaluarea efectivelor speciilor de păsări migratoare care să se desfăşoare pe teritoriile statelor membre şi nici pentru stabilirea mărimii cotelor de recoltă.

Aşa cum a reţinut şi Curtea de Apel Braşov, la baza stabilirii cotelor de recoltă pentru speciile de păsări migratoare, recurentul a luat în calcul datele prezentate în lucrări ştiinţifice realizate de alte entităţi cu expertiza în domeniu, studii care deşi sunt luate în considerare de către foruri internaţionale, sunt nerecunoscute de către organisme din România şi chiar de instanţa de judecata.

Curtea de Apel Braşov a reţinut că modul de stabilire al cotelor de recoltă ca medie a cotelor aprobate în ultimii 5 ani nu este fundamentat pe o baza ştiinţifică, însă nu a precizat dacă există sau dacă i-a fost prezentată o astfel de bază ştiinţifică de calcul/stabilire a cotelor de recoltă, rezumându-se să facă trimitere doar la principiile prevăzute de O.U.G. nr. 57/2007, act normativ care însă nu include nicio metodologie de realizare a unor astfel de evaluări.

Soluţia pronunţată de instanţa de fond este absolut inechitabilă, în condiţiile în care a reţinut nelegalitatea actului administrativ contestat prin prisma neîndeplinirii unei obligaţii care nu este prevăzută de lege, respectiv obligaţia de a evalua anual efectivele de păsări migratoare care nu stau pe teritoriul ţării decât câteva săptămâni, pe fiecare fond cinegetic.

Cu referire la considerentele instanţei de fond care au condus la anularea dispoziţiilor art. 4 ale OMMAP nr. 1400/2020

Se arată că soluţia pronunţată de Curtea de Apel Braşov contravine dispoziţiilor legale incidente, astfel:

Conform prevederilor art. 1 lit. a) din Legea nr. 407/2006, administratorul este definit ca fiind "autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare şi asigură administrarea faunei cinegetice".

În speţă, administratorul fondului cinegetic este Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor în integralitatea sa, incluzând structurile teritoriale, respectiv, gărzile forestiere.

De asemenea, în temeiul art. 13 alin. (4) din MG nr. 43/2020 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, recurentul are posibilitatea legală de a emite ordine şi instrucţiuni.

Art. 4 din OMMAP nr. 1400/2020 prevede următoarele: "Art. 4. - (1) În cazul modificării condiţiilor ecologice din cuprinsul fiecărui fond cinegetic şi a mişcărilor naturale de efective, în perioada cuprinsă de la data intrării în vigoare a prezentului ordin până la data de 14 mai 202Î, la solicitarea gestionarilor fondurilor cinegetice, structurile teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare analizează şi aprobă, pe baza documentelor de constatare, reaşezarea cotelor de recoltă aprobate prin prezentul ordin. (2) Structurile teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare vor înainta organismului de specialitate din cadrul acesteia, lunar, situaţia actualizată a aprobărilor de reaşezare a cotelor de recoltă, emise în baza prevederilor alin. (1)."

Textul art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare invocat de instanţa de fond, nu interzice în mod expres aprobarea modificării cotelor de recoltă în mod direct de către structurile teritoriale de specialitate ale administratorului faunei cinegetice.

Art. 13 alin. (2) din H.G. nr. 743/2015 privind organizarea şi funcţionarea Gărzilor forestiere (emisă în temeiul O.U.G. nr. 32/2015) prevede următoarele:

"În domeniul cinegetic Gărzile implementează pe raza lor de competenţă politicile autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură în activităţile de administrare şi gestionare a fondului cinegetic al României, de protecţie a faunei de interes cinegetic, de exercitare a vânătorii şi de inspecţie şi control al regimului cinegetic".

În baza acestei hotărâri, prin OMMAP nr. 456/2016 a fost aprobat Regulamentul de organizare şi funcţionare a Gărzilor forestiere ("ROF"), acesta stabilind atribuţiile structurilor teritoriale, inclusiv în domeniul managementului şi implementării activităţii cinegetice.

Din analiza coroborată a tuturor actelor cu caracter normativ menţionate anterior, aflate în vigoare rezultă că printre atribuţiile structurilor teritoriale de specialitate ale administratorului faunei cinegetice se numără şi cele privind aprobarea reaşezării cotelor de recoltă, fiind împuternicit în mod expres de către MMAP în acest sens.

Instanţa a reţinut în mod eronat că unele "acte normative de rang inferior legii, nu pot duce la o interpretare contrară a art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006, unde legiuitorul a fost explicit în desemnarea autorităţii competente să stabilească aceste cote de recoltă".

Pentru clarificarea acestui aspect se arată că multe dintre atribuţiile prevăzute de lege în sarcina administratorului, acestea sunt stabilite, prin acte normative de rang inferior, ordin de ministru, în sarcina şi atribuţiile structurilor teritoriale:

- conform art. 9 (1) din Legea nr. 407/2006, la încredinţarea gestiunii, administratorul încheie cu gestionarul un contract de gestionare pentru o perioadă de 16 ani;

- conform art. 14 alin. (1) din Regulamentul privind atribuirea în gestiune a faunei cinegetice aprobat prin Ordinul MMAP nr. 2020/2016, rezultatele finale ale atribuirii directe sau prin licitaţie realizata conform art. 13 se afişează pe site-ul administratorului şi se comunică structurilor teritoriale ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură şi vânătoare, pentru încheierea contractelor de gestionare în cazul fondurilor cinegetice atribuite.

Stabilirea prin ordinul criticat de atribuţii pentru structurile teritoriale cu privire la aprobarea reaşezării cotelor de recoltă este legală, în condiţiile în care această posibilitate nu este interzisă expres prin lege si, mai mult, în condiţiile în care OMMAP nr. 1400/2020 este emis în vederea aplicării acestei legi.

Prin urmare prevederile art. 4 din OMMAP nr. 1400/2020 nu încalcă prevederile art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic, având în vedere că astfel de prevederi se regăsesc şi în alte acte cu caracter normativ care nu au fost invalidate prin pronunţarea unor hotărâri de către instanţele judecătoreşti sau prin declararea lor ca neconstituţionale printr-o decizie a instanţei de contencios constituţional.

3.3. Împotriva sentinţei a declarat recurs recurenta-intervenientă B. solicitând casarea sentinţei şi, rejudecând fondul, să se dispună admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a intimatei, iar pe fond, respingerea în tot a contestaţiei ca neîntemeiată şi menţinerea Ordinului Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1400/2020 ca temeinic şi legal, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În susţinerea recursului se arată că instanţa de fond în mod greşit constată că există legătură între scopul asociaţiei reclamante dezvoltat în statut şi Ordinul Ministrului Apelor, Pădurilor şi Mediului nr. 1400/2020 de vreme ce scopul declarat al asociaţiei nu are caracter generic, ci, dimpotrivă, se referă, în concret, la combaterea abuzurilor împotriva animalelor şi protecţia mediului...".

Contrar reţinerii instanţei de fond, arată că obiectul de activitate al intimatei Reclamante nu are legătură directă cu Ordinul contestat.

Potrivit statutului, intimata recurentă are drept obiect de activitate prevenirea şi combaterea a abuzurilor împotriva mediului înconjurător sau a animalelor.

Potrivit aceluiaşi Statut al intimatei şi de altfel, chiar a susţinerilor acesteia, intimata înţelege prin abuzuri împotriva animalelor - supunerea animalelor la rele tratamente şi cruzimi, aşa cum sunt definite în Declaraţia Universală a

Se arată că reţinerea Instanţei că există legătură directă între obiectivul asociaţiei - combaterea abuzurilor împotriva valorilor şi principiilor democratice şi statului de drept drepturilor şi libertăţilor omului şi cetăţeanului, memoriei victimelor regimurilor totalitare, aduse mediului înconjurător (protecţia mediului, protecţia animalelor etc. - cu actul administrativ atacat nu poate fi primită, pentru că obiectivul statutar al Intimatei nu are legătură directă cu obiectul restrâns al Ordinului contestat - stabilirea cotelor de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic, la care vânătoarea este permisă, pentru perioada 2020 -14 mai 2021.

Instanţa de fond în mod eronat reţine autoritatea lucrului judecat pentru stabilirea cotelor de recoltă de la Anexele 3-5 din Ordinul MMAP nr. 1400/2020 pentru că Ordinul MAP nr. 673/2019, supus controlului de legalitate în dosarul x/2019 de pe rolul Curţii de Apel Braşov, a fost emis tot în aplicarea aceloraşi dispoziţii ale art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 şi a vizat aprobarea cotelor de recoltă pentru speciile de faună de interes cinegetic. De asemenea instanţa de fond a reţinut că "aceste constatări ale instanţei (care privesc legalitatea şi temeinicia actului) se impun şi în prezenta cauză, în măsura în care pârâtul nu a operat nicio modificare în ceea ce priveşte modalitatea de determinare a cotelor de recoltă faţă de actul normativ anterior".

Deşi o instanţă s-a pronunţat asupra legalităţii Ordinului MAP nr. 673/2019, ce are un conţinut similar cu Ordinul MMAP 1400/2020, care reglementează cote de recoltă, dar pentru o perioadă ulterioară, iar normele avute în vedere de instanţa sesizată cu judecarea dosarului nr. x/2019 au un conţinut identic şi la data emiterii Ordinului 1400/2020, considerăm că, pentru însuşirea unei asemenea prezumţii de către instanţa de fond, era necesar îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute la art. 431 alin. (1) din Noul C. proc. civ., adică identitatea de părţi, de obiect şi de cauză.

Or, o judecată nouă nu înseamnă doar verificarea reţinerilor instanţei care a exercitat controlul legalităţii asupra Ordinului MAP 673/2019 ce a făcut obiectul dosarului x/2019 şi compararea textului acelui act administrativ cu textul Ordinului MMAP 1400/2020 contestat în prezenta cauză, aşa cum în mod greşit a procedat instanţa de fond, ci a se pronunţa asupra tuturor susţinerilor părţilor atât cele invocate pe cale de excepţie cât şi cele invocate pe fond, conform art. 124 din Noul C. proc. civ.

Or, instanţa s-a rezumat în a face unele analogii între actul administrativ atacat supus acum controlului judiciar şi Ordinul MAP 673/2019, normele legale în vigoare Ia data emiterii actelor administrative normative şi a păstrat raţionamentul instanţei care s-a pronunţat în dosarul x/2019, fără a analiza argumentele în apărare ale Pârâtului Recurent aduse în susţinere de către Intervenienta Accesorie, deşi instanţa care s-a pronunţat în dosarul x/2019 nu s-a pronunţat asupra acestora.

În ce priveşte controlul populaţia speciilor de păsări, Directiva în cauză conţine alte prevederi exprese în sarcina Statelor membre, cum este aceea de la articolul 2, respectiv "statele membre iau măsurile necesare pentru a menţine populaţia speciilor menţionate la art. 1 la un nivel care să îndeplinească condiţiile ecologice, ştiinţifice şi culturale, ţinând seama în acelaşi timp de condiţiile economice şi de recreere pentru a adapta populaţia acestor specii la nivelul respectiv".

Din analiza textului legal enunţat mai sus rezultă că este lăsat la latitudinea statelor membre măsurile pe care acestea le pot lua pentru conservarea speciilor, raportat la condiţiile economice ale fiecărui stat membru.

Spre deosebire de regulile de conduită, care pretind o conduită concretă, Principiile pot fi aplicate printr-o singură normă de drept care să pretindă o anumită conduită sau printr-o varietate de norme care să pretindă conduita subiecţilor de drept.

Se arată că deşi OMAPDR nr. 512/2004 reglementează metodologia de aprobare a efectivelor pentru principalele specii de vânat, printre care nu se regăsesc şi speciile prevăzute în Anexele nr. 3, 4 şi 5 din OMMAP nr. 1400/2020, OMAAP nr. 478/2002 privind aprobarea Normelor de întocmire a studiilor de specialitate pentru gestionarea durabilă a vânatului şi a Instrucţiunilor de aplicare a Normelor de întocmire a studiilor de specialitate pentru gestionarea durabilă a vânatului reglementează o procedură generală aplicabilă tuturor speciilor pentru care vânătoarea este permisă.

Faptul că în Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 478/2002 sunt indicate doar în Tabelele nr. 2 şi nr. 3, cu titlu exemplificativ, indicarea cotelor de recoltă aprobate pentru anii anteriori pentru principalele specii de vânat nu pot restrânge sfera de aplicare a acestui act normativ doar la aceste specii.

De asemenea în Anexa nr. 1 a Ordinului MAAP nr. 478/2002 sunt prevăzute Normele de întocmire a studiilor de specialitate pentru gestionarea durabilă a vânatului, care nu conţin niciun fel de menţiune cu privire la anumite specii, ci au caracter general, în timp ce în Anexa nr. 2 a aceluiaşi ordin sunt reglementate Instrucţiunile de aplicare a Normelor de întocmire a studiilor de specialitate pentru gestionarea durabilă a vânatului.

Or, acestea, nu fac altceva decât să stabilească instrucţiuni de aplicare a normelor din Anexa nr. 1, lucru care nu se poate realiza uneori decât prin exemplificarea unor cazuri concrete (în acest caz exemplificarea în Tabelele nr. 2 şi nr. 3 din Anexa nr. 2 a modului în care se realizează situaţia comparativă a cotelor de recoltă aprobate şi a realizărilor din ultimul sezon de vânătoare).

Instanţa de fond, coroborând textele de lege, art. 19 din Legea nr. 407/2006 şi art. 33 alin. (8) din O.U.G. nr. 57/2007, în mod greşit a reţinut că "stabilirea cotelor de recoltă pentru speciile admise la vânătoare, în condiţiile art. 6 alin, (1) lit. f) din Legea 407/2006 nu poate face abstracţie de imperativul conservării biodiversităţii şi a menţinerii echilibrului ecologic, ca principii reglementate expres pentru regimul cinegetic, de art. 1 alin. (1) lit. x) din acelaşi act normativ. Or, verificarea respectării acestor principii nu poate avea loc în lipsa efectuării studiilor de evaluare, prevăzute de altfel, de legiuitor, conform normelor evocate anterior."

Reţinerea greşită constă în faptul că Instanţa a anulat actul administrativ contestat pentru motivul că acesta nu respectă principiul conservării biodiversităţii şi a menţinerii echilibrului ecologic, deoarece verificarea respectării acestor principii nu ar putea avea loc în lipsa efectuării studiilor de evaluare.

Aşadar, atât timp cât Pârâta Recurentă, prin Ordinul contestat a stabilit cote de recoltă în limitele unor valori medii ale cotelor de recoltă în ultimii 5 ani precedenţi, menţinându-se astfel cote similare, se poate conchide că echilibrul ecologic existent a fost păstrat. Cu totul alta ar fi fost situaţia dacă Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor ar fi intenţionat modificarea acestor cote în sensul majorării acestora. într-un astfel de caz, cu certitudine s-ar fi impus efectuarea unor studii de evaluare, aşa cum a conchis şi instanţa de fond.

Or, instanţa a omis să se pronunţe asupra acestora, stabilirea nivelului cotelor de recoltă pentru speciile de păsări menţionate în Anexele nr. 3,4 şi 5 ale OMAP nr. 1400/2020, la speciile sedentare de păsări s-a realizat în scopul menţinerii echilibrului agro-silvo-cinegetic prin raportare la datele furnizate de site-ul IUCN şi de datele din Atlasul speciilor de păsări de interes comunitar din România ediţia 2015 întocmit de către Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor - Direcţia Biodiversitate

Totodată, se impune a fi menţionat că acest mod de stabilire a cotelor de recoltă a fost utilizat de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor încă din anul 2014, nefiind criticat sau sancţionat de forurile internaţionale de profil.

Or, în situaţia în care acest mod de stabilire a cotelor de recoltă a fost implementat vreme de mai mulţi ani, eventuale dezechilibre cauzate de vânatul excesiv a unora din specii ar fi trebuit să fie vizibile. însă, instanţa nu a reţinut iar reclamanta nici măcar nu a afirmat existenţa unor astfel de consecinţe, astfel încât nu se poate reţine existenţa unor consecinţe greu sau imposibil de reparat.

Reţinerea greşită a instanţei de fond este aceea că a apreciat că prin art. 4 din Ordinul MMAP 1400/2020 s-ar fi realizat o declinare nepermisa de competenţă de la administratorul faunei cinegetice către structurile teritoriale de specialitate cu încălcarea art. 6 din Legea nr. 407/2006.

Se arată că prin interpretarea sistematică a textelor de lege de la art. 4 şi art. 5 din actul administrativ contestat, precum şi a altor texte de lege, că Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor, prin intermediul textului de la art. 4 din Ordinul contestat nu si-a declinat competenta stabilirii cotelor de recoltă structurilor teritoriale, ci a autorizat exercitarea controlului de către structurile teritoriale descentralizate. Gărzile de Mediu şi Inspectoratele teritoriale de regim silvic şi de vânătoare", atribuţii pe care aceste structuri teritoriale le aveau deja în temeiul O.U.G. nr. 32/2015 şi a altor acte normative subsecvente asupra cotelor deja aprobate de autoritatea centrală - MMAP.

Potrivit art. 5 din Ordin, "...autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare (MMAP), aprobă, prin referat de aprobare, la propunerea structurilor teritoriale de specialitate ale acesteia, suplimentarea cotelor de recoltă în cazul efectuării, în cursul perioadei de vânătoare 2020-14 mai 2021, a unor acţiuni de populare a fondurilor cinegetice".

În temeiul O.U.G. nr. 32/2015 a fost emisă H.G. nr. 743/2015 privind organizarea şi funcţionarea Gărzilor forestiere, iar în baza acestei hotărâri, prin OMMAP nr. 456/2016, a fost aprobat Regulamentul de organizare şi funcţionare a Gărzilor forestiere ("ROF'), acesta stabilind atribuţiile structurilor teritoriale, inclusiv în domeniul managementului şi implementării pentru activitatea cinegetică.

4. Apărările formulate în recurs

4.1. Recurenta-reclamantă Asociaţia A. a depus întâmpinări la recursurile formulate de pârât şi de intervenientă.

4.2 Recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a formulat întâmpinare la recursul reclamantei solicitând respingerea acestuia, ca nefondat.

4.3 Recurenta-intervenientă B. a formulat, de asemenea, întâmpinare la recursul reclamantei.

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsurile la întâmpinări, recurenta-reclamantă a reiterat, în esenţă, aspectele expuse prin memoriul de recurs.

6. Procedura de soluţionare a recursurilor

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 21 martie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 15 septembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La data de 14 septembrie 2022, recurenta-reclamantă a depus la dosar cerere de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în vederea pronunţării unei hotărâri preliminare având ca obiect clarificarea următoarelor chestiuni de drept:

1. În interpretarea dispoziţiilor art. 7, alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (4), punctului nr. 10 din Preambulul, dispoziţiilor art. 2, art. 10, alin. (1), Anexei nr. V şi punctului nr. 13. dar si a punctelor 3-7 din preambulul Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice - Directiva "Păsări", limitele/limitările cantitative naţionale ale utilizării prin vânătoare a populaţiilor aparţinând speciilor de păsări sălbatice prevăzute la Anexa II a Directivei "Păsări" (limite care trebuie să respecte principiul utilizării raţionale şi al controlului echilibrat ecologic şi să fie compatibile cu menţinerea populaţiilor respective la un nivel de conservare satisfăcător şi care să îndeplinească condiţiile ecologice, ştiinţifice şi culturale) trebuie să fie fundamentate pe datele rezultate din studiile şi cercetările reglementate la punctul nr. 13 din Preambul şi de art. 10, alin. (1), Anexa nr. V raportate la punctul nr. 13 din Preambulul Directivei "Păsări"?

2. În interpretarea dispoziţiilor art. 7, alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (4), punctului nr. 10 din preambul, dispoziţiilor art. 2, art. 10, alin. (1), Anexei nr. V şi punctului nr. 13 dar si punctelor 3-7 din Preambulul Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice-Directiva "Păsări", condiţionările cantitativ-1 imitative impuse vânătorii naţionale (condiţia stabilirii si respectării unor limite ale vânătorii, compatibile cu menţinerea speciilor vânate la un nivel de satisfăcător şi care să îndeplinească condiţiile ecologice, ştiinţifice (...), condiţia obligaţiei de a nu aduce atingere eforturilor de conservare ale speciilor vânate în aria lor de răspândire şi condiţia respectării principiilor utilizării raţionale şi controlului echilibrat ecologic) se actualizează şi prin fixarea/stabilirea unei limite/limitări aplicate populaţiilor de păsări sălbatice determinate asupra cărora urmează să se exercite acţiunea de vânătoare, sub forma unor fracţiuni din populaţiile respective, semnificativ mai mici decât respectivei populaţii şi stabilite/calculate printr-o metodologie/metodă ştiinţifică de către specialişti/experţi, respectiv omitologi, biologi etc?.

3. În absenţa oricăror dovezi ştiinţifice care să ateste contrariul, metodologia de fixare a limitei/limitării vânătorii păsărilor sălbatice (în baza art. 7 din Directiva Păsări), sub forma unei fracţiuni din populaţiile asupra cărora se exercită acţiunile de vânătoare, ar trebui să fie stabilită folosind ca reper metodologia/formula de calcul a numărului maxim de păsări ce pot face obiectul derogărilor acordate în baza art. 9, alin. (1), Ut. c) din Directiva Păsări, metodologie statuată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, în interpretarea noţiunii de "număr mic" conţinute de art. 9, alin. (1), lit. c) din Directiva Păsări, prin motivările cauzelor C-60/05 WWFItalia şi alţii c. Reg. Lombardia (pct. 25-27), în cauza C-79/03 Comisia c. Spania [2004] Rec. 1-11619, punctai 36 şi în cauza C-344/03 Comisia c. Finlanda [2005] Rec. 1-0000, punctul 53, că, în conformitate cu documentul intitulat "Al doilea raport [al Comisiei] privind aplicarea Directivei 79/409/EEC privind conservarea păsărilor sălbatice" din 24 noiembrie 1993 (COM(93) 572 final), (metodologie potrivit căreia, "număr mic" reprezintă orice eşantion mai mic de 1% din rata totala a mortalităţii anuale a populaţiei în cauză (valoarea medie) pentru acele specii pentru care este interzisă vânătoarea şi orice eşantion de un ordin de 1% pentru speciile care pot fi vânate, în condiţiile în care, sintagma "populaţia în cauză" (adică populaţia din care trebuie determinat "numărul mic") în cazul speciilor sedentare, se referă la populaţia din regiunea geografică în care se doreşte aplicarea derogării iar pentru speciile migratoare, sintagma respectivă se referă la populaţiile din regiunile de unde provine cel mai mare număr de. păsări migratoare înainte ca acestea să treacă prin regiunea unde se doreşte aplicarea derogării, pe perioada în care aceasta este în vigoare, pe perioada iernii, sintagma se referă la populaţia minimă care iernează şi care este prezentă în regiunea unde se doreşte aplicarea derogării iar în cazurile în care populaţia aparţine în comun mai multor state membre, se pot aplica derogări privitoare la păsările migratoare din aceeaşi populaţie în ţări diferite, situaţii în care este necesară limitarea populaţiei în cauză la cea prezentă pe teritoriul unde se aplică derogarea la momentul în care are loc prelevarea, pentru a se minimiza efectele cumulative)?

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată următoarele.

În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene

Analizând cererea de adresare a întrebărilor preliminare formulate de recurenta-reclamantă, în temeiul art. 267 din Tratat, precum şi ţinând seama de punctele de vedere exprimate de părţi, Înalta Curte constată că nu se impune admiterea cererii pentru următoarele considerente:

Conform dispoziţiilor art. 267 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene:

"Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este competentă să se pronunţe, cu titlu preliminar, cu privire la:

(a) interpretarea tratatelor;

(b) validitatea şi interpretarea actelor adoptate de instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii.

În cazul în care o asemenea chestiune se invocă în faţa unei instanţe dintr-un stat membru, această instanţă poate, în cazul în care apreciază că o decizie în această privinţă îi este necesară pentru a pronunţa o hotărâre, să ceară Curţii să se pronunţe cu privire la această chestiune.

În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în faţa unei instanţe naţionale ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern, această instanţă este obligată să sesizeze Curtea.

În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în faţa unei instanţe judecătoreşti naţionale privind o persoană supusă unei măsuri privative de libertate, Curtea hotărăşte în cel mai scurt termen."

De asemenea, potrivit art. 2 din Legea nr. 340/2009:

"(1) Instanţa de judecată, din oficiu ori la cerere, poate solicita Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene să se pronunţe cu titlu preliminar asupra unei întrebări ridicate într-o cauză de orice natură şi care se referă la validitatea sau la interpretarea unuia dintre actele prevăzute la art. 35 paragraful (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, în cazul în care apreciază că o decizie în această privinţă este necesară pentru pronunţarea unei hotărâri în cauză.

(2) Dacă cererea este formulată în faţa unei instanţe a cărei hotărâre nu mai poate fi atacată prin intermediul căilor ordinare de atac, solicitarea Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene de a se pronunţa cu titlu preliminar este obligatorie, dacă aceasta este necesară pentru pronunţarea unei hotărâri în cauză."

După cum rezultă din dispoziţiile citate anterior, instanţa naţională sesizează Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară numai în măsura în care se pune în discuţie validitatea sau interpretarea tratatelor şi actelor adoptate de instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii şi apreciază că o decizie în această privinţă este necesară pentru pronunţarea unei hotărâri în cauză.

Instanţa naţională este cea care stabileşte relevanţa dreptului comunitar pentru soluţionarea litigiului aflat pe rol şi dacă cererea de adresare a unor întrebări preliminare este sau nu necesară.

Prin urmare, art. 267 din TFUE prevede acest mecanism pentru interpretarea tratatelor sau pentru interpretarea şi verificarea validităţii unei norme din legislaţia secundară a Uniunii Europene, dar instanţa naţională poate să respingă o astfel de cerere atunci când jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene oferă suficiente repere pentru interpretarea legislaţiei naţionale într-un sens care să concorde dreptului Uniunii.

Întrebarea ce se poate adresa de instanţa naţională vizează exclusiv probleme de validitate sau interpretare a dreptului comunitar, iar nu aspecte legate de aplicarea dreptului naţional sau elemente particulare ale speţei deduse judecăţii.

Or, Înalta Curte constată că, prin modul în care sunt formulate întrebările propuse, recurenta-reclamantă tinde, de fapt, să obţină o veritabilă "decizie de îndrumare" în soluţionarea în concret a cauzei de către instanţa naţională, din partea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, ceea ce este inadmisibil, întrucât excedează competenţei acesteia.

Astfel, nu se solicită, în realitate, interpretarea art. 30 din Regulamentul CE nr. 1198/2006, ci să se statueze asupra modului de aplicare a acestuia de către o autoritate publică naţională, într-o situaţie de fapt dată, reiterându-se sub altă formă, motivele invocate în cererea de chemare în judecată, precum şi în calea de atac a recursului.

Conform prevederilor art. 267 TFUE şi ale jurisprudenţei în materie, CJUE are doar obligaţia interpretării normelor indicate de instanţa naţională, cu luarea în considerare a particularităţilor cauzei, fără însă a face vreo apreciere pe fondul demersului judiciar şi fără a pronunţa o hotărâre prin care să fie dezlegate chestiunile litigioase din cauză, aceste prerogative fiind în mod evident şi exclusiv atributul instanţei naţionale.

Din această perspectivă, Înalta Curte apreciază că nu este vorba de o solicitare care să vizeze validitatea sau interpretarea normelor de drept comunitar, petentul urmărind dezlegarea de către instanţa europeană a fondului litigiului.

În privinţa întrebărilor formulate, se constată că aspectele invocate de recurenta-reclamantă nu pun o problemă de interpretare a dreptului Uniunii Europene, ci o problemă de aplicare a acestui drept, care este atributul instanţei naţionale.

Pe de altă parte, speţa oferă suficiente elemente pentru ca instanţa supremă să fie în măsură să soluţioneze cauza prin aplicarea reglementărilor invocate în acord cu dreptul Uniunii Europene.

În acest context, Înalta Curte reţine că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 267 din TFUE, motiv pentru care va respinge cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în vederea pronunţării unei hotărâri preliminare, formulată de recurenta-reclamantă Asociaţia "A.".

În ceea ce priveşte recursul recurentei-reclamante Asociaţia "A.", întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Înalta Curte reţine că prin ordinul contestat în cauză de către recurenta-reclamantă au fost aprobate cotele de recoltă pentru speciile de faună de interes cinegetic, la care vânarea este permisă, pentru perioada 2020 - 14 mai 2021, la anexele 3-5 la speciile: porumbel gulerat, porumbel de scorbură, turturică, guguştiuc, ieruncă, prepeliţă, ciocârlie de câmp, graur, sturzul de vâsc, sturzul cântător, sturzul viilor, sturzul de iarnă şi stăncuţă, respectiv gâscă de vară, gârliţa mare, raţă mare, raţă mică, raţă fluierătoare, raţă cu cap castaniu, raţă moţată, raţă pestriţă, raţă sunătoare, raţă lingurar, raţă suliţar, raţă cârâitoare şi raţă cu cap negru, precum şi lişiţă, găinuşă de baltă, sitar de pădure, becaţină comună, becaţină mică, cioară grivă, cioară grivă sudică, cioară de semănătură, coţofană, gaiţă.

De asemenea, art. 4 a statuat că "(1) În cazul modificării condiţiilor ecologice din cuprinsul fiecărui fond cinegetic şi a mişcărilor naturale de efective, în perioada cuprinsă de la data intrării în vigoare a prezentului ordin până la data de 14 mai 2021, la solicitarea gestionarilor fondurilor cinegetice, structurile teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare analizează şi aprobă, pe baza documentelor de constatare, reaşezarea cotelor de recoltă aprobate prin prezentul ordin" şi că "structurile teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare vor înainta organismului de specialitate din cadrul acesteia, lunar, situaţia actualizată a aprobărilor de reaşezare a cotelor de recoltă, emise în baza prevederilor alin. (1)".

La art. 10 alin. (1)-(3) s-a stabilit că "în zona afectată definită ca aria calculată cu o rază de 13 km de la cazul de pestă porcină africană, compusă din zona infectată cu o rază de 8 km şi zona-tampon de 5 km în exteriorul zonei infectate, se recoltează întregul efectiv de mistreţi şi cotele de recoltă aprobate pentru speciile şacal, vulpe, cioară grivă şi coţofană, prin metode de vânătoare care nu dislocă efectivul, respectiv prin metoda "la pândă" şi "la dibuit", în termen de 30 de zile de la confirmarea virusului", că "acţiunile de recoltare prevăzute la alin. (1) se continuă şi după îndeplinirea termenului dacă în zona afectată se regăsesc exemplare de mistreţ sau dacă nu au fost realizate, din motive justificate, cotele de recoltă aprobate pentru speciile şacal, vulpe, cioară grivă şi coţofană, până la ridicarea restricţiilor de către organismele abilitate" şi că "exemplarele din speciile şacal, vulpe, cioară grivă şi coţofană din fondurile cinegetice afectate de pesta porcină africană pot fi recoltate în orice perioadă a anului cu respectarea procedurilor prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a) şi b)".

Recurenta-reclamantă critică sentinţa civilă nr. 111/18.12.2020 a Curţii de Apel Braşov în ceea ce priveşte greşita respingere a capătului de cerere având ca obiect anularea dispoziţiilor art. 10 din OMMAP nr. 1400/2020 potrivit cărora:

"(1) În zona afectată definită ca aria calculată cu o rază de 13 km de la cazul de pestă porcină africană, compusă din zona infectată cu o rază de 8 km şi zona-tampon de 5 km în exteriorul zonei infectate, se recoltează întregul efectiv de mistreţi şi cotele de recoltă aprobate pentru speciile şacal, vulpe, cioară grivă şi coţofană, prin metode de vânătoare care nu dislocă efectivul, respectiv prin metoda "la pândă" şi "la dibuit", în termen de 30 de zile de la confirmarea virusului.

(2) Acţiunile de recoltare prevăzute la alin. (1) se continuă şi după îndeplinirea termenului dacă în zona afectată se regăsesc exemplare de mistreţ sau dacă nu au fost realizate, din motive justificate, cotele de recoltă aprobate pentru speciile şacal, vulpe, cioară grivă şi coţofană, până la ridicarea restricţiilor de către organismele abilitate.

(3) Exemplarele din speciile şacal, vulpe, cioară grivă şi coţofană din fondurile cinegetice afectate de pesta porcină africană pot fi recoltate în orice perioadă a anului cu respectarea procedurilor prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a) şi b).

(4) În zonele de frontieră cu Ucraina, Republica Moldova şi Ungaria se va acţiona pentru recoltarea mistreţilor şi a exemplarelor din speciile şacal, vulpe, cioară grivă şi coţofană de către vânători şi personal de specialitate al gestionarului, cu sprijinul personalului Ministerului Afacerilor Interne, până la linia frontierei de stat, potrivit prevederilor legale în vigoare, cu încadrarea în cotele de recoltă aprobate prin prezentul ordin."

În esenţă, sintetizând motivele de recurs formulate de către recurentă, Înalta Curte constată că din perspectiva acesteia, prima instanţă a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauză, întrucât nu a avut în vedere faptul că existau deja reglementări de acelaşi nivel din cele cuprinse în actul administrativ contestat, cu acelaşi obiect în Planul Suplimentar de combatere a pestei porcine africane în România, cu atât mai mult cu cât obiectul actului contestat este acela al aprobării cotelor de recoltă pentru speciile de faună cinegetică pentru care vânătoarea este permisă pentru perioada 2020-15 mai 2021 şi nu aprobarea planului de măsuri pentru combaterea pestei porcine africane.

Instanţa de control judiciar, analizând materialul probator administrat în cauză, reţine că dispoziţiile art. 10 din OMMAP nr. 1400/2020 au reglementat în mod exclusiv modalităţile de eradicare a pestei porcine africane în concordanţă cu prevederile Directivei 2002/60/CE de stabilire a dispoziţiilor specifice de combatere a pestei porcine africane implementată prin Planul Suplimentar de combatere a pestei porcine africane în România nr. 67576/01.08.2018 emis de Comitetul Ministerial pentru Situaţii de Urgenţă privind combaterea pestei porcine africane, aprobat prin Hotărârea nr. 3/2018 a Comitetului Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă.

Totodată, se constată că acest plan de măsuri a fost notificat Comisiei Europene şi aprobat prin decizia de punere în aplicare 2018/1995 din 13.12.2018 de aprobare a planului de eradicare a pestei porcine africane la porcii sălbatici din anumite zone din România.

În raport de aceste reţineri, Înalta Curte va înlătura susţinerile recurentei potrivit cărora adoptarea art. 10 din ordinul contestat nu era necesară întrucât existau reglementări de acelaşi nivel şi cu acelaşi obiect în Planul Suplimentar de măsuri, pe de o parte ţinând cont de faptul că prevederile contestate sunt similare celor cuprinse în actul administrativ indicat, iar pe de altă parte, având în vedere că nu se poate stabili o ierarhie a actelor invocate de către recurentă, în condiţiile în care ambele au fost emise în aplicarea unei directive europene de combatere a pestei porcine.

În considerarea acestei concluzii, instanţa de control judiciar apreciază ca neîntemeiate şi criticile recurentei vizând faptul că în mod eronat instanţa de fond nu ar fi reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 24/2000 potrivit cărora:

"(1) În procesul de legiferare este interzisă instituirea aceloraşi reglementări în mai multe articole sau alineate din acelaşi act normativ ori în două sau mai multe acte normative. Pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere.

(2) În cazul existenţei unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.

(3) Se supun procesului de concentrare în reglementări unice şi reglementările din aceeaşi materie dispersate în legislaţia în vigoare.

(4) Într-un act normativ emis pe baza şi în executarea altui act normativ de nivel superior nu se utilizează reproducerea unor dispoziţii din actul superior, fiind recomandabilă numai indicarea textelor de referinţă. În asemenea cazuri preluarea unor norme în actul inferior poate fi făcută numai pentru dezvoltarea ori detalierea soluţiilor din actul de bază."

Întrucât reglementarea specială în materia măsurilor de combatere a pestei porcine africane ar fi Planul suplimentar de combatere a pestei porcine africane. Trebuie avut în vedere şi faptul că la momentul aprobării Ordinului 1400/2000 recomandările Comisiei Europene nu erau transpuse în planul de măsuri evocat astfel încât nu poate fi reţinută concluzia potrivit căreia din această perspectivă dispoziţiile art. 10 sunt nelegale.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că aceste critici nu au fost deduse spre analiză judecătorului fondului, astfel încât şi din această perspectivă apar ca fiind nefondate.

Înlăturând, aşadar, caracterul de normă specială al Planului de măsuri suplimentar susţinut de către recurenta-reclamantă, se constată că nu pot fi analizate nici criticile referitoare la faptul că termenul de "prădători" utilizat în cuprinsul acestui plan ar exclude referirile la speciile şacal sau vulpe sau la speciile de păsări menţionate în cuprinsul OMMAP nr. 1400/2020.

Nefondate sunt de asemenea şi susţinerile recurentei-reclamante relative la faptul că în mod eronat recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor arată că prevederile art. 10 alin. (1) din Ordinul 1400/2020 transpun prevederile pct. 7, 8, 11, 12 din Planul Suplimentar de combatere a pestei porcine africane în România, având în vedere pe de o parte conţinutul dispoziţiilor indicate, iar pe de altă parte ţinând cont de faptul că recurenta-reclamantă nu a indicat decât cu titlu generic studii potrivit cărora speciile cioară grivă sau coţofană ar fi specii omnivore, studii care nu pot fi asimilate în condiţii procedurale unui material probator relevant.

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că în niciun act normativ invocat de către recurenta-reclamantă nu sunt prevăzute sau explicitate noţiunile de specii prădători a căror vânătoare este permisă în arealul afectat de pesta porcină africană, astfel încât în acord cu judecătorul fondului, constată că în mod corect a reţinut autoritatea publică pârâtă în cuprinsul actului administrativ contestat că speciile cioară grivă, coţofană, şacal sunt specii omnivore şi oportuniste.

Referitor la criticile privind neconcordanţa între dispoziţiile art. 10 din OMMAP nr. 1400/2020 şi cuprinsul Scrisorii ANSVSA nr. 7148/18.05.2020, Înalta Curte reţine, pe de o parte, faptul că această scrisoare a fost avută în vedere la emiterea actului contestat, astfel cum rezultă din preambulul adoptării acestuia, iar pe de altă parte se impune a se menţiona că în chiar cuprinsul acesteia se indică neechivoc caracterul de strictă recomandare în ceea ce priveşte exclusiv necesitatea modificării planului/completării Planului Suplimentar de combatere a pestei porcine africane în conformitate cu situaţia epidemiologică existentă la acel moment (pct. II din scrisoarea ANSVSA). Aşadar, prin adoptarea dispoziţiilor art. 10 din ordin, recurentul-pârât a legiferat în raport cu dispoziţiile în vigoare la acel moment (dispoziţii naţionale sau europene) neavând relevanţă în analiza legalităţii actului dedus judecăţii recomandările altor autorităţi publice sau existenţa unor studii ştiinţifice care nu pot fi considerate drept componente ale cadrului normativ aplicabil.

Aşadar, astfel cum s-a arătat şi în hotărârea recurată, până la momentul implementării reglementărilor invocate de către recurenta reclamantă în cuprinsul motivelor de recurs în legislaţia primară sau secundară naţională, recurentul pârât a procedat la emiterea dispoziţiile art. 10 din OMMAP nr. 1400/2020 în mod legal.

În considerarea acestor aspecte de fapt şi de drept, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă apreciere asupra materialului probator administrat în cauză în ceea ce priveşte legalitatea şi temeinicia dispoziţiilor art. 10 din ordinul contestat, neputând fi identificate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. aspecte care să conducă la casarea sentinţei recurate.

În ceea ce priveşte recursurile declarate de către recurenta-pârâtă şi recurenta-intervenientă, Înalta Curte reţine similitudinea criticilor formulate relative la greşita respingere de către instanţa de fond a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a recurentei-reclamante în promovarea cererii de chemare în judecată prin raportare la Decizia nr. 8/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii şi la greşita reţinere de către judecătorul fondului a incidenţei dispoziţiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora "oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă" în prezenta cauză prin raportare la sentinţa civilă nr. 37/25.06.2020 a Curţii de Apel Braşov rămasă definitivă prin nerecurare. În consecinţă, analiza instanţei de recurs va avea în vedere aspectele similare subsumate cazurilor de casare invocate de către cele două recurente-pârâte, constatându-se totodată că acestea conţin critici identice la adresa hotărârii recurate.

Relativ la eronata reţinere de către prima instanţă a legitimităţii procesuale active a recurentei-reclamante în promovarea cererii de chemare în judecată prin raportare la lipsa existenţei unui interes privat lezat al acesteia, Înalta Curte apreciază (aspect de altfel cuprins şi în argumentele recurentelor) că printre obiectivele statuare ale recurentei-reclamante se regăsesc şi cele referitoare la prevenirea şi combaterea abuzurilor împotriva mediului înconjurător, la protecţia fondului cinegetic şi combaterea vânătorii sportive, iar obiectul de reglementare al actului administrativ contestat - OMMAP nr. 1400/17.07.2020 - îl constituie aprobarea cotelor de recoltare pentru unele specii de faună de interes cinegetic la care vânătoarea este permisă pentru perioada 2020-14.05.2021.

Aşadar, analizând pe de o parte statutul recurentei-reclamante (organizaţie neguvernamentală constituită în baza O.G. nr. 26/2000), statut care defineşte abuzurile împotriva animalelor prin raportare la dispoziţiile art. 13 din Tratatul de la Lisabona şi la Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, iar pe de altă parte conţinutul actului administrativ contestat, în acord cu judecătorul fondului, instanţa de recurs consideră că în cauză sunt pe deplin aplicabile considerentele deciziei nr. 8/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, dat fiind faptul că se justifică interesul legitim privat al recurentei-reclamante în promovarea cererii de chemare în judecată dată fiind legătura dintre actul administrativ contestat (relevată anterior) şi obiectivele asociaţiei recurente-reclamante.

Verificând deci această legătură directă prin prisma celor anterior menţionate şi prin raportare la elementele raportului juridic dedus judecăţii, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a dat o interpretare legală atât în ceea ce priveşte calitatea procesuală activă a recurentei-reclamante în promovarea cererii de chemare în judecată, reţinând corect incidenţa în cauză a Deciziei nr. 8/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel încât acest motiv de recurs apare ca nefiind fondat, urmând a fi respins în consecinţă.

În ceea ce priveşte motivul de recurs invocat de către recurente, referitor la greşita reţinere de către instanţa de fond a incidenţei dispoziţiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă şi care ar fi condus la anularea dispoziţiilor art. 4 şi ale anexelor 3, 4 şi 5 din OMMAP nr. 1400/2020, Înalta Curte constată că şi acesta este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin OMMAP nr. 637/2019 (emis anterior celui contestat în prezenta cauză) au fost aprobate cotele de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic la care vânătoarea este permisă pentru perioada 15.05.2019-14.05.2020, iar prin sentinţa civilă nr. 37/25.06.2020, Curtea de Apel Braşov au fost anulate anexele OMMAP nr. 673/2019 prin care s-au aprobat pentru perioada 2019-2020 cotele de vânătoare la patru specii de păsări migratoare, sentinţa a fost pronunţată în contradictoriu cu aceeaşi pârâţi, reclamantă fiind recurenta-reclamantă din prezenta cauză şi a rămas definitivă prin nerecurare la data împlinirii termenului legal.

Astfel cum s-a reţinut şi de către judecătorul fondului, sentinţa civilă nr. 37/25.06.2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2019 a arătat că OMMAP nr. 673/2019 a fost emis în aplicarea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 şi a vizat aprobarea cotelor de recoltă pentru speciile de faună de interes cinegetic la care vânzarea este permisă, similar Ordinului nr. 1400/2020, contestat în prezenta cauză, ordin carte reglementează aceleaşi cote dar pentru o perioadă ulterioară, diferită.

În considerarea identităţii conţinutului actelor administrative cu caracter normativ anterior menţionate, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a dat în mod corect eficienţă dispoziţiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât în mod explicit prin sentinţa civilă nr. 37/2020 s-a stabilit în mod irevocabil că ordinul cu conţinut identic celui din prezenta cauză a fost adoptat cu nerespectarea Avizului Ministerului Mediului nr. 2311/626/07.05.2019. Susţinerile recurentului-pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor potrivit cărora nu se poate stabili în prezenta cauză efectul pozitiv al lucrului judecat al sentinţei civile nr. 37/2020 a Curţii de Apel Braşov întrucât în cuprinsul acestei sentinţe s-a stabilit în mod eronat că metodologia de aprobare a cotelor de recoltă trebuie fundamentată ştiinţific sunt nefondate pe de o parte întrucât au fost deduse cenzurii instanţelor de judecată pentru prima oară în prezenta cauză, iar pe de altă parte trebuie avut în vedere că acestea ar fi reprezentat critici de nelegalitate ale sentinţei civile nr. 37/2020 a Curţii de Apel Braşov, critici care însă nu au fost valorificate în calea de atac prevăzută de lege de către recurent, întrucât nu a fost exercitată nicio cale de atac prevăzută de lege.

Concluzionând, Înalta Curte apreciază că în mod temeinic instanţa de fond a apreciat incidenţa în cauză a dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., criticile recurentelor-pârâte formulate împotriva sentinţei recurate fiind nefondate din această perspectivă.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentelor, relative la greşita anulare de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 4 din OMMAP nr. 1400/2000 care permit structurilor teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare posibilitatea modificării sau reaprobării cotelor de recoltă aprobate de pârâtul MMAP prin acest ordin, Înalta Curte constată că şi acestea sunt nefondate.

Dispoziţiile art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006 prevăd în mod expres faptul că Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor are competenţa de a stabili şi aproba anual cotele de recoltă pentru speciile admise la vânătoare în calitate de administrator al faunei cinegetice.

Recurentele, în susţinerea motivului de recurs referitor la greşita anulare a dispoziţiilor art. 4 din actul administrativ dedus judecăţii, dezvoltă teoria potrivit căreia dispoziţiile normative cu caracter superior (art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006) nu interzic în mod expres aprobarea modificării cotelor de recoltă direct de către structurile teritoriale ale administratorului faunei cinegetice, respectiv de către Gărzile Forestiere ale căror competenţe în acest sens ar fi prevăzute de către art. 13 alin. (2) din H.G. nr. 743/2015 emisă în temeiul O.U.G. nr. 32/2015.

Înalta Curte înlătură susţinerile anterior menţionate, apreciind că neinterzicerea expresă în textul legii a delegării unor atribuţii către structurile teritoriale de specialitate a aprobării modificării cotelor de recoltă nu echivalează cu atribuirea directă a unor astfel de competenţe, cu atât mai mult cu cât legislaţia secundară - O.U.G. nr. 32/2015, H.G. nr. 743/2015, OMMAP nr. 456/2016 - nu folosesc noţiunea de stabilire şi aprobare, ci doar noţiuni adiacente, respectiv monitorizare, implementare, control, noţiuni care în mod evident nu pot fi asimilate termenului de stabilire a cotelor de recoltă.

Aşadar, în mod legal, a arătat prima instanţă că dispoziţiile art. 4 din OMMAP nr. 1400/2020 încalcă prevederile art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006, criticile recurentelor-pârâte dezvoltate sub acest aspect urmând a fi respinse în consecinţă.

Nu va fi reţinut nici argumentul recurentelor-pârâte relativ la aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din H.G. nr. 743/2015 privind organizarea şi funcţionarea gărzilor forestiere potrivit cărora "În domeniul cinegetic Gărzile implementează pe raza lor de competenţă politicile autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură în activităţile de administrare şi gestionare a fondului cinegetic al României, de protecţie a faunei de interes cinegetic, de exercitare a vânătorii şi de inspecţie şi control al regimului cinegetic", text de lege care ar justifica legalitatea dispoziţiilor art. 4 din OMMAP nr. 1400/2020 întrucât dispoziţiile art. 13 alin. (2) din H.G. nr. 143/2015 fac referire exclusiv la implementarea de către Gărzile Forestiere a politicilor autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, atribuţie care în niciun caz nu se poate confunda cu delegarea de competenţă în favoarea acestor structuri în ceea ce priveşte stabilirea cotelor de recoltă.

Constatând că motivele invocate de către recurentul pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi de către recurenta intervenientă B. nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge şi aceste recursuri ca nefondate.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene formulată de recurenta-reclamantă.

Respinge recursurile formulate de reclamanta Asociaţia A., de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi de intervenienta B. împotriva sentinţei nr. 111 din 18 decembrie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.