Territorial jurisdiction for administrative action compelling salary orders: inapplicability of exclusive appellate competence for salary disputes and prorogation for impartiality of prosecutors.

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea în contencios administrativ înregistrată la data de 2 martie 2022 pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004, emiterea unui act administrativ de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv obligarea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în calitate de pârât, să emită ordine de salarizare prin raportare la nivelul indemnizaţiei din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., conform crt. 13 de la lit. A) din Anexa 1 a O.U.G. nr. 27/2006, conform deciziei civile nr. 593 din 12.10.2021 a Curţii de Apel Târgu Mureş.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 44 din 20 mai 2022, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanţi în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că solicitarea de emitere a unui ordin de salarizare, ca urmare a împrejurării că ordonatorul de credite refuză emiterea acestuia, în sensul solicitat de reclamanţi, constituie o acţiune în contencios administrativ având ca obiect un act administrativ asimilat, ce urmează aceeaşi procedură specifică unui act administrativ propriu zis, potrivit textului de lege citat mai sus.

În plus, obiectul acţiunii îl constituie nemulţumirea reclamanţilor faţă de modul de stabilire a drepturilor salariale şi nu drepturi salariale restante pentru a fi în prezenţa competenţei de drept comun a instanţelor care soluţionează litigii de muncă.

În atare condiţii, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, devin incidente normele speciale cuprinse în art. 7, Cap. VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017, care stabilesc o competenţă teritorială exclusivă derogatorie de la dreptul comun în materia drepturilor salariale ale magistraţilor, astfel că, în opinia sa, competenţa de soluţionare a acţiunii aparţine Curţii de Apel Bucureşti.

2.2 Prin sentinţa civilă nr. 1444 din 19 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curtii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a fost suspendată, din oficiu, judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că instanţa de contencios administrativ nu a fost învestită de către reclamanţi cu soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unei hotărâri a organelor de conducere ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin urmare acţiunea în contencios administrativ ce formează obiectul prezentului dosar nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 7, Cap. VIII din Anexa V a Legii nr. 153/2017.

În aceste condiţii, sub aspectul competenţei teritoriale, sunt aplicabile dispoziţiile legale de drept comun, prevăzute de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv dispoziţiile art. 10 alin. (3), care statuează că reclamantul se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul său.

Ţinând cont că reclamanţii au domiciliul în municipiul Bacău, competenţa de soluţionare a cauzei ar reveni Curţii de Apel Bacău. Însă, având în vedere calitatea reclamanţilor (procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău), apare ca evident faptul că pentru asigurarea imparţialităţii este necesară stabilirea competenţei unei alte instanţe.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamanţii A. şi B., care au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004, emiterea unui act administrativ de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv obligarea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în calitate de pârât, să emită ordine de salarizare prin raportare la nivelul indemnizaţiei din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., conform crt. 13 de la lit. A) din Anexa 1 a O.U.G. nr. 27/2006, conform deciziei civile nr. 593 din 12.10.2021 a Curţii de Apel Târgu Mureş.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Bucureşti şi Curtea de Apel Alba Iulia îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cererea formulată de reclamanţi.

Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 7 din Cap. VIII, Anexa nr. 5 din Legea nr. 153/2017 "(1) prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţiei Judiciare, Institutului Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituţii din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice.(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

Se constată că în cauză nu sunt aplicabile prevederile citate, întrucât prin demersul judiciar iniţiat de reclamanţi nu solicită anularea unei hotărâri emisă de organele prevăzute la alin. (1) al articolului 7 din Anexa V a Legii nr. 153/2017, ce ar fi atras competenţa exclusivă de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Aceste prevederi legale sunt de strictă interpretare şi aplicare, neputând fi extinse la alte situaţii decât cele prevăzute în mod expres de legiuitor, competenţa exclusivă, materială şi teritorială, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal fiind reglementată pentru un caz singular, clar definit, acesta nefiind incident în prezenta cauză.

Având în vedere că obiectul cauzei este emiterea unui act administrativ de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv obligarea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în calitate de pârât, să emită ordine de salarizare prin raportare la nivelul indemnizaţiei din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., conform nr. crt. 13 de la lit. A) din Anexa 1 a O.U.G. nr. 27/2006, conform deciziei civile nr. 593 din 12.10.2021 a Curţii de Apel Târgu Mureş, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004, sub aspectul competenţei teritoriale, sunt aplicabile dispoziţiile legale de drept comun, prevăzute de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv dispoziţiile art. 10 alin. (3), care statuează că reclamantul se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul său.

Ţinând cont că reclamanţii au domiciliul în municipiul Bacău, competenţa de soluţionare a cauzei ar reveni Curţii de Apel Bacău.

Însă, având în vedere calitatea reclamanţilor (procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău), în raport de dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., care instituie un caz de prorogare legală a competenţei teritoriale după calitatea persoanei, derogând, în mod expres, de la normele ce stabilesc competenţa teritorială în mod uzual pentru cauzele având un anumit obiect, din raţiuni ce privesc asigurarea imparţialităţii judecătorului chemat să soluţioneze cauza, raţiuni ce au prioritate potrivit noii reglementări procedurale, apare ca evident faptul că este necesară stabilirea competenţei unei alte instanţe.

Aşa fiind, în acord cu opinia Curţii de Apel Bucureşti, Înalta Curte apreciază că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, instanţă căreia au înţeles să se adreseze şi reclamanţii.

4. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.