Jurisdictional conflict over pension recalculation: Social security vs. administrative litigation jurisdiction based on statutory point value

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

La data de 19.11.2021, pe rolul Tribunalului Galaţi, s-a înregistrat sub nr. x/2021 cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, pentru nerespectarea legii privind majorarea punctului de pensie astfel cum prevede art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 127/2019 aşa cum a fost votată de Parlamentul României şi promulgată de Preşedintele României.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

2.1 Prin sentinţa nr. 907 din 17 iunie 2022, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această senţinţă, tribunalul a reţinut că reclamantul se consideră vătămată în dreptul său de a primi o pensie raportată la valoarea punctului de pensie de 1.875 RON cum se prevedea iniţial în art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 127/2019, şi nu prin raportare la modificările aduse ulterior de O.U.G. nr. 135/2020 şi O.U.G. nr. 8/2021 având astfel deschisă calea unei acţiuni în contencios administrativ potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

S-a reţinut că potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă."

Art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 127/2019 în forma publicată iniţial prevedea că punctul de pensie care urma să fie aplicat începând cu data de 1.09.2021 va fi de 1875 RON.

Prin O.U.G. nr. 135/2020 intrată în vigoare la data de 18.08.2020 se modifică art. 86 alin. (2) lit. b) în sensul că punctul de pensie care urma să fie aplicat începând cu 1.09.2021 va fi de 1875 RON.

Prin urmare, faţă de aceste dispoziţii, coroborate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a, potrivit cu care litigiile privind acte administrative sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, tribunalul a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Galaţi.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 135 din 27 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa materială de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Galaţi.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus suspendarea judecăţii din oficiu şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că reclamantul are calitatea de pensionar, iar prin cererea de chemare în judecată care face obiectul litigiului dedus judecăţii acesta a solicitat recalcularea drepturilor la o altă valoare a punctului de pensie, raportat la dispoziţiile art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, în varianta oficială, nemodificată.

Este cert că, pretenţia dedusă judecăţii nu este fundamentată pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, care reprezintă o normă cu caracter special, care evidenţiază raportul dintre caracterul de act administrativ al ordonanţei simple sau de urgenţă a Guvernului şi care atrage competenţa instanţei de contencios administrativ sub aspectul remedierii vătămării create prin adoptarea acestui act, şi calitatea sa de act normativ de reglementare primară, care atrage competenţa Curţii Constituţionale sub aspectul controlului de constituţionalitate în raport cu Legea fundamentală.

Or, în cauza de faţă, prin raportare la obiectul şi finalitatea cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită instanţa, competenţa de soluţionare a cauzei se va stabili raportat la dispoziţiile art. 152, 153 lit. l) şi art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Curtea a mai apreciat că împrejurarea potrivit căreia cererea reclamatului a fost formulată în contradictoriu cu un pârât având rang administrativ de autoritate publică centrală, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, nu este de natură să atragă competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea curţii de apel, prin raportare la prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Astfel, competenţa materială de soluţionare a cauzei se determină în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, care se subsumează unui conflict privind dreptul la pensie al reclamantului, potrivit art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, iar nu în funcţie de statutul pârâtului de autoritate publică centrală.

Având în vedere că un eventual refuz administrativ al pârâtului, având ca obiect recunoaşterea şi recalcularea drepturilor la pensie raportat la dispoziţiile art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, fără să se tină seama de prevederile art. 42 din O.U.G. nr. 135/2020 produce efecte juridice în sfera raporturilor privind asigurările sociale, competenţa materială de soluţionare a cauzei se determină prin raportare la prevederile art. 152, 153 lit. l) şi art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.

Prin prezentul demers judiciar reclamantul urmăreşte recalcularea pensiei prin aplicarea Legii nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, invocând nerespectarea de către factorii decizionali a dispoziţiilor care prevăd că valoarea punctului de pensie la data de 1 septembrie 2021 este de 1875 RON.

Înalta Curte reţine că obiectul acţiunii judiciare în contencios administrativ este reglementat de art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit acestui text de lege, persoana vătămată în vreun drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4) din acelaşi act normativ poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual reparaţii pentru daune morale.

De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a cererii.

Noţiunea de contencios administrativ este definită de legea contenciosului administrativ în art. 2 alin. (1) lit. f) ca fiind activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

În speţă, în raportul juridic litigios dintre reclamant şi autoritate, astfel cum a fost formulată acţiunea, pârâtul nu a fost chemat în judecată pentru faptul că ar fi acţionat în regim de "putere publică" în accepţiunea legii contenciosului administrativ, ci ca titular al obligaţiei prevăzute de art. 1 din Legea nr. 127/2019, de garantare a dreptului la asigurări sociale, corelativ contribuţiei reclamantului la acest sistem.

Înalta Curte constată că nu se invocă un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004. Demersul judiciar formulat de reclamant priveşte recunoaşterea şi recalcularea drepturilor la pensie, raportat la dispoziţiile art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 127/2019, şi se circumscrie, pentru aceste motive, jurisdicţiei asigurărilor sociale.

În raport de acţiunea formulată, cu respectarea principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării litigiului, în primă instanţă, în favoarea secţiei specializate în judecarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale din cadrul tribunalului, potrivit dispoziţiilor legale aplicabile în materie, art. 95 alin. (4) din C. proc. civ. şi art. 141 din Legea nr. 127/2019.

4. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.