Material error in deadline calculation: court distinguishes legal interpretation from formal mistake, upholding dismissal of time-barred administrative appeal

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2022

Asupra contestaţiei în anulare;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată inţial pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, ca urmare a declinării de competenţă pronunţată de către Tribunalul Bihor, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, solicitând instanţei să pronunţe prin hotărâre următoarele:

- anularea în tot a actului administrativ unilateral, respectiv a Adresei Nr. 203/DJ/26.01.2017 emisă de Guvernul României, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Administraţia Fondului pentru Mediu, Direcţia Juridică- Serviciul Insolvenţă şi Soluţionare Plângeri Prealabile şi pe cale de consecinţă a Deciziei pronunţate de A.F.M. cu privire la Contestaţia formulată nr. AFM 226/CRJ/18.11.2016, 267/CRJ/18.11.2016, 299/CRJ/22.11.2016 şi publicată pe site-ul Administraţiei Fondului pentru Mediu pe Lista contestaţiilor respinse depuse de către solicitanţi -Persoane juridice în cadrul Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional -sesiunea 27 iunie- 28 octombrie 2016, în şedinţa Comitetului Director al AFM din 29.11. 2016 publicată în 29.11.2016, la poziţia 47 şi a tuturor actelor subsecvente acesteia;

- pronunţarea unei Decizii prin care instanţa să constate faptului că S.C. A. S.A. a făcut dovada calităţii de reprezentant legal a Domnului B. şi pe cale de consecinţă obligarea intimatei A.F.M. la acceptarea dosarului subscrisei şi repunerea în situaţia anterioară vătămării produse prin respingerea dosarului de acceptare, cu respectarea art. 47 privind Acceptarea proprietarului şi următoarele din Ordinul Nr. 954/2016 din 20 mai 2016 pentru aprobarea Ghidului de finanţare a Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional;

- repararea pagubei cauzate subscrisei, constând în pierderea efectiv suferită şi beneficiul de care subscrisa a fost lipsită, respectiv contravaloarea sumei pe care subscrisa ar fi fost îndrituită să o încaseze sub formă de Cupoane pentru achiziţionarea unor autoturisme noi, sume actualizate cu penalităţi de întârziere până la plata efectivă a acestora;

- obligarea A.F.M. ca în termen de 5 zile de la pronunţarea Deciziei de anulare a actului administrativ să dea curs formalităţilor de repunere în situaţia anterioară.

2. Hotărârea pronunţată în cauză, în fond

Prin sentinţa nr. 47/CA din 29 martie 2018, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, acţiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu aflată în subordinea Guvernul României, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi, în consecinţă, a anulat adresa Nr. 203/DJ/26.01.2017 emisă de Guvernul României - Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor - Administraţia Fondului pentru Mediu - Direcţia Juridică - Serviciul Insolvenţă şi Soluţionare Plângeri Prealabile, reprezentând răspunsul la plângerea prealabilă a reclamantei, a anulat Decizia pronunţată de pârâtă cu privire la contestaţia reclamantei înregistrată la pârâtă sub nr. x/18.11.2016, y/18.11.2016, z/22.11.2016 şi publicată pe site-ul Administraţiei Fondului pentru Mediu pe Lista contestaţiilor respinse depuse de către solicitanţi -Persoane juridice în cadrul Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional -sesiunea 27 iunie- 28 octombrie 2016, în şedinţa Comitetului Director al A.F.M. din 29.11.2016, publicată în 29.11.2016, la poziţia 47 şi Decizia emisă de către Comitetul Director al Administraţiei Fondului pentru Mediu în dosar A.F.M. nr. x/RJ şi afişată pe site-ul Administraţiei Fondului pentru Mediu pe Lista solicitanţilor-proprietari persoane juridice respinse în cadrul Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional, la poziţia 64 şi a obligat pârâta ca în termen de 5 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri să pronunţe o decizie de acceptare a dosarului nr. x al reclamantei şi să efectueze formalităţile reglementate de prevederile art. 47 din Ordinul nr. 954/2016 din 20 mai 2016 pentru aprobarea Ghidului de finanţare a Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional; a respins restul pretenţiilor.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs pârâta Administraţia Fondului Pentru Mediu, în condiţiile art. 493 C. proc. civ.

4. Hotărârea atacată cu contestaţie în anulare

Prin decizia nr. 2783 din 24 iunie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepţia tardivităţii invocată din oficiu şi s-a respins recursul formulat de pârâta Administraţia Fondului Pentru Mediu împotriva sentinţei nr. 47/CA din 29 martie 2018 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

5. Contestaţia în anulare

Împotriva deciziei nr. 2783 din 24 iunie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x/2017, recurenta-pârâtă Administraţia Fondului pentru Mediu a formulat contestaţie în anulare, invocând dispoziţiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., pe motiv că soluţia instanţei de recurs este rezultatul unei erori materiale.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, contestatoarea a susţinut că, în opinia sa, recursul a fost declarat în termenul legal, întrucât hotărârea comunicată de instanţă a fost înregistrată la registratura Administraţiei Fondului pentru Mediu la data de 25.05.2018, iar recursul a fost formulat la data de 10.05.2018 şi depus la poştă la data de 11.05.2018.

6. Procedura de soluţionare a contestaţiei în anulare

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a contestaţiei în anulare şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de 503-508 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 şi art. 201 alin. (1), (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

Prin rezoluţia din data de 28 februarie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 27 octombrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Înalta Curte analizând contestaţia în anulare, în raport cu motivele invocate şi cu dispoziţiile procedurale aplicabile, o va respinge pentru considerentele în continuare arătate.

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greşite din cauza unor inadvertenţe de ordin formal.

Aceasta poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, strict formal, prezenta contestaţie în anulare nu este inadmisibilă, întrucât motivul invocat este prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Potrivit acestui text de lege: "(2) Hotărârile instanţei de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: [...] (2) dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale."

Din cuprinsul textului de lege, rezultă cerinţele de admisibilitate ale căii extraordinare de atac şi anume ca aceasta să fie îndreptată împotriva unei hotărâri pronunţate de instanţa de recurs, iar prin motivele pe care se sprijină să fie invocată o pretinsă eroare materială a instanţei de control judiciar, intervenită cu ocazia soluţionării recursului.

În cauza de faţă, aceste două cerinţe sunt îndeplinite, iar caracterizarea "erorii" invocate de contestator ca reprezentând o greşeală materială, în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., nu face parte din aspectele de admisibilitate ale căii extraordinare de atac, ci din aspectele analizate de instanţa de judecată în stabilirea caracterului fondat ori nefondat al contestaţiei în anulare.

Semnificaţia conceputului de "greşeală materială" a fost dezvoltată doctrinar şi jurisprudenţial prin opoziţie cu greşeala de judecată, subliniindu-se că vizează greşeli evidente în legătură cu aspectele formale ale judecăţii, în principal cu caracter procedural.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că argumentul prin care se susţine existenţa erorii materiale invocată de contestatoare în prezenta cauză nu este fondat.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:

"Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare."

Art. 181 C. proc. civ. prevede că " Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează: (...) (2) când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte."

Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Această sancţiune se aplică şi în cazul nerespectării termenului de declarare a recursului, dat fiind că este vorba despre exercitarea unui drept procesual, termenul de declarare a recursului fiind un termen imperativ şi absolut.

Sancţiunea decăderii poate fi evitată în condiţiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedeşte că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal şi că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 C. proc. civ.

Totodată, termenele pentru exerciţiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil şi efectiv, ci stimularea activităţii procesuale a părţilor prin sancţiunea instituită pentru nerespectarea lor.

Termenul de decădere pentru exercitarea drepturilor procedurale constituie un factor de securitate juridică şi răspunde, de asemenea, nevoii de a lăsa titularului dreptului un termen de reflecţie suficient pentru a-i permite să aprecieze oportunitatea de a prezenta o cerere şi pentru a defini conţinutul ei. Astfel, se marchează limita temporală a controlului ce poate fi exercitat şi se semnalează, în acelaşi timp, indivizilor şi autorităţilor statului, perioada peste care acest control nu mai este posibil.

Instanţa de recurs a constatat că recursul declarat în cauză era tardiv formulat, precum şi faptul că recurenta-pârâtă nu a formulat vreo cerere prin care solicite repunerea în termenul prevăzut de lege, potrivit art. 186 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. .

Astfel, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa de recurs a constatat că s-a efectuat comunicarea sentinţei de către curtea de apel la data de 24 aprilie 2018, potrivit procesului-verbal de înmânare, iar recursul a fost formulat la data de 11 mai 2018, potrivit înscrisului de la fila x, fiind înaintat prin poştă instanţei judecătoreşti. A constatat, aşadar, că a fost promovat după împlinirea termenului, care a avut loc la data de 10 mai 2018, astfel încât sancţiunea care a intervenit a fost decăderea din dreptul de a-l exercita.

In ceea ce priveşte susţinerile din contestaţia în anulare, în sensul că termenul de 15 zile a început să curgă la data de 26.05.2018 si s-a împlinit la data de 11.05.2018, întrucât hotărârea recurată a fost înregistrată la registratura AFM la data de 25.05.2018, s-a formulat recurs la data de 10.05.2018, comunicat prin poştă la data de 11.05.2018, recurenta solicită, practic, a se da o altă interpretare dispoziţiilor legale, invocând, astfel, aplicarea greşită a acestora, şi nu o eroare materială.

Dispoziţiile art. 164 C. proc. civ. sunt cele care prevăd că "(1) Dovada de înmânare a citaţiei sau a altui act de procedură ori, după caz, procesul-verbal va cuprinde: a) anul, luna, ziua şi ora când dovada a fost luată sau procesul-verbal a fost întocmit; (...)", iar cele ale art. 165, din acelaşi cod, prevăd că "procedura se socoteşte îndeplinită: 1. la data semnării dovezii de înmânare ori, după caz, a încheierii procesului-verbal prevăzut la art. 164, indiferent dacă partea a primit sau nu citaţia ori alt act de procedură personal; (...)", astfel că motivul invocat nu poate fundamenta admiterea contestaţiei în anulare, în cauză instanţa de recurs nesăvârşind o eroare materială în ceea ce priveşte calculul termenului pentru exercitarea recursului.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 508 din C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva Deciziei nr. 2783 din 24 iunie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x/2017, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.