Recusal based on prior adjudication of similar procurement issues by the same panel fails to establish judicial bias

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererile de recuzare formulate la data de 10.05.2022 împotriva domnului judecător A., doamnei judecător B. şi domnului judecător A., în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Târgu Mureş, petenta C. S.R.L. a solicitat admiterea cererii de recuzare şi, potrivit art. 51 alin. (6) din C. proc. civ., retragerea acestuia de la judecarea pricinii, invocând cazul de incompatibilitate conceptualizat prin art. 41 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ. şi nefacerea declaraţiei de abţinere de către judecătorul incompatibil.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea nr. 31/R/CC din 11 mai 2022 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-au respins cererile de recuzare a magistraţilor B., D. şi A., formulate de petenta C. S.R.L., în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Târgu Mureş.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii nr. 31/R/CC din 11 mai 2022 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, recurenta C. S.R.L. a formulat cerere de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cererii spre rejudecare.

A considerat că motivarea instanţei de fond este nelegală, susţinând, în esenţă, că în conditiile in care a supus examinarii obiective a completului desemnat pentru solutionarea cererii de recuzare un set de motive care evidentiaza elemente ce nasc in mod intemeiat indoieli cu privire la impartialitatea judecatorilor a caror recuzare s-a cerut, considerentele incheierii ilustreaza neechivoc faptul ca niciunul dintre aceste motive/elemente nu au fost examinate.

A arătat că, astfel cum rezulta din incheiere, instanta desemnata pentru solutionarea cererii de recuzare a refuzat, cu neobservarea/nesocotirea vointei legiuitorului, examinarea cererii de recuzare in conditiile legii procesual civile, respectiv a evitat examinarea motivelor invocate/elementelor aratate ca fiind in mod rezonabil generatoare ale indoielii cu privire la impartialitatea judecatorilor a caror recuzare s-a cerut si, in contextul acestui refuz, a stabilit un alt obiect al cererii de recuzare, dupa care a formulat considerente in raport cu acest obiect, fara legatura cu cererea de recuzare, respectiv care privesc primul caz de incompatibilitate reglementat prin art. 42 pct. (1) din C. proc. civ.. Or, situatia expusa pune in evidenta intervenirea sanctiunii nulitatii incheierii in raport de nemotivarea acesteia, respectiv formularea de motive straine de natura pricinii (motivele cererii de recuzare).

A mai susţinut că motivul de incompatibilitate invocat in formularea cererii de recuzare nu obliga la facerea dovezii contrare prezumtiei de impartialitate a judecatorului a carui recuzare se cere. In raport de modul de redactare a textului legal, rezulta ca vointa legiuitorului este in sensul ca in acest caz partea este obligata la enumerarea elementelor care nasc in mod intemeiat indoieli cu privire la impartialitatea judecatorului a carui recuzare se cere si, corelativ, aceasta sa faca dovada ca aceste elemente nu sunt doar afirmate, ci exista in realitate si, in fine, sa precizeze, in concret, de ce elementul invocat poate sa prilejuiasca indoieli asupra impartialitatii judecatorului, instantei desemnate sa solutioneze cererea de recuzare revenindu-i obligatia de a examina aceste motive.

Mai mult, desi hotararile finale pronuntate in cele doua cauze au redactori diferiti, redactarea sub aspectele ce evoca criticile formulate prezinta identitate, ceea ce apare ca o imposibilitate obiectiva, in conditii normale, fata de faptul ca, dincolo de notiunile ce tin de codificare si care trebuie redate cu acuratete, in toate celelalte situatii diferentele de redactare sunt obligatorii, acestea reflectand stilul propriu, limbajul specific al redactorului.

Or, cererea de recuzare, sub aspectul elementelor invocate ca sursa a indoielii, priveste acele situatii care ar trebui sa faca obiectul dezlegarii judecatoresti, in dosarul de fata in care s-au formulat cererile de recuzare, identice cu cele solutionate de acelasi complet intr-un alt dosar (intr-un sens apreciat ca evident nelegal), imprejurare in raport de care este exclusa o judecata in conditiile reglementate de legea procesual civila ci, exclusiv, o copiere necenzurata a solutiei precedente si, in acest context, apare ca incontestabila imprejurarea constand in aceea ca hotararea finala pronuntata in cauza de fata (decizia nr. 252/R din 17.05.2022) ilustreaza cert temeinicia sustinerilor sale.

În fine, recurenta a precizat că întrucat casarea hotararii finale pronuntate in cauza in care s-a formulat cerere de recuzare, aceasta a fost respinsa, iar incheierea a fost atacata cu recurs, nu este consecinta nelegalitatii intriseci a acesteia, ci efectul admiterii recursului impotriva incheierii de respingere a cererii de recuzare, astfel că înţelege să nu prezinte si să nu supună examinarii, in procedura de solutionare a recursului de fata, aspectele de nelegalitate a deciziei nr. 252/R/2022, acestea urmand a fi supuse examinarii CEDO in plangerea ce o va formula in vederea constatarii nesocotirii in instanta nationala, cu referire la Curtea de Apel Targu Mures, a garantiilor si drepturilor procesuale stabilite prin Conventie.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata E. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în condiţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în opinia sa, argumentele critice neîncadrându-se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, încheierea recurată fiind legală.

Intimatul Municipiul Târgu-Mureş a formulat, de asemenea, întâmpinare. 5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsurile la întâmpinări, recurenta a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului, pe fond, solicitând respingerea apărărilor formulate de intimaţi.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 22 august 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 27 octombrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, de apărările formulate, precum şi de dispoziţiile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata E. S.R.L. constatând că argumentele de ordin critic invocate de recurentă privind neanalizarea de către prima instanţă a susţinerilor acesteia, precum şi considerentele încheierii bazate pe motive străine de natura pricinii, pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

2. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Prin cererile de recuzare formulată la data de 10.05.2022 împotriva domnului judecător A., doamnei judecător B. şi domnului judecător A., petenta C. S.R.L. a solicitat admiterea cererii de recuzare şi, potrivit art. 51 alin. (6) din C. proc. civ., retragerea acestuia de la judecarea pricinii, invocând cazul de incompatibilitate conceptualizat prin art. 41 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ. şi nefacerea declaraţiei de abţinere de către judecătorul incompatibil.

Cazul de incompatibilitate invocat se grefează pe faptul soluţionării anterioare, de către acelaşi complet, a unei alte cauze care prezintă unele similarităţi cu cea dedusă judecăţii în acest dosar. În concret, petenta a invocat faptul că, soluţionând plângerea obiect al dosarului nr. x/2022, acelaşi complet s-a pronunţat cu privire la anumite aspecte invocate şi în cadrul prezentului dosar, referitoare la respectarea obligaţiei, impuse prin documentaţia de atribuire, de efectuare a unei minime probaţiuni în ceea ce priveşte disponibilitatea viitoare a utilajelor ofertate.

Prin încheierea recurată, s-au respins cererile de recuzare, recurenta formulând critici din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocând neanalizarea susţinerilor acesteia, precum şi fundamentarea considerentelor pe motive străine de natura cauzei, argumente de ordin critic pe care Înalta Curte le apeciază ca fiind nefondate, împărtăşind soluţia pimei instanţe.

Instanţa de control judiciar aminteşte că nemotivarea hotărârii judecătoreşti este sancţionată de legiuitor, pornind de la obligaţia statului de a respecta dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Cu alte cuvinte, art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda, la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor probatorii ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.

Lecturând considerentele încherii recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cererii şi limitele în care a fost învestită, prima instanţă a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile situaţiei dedusă judecăţii.

Astfel, judecătorul a explicat soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că acesta a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia respingerii cererii de recuzare.

În concret, enunţându-se dispoziţiile art. 41 alin. (2) pct. 13 C. proc. civ. şi interpretarea acestuia, s-a retinut de prima instanţă că situaţia de incompatibilitate invocată se grefează pe faptul soluţionării anterioare, de către acelaşi complet, a unei alte cauze care prezintă unele similarităţi cu cea dedusă judecăţii în acest dosar. În concret, petenta a invocat faptul că, soluţionând plângerea obiect al dosarului nr. x/2022, acelaşi complet s-a pronunţat cu privire la anumite aspecte invocate şi în cadrul prezentului dosar, referitoare la respectarea obligaţiei, impuse prin documentaţia de atribuire, de efectuare a unei minime probaţiuni în ceea ce priveşte disponibilitatea viitoare a utilajelor ofertate.

S-a mai reţinut că exprimarea părerii judecătorului cu privire la soluţia în cauza pe care a fost chemat să o judece este reglementată distinct ca motiv de incompatibilitate, la art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.. Astfel cum s-a subliniat constant în doctrină şi în jurisprudenţă, judecătorul poate fi recuzat pe acest motiv doar dacă şi-a exprimat părerea în legătură cu pricina concretă dedusă judecăţii în acel dosar, nu şi atunci când a soluţionat anterior un alt litigiu în care a fost ridicată aceeaşi problemă sau o problemă de drept înrudită, indiferent dacă în cele două litigii figurează aceleaşi părţi sau nu.

De asemenea, Curtea de apel a apreciat că, în egală măsură, soluţionarea anterioară, în cadrul unui alt litigiu, a unor aspecte similare nu poate fi valorificat ca motiv de incompatibilitate nici prin prisma dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 13, neputând fi considerat un element care să producă în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea membrilor completului şi nici un indiciu în sensul că în această cauză soluţia va fi pronunţată fără a exista o deliberare. Fundamentul reglementării situaţiilor de incompatibilitate este respectarea dreptului la judecarea cauzei de către o instanţă independentă şi imparţială, pentru a se asigura părţilor obiectivitate în soluţionarea pricinii, ca o garanţie a respectării dreptului acestora la un proces echitabil. Acest principiu nu este încălcat în situaţia în care judecătorul este chemat a se pronunţa asupra unor chestiuni pe care le analizase deja într-un alt litigiu, legiuitorul limitând antepronunţarea, ca motiv de incompatibilitate, strict la cauza respectivă. Sub acest aspect, este lipsit de relevanţă dacă în litigiul anterior şi în prezentul litigiu figurează aceleaşi părţi sau o parte dintre acestea. (...) Faptul că nu au fost formulate declaraţii de abţinere în cauză nu constituie un indiciu în sensul lipsei imparţialităţii, având în vedere că abţinerea se face pentru aceleaşi motive de incompatibilitate prevăzute expres şi limitativ de art. 41 şi art. 42 C. proc. civ., care în cauză nu sunt incidente.

Or, în sensul dispoziţiilor art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi a art. 6 § 1 din CEDO, motivele de fapt şi de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt şi de drept care au condus instanţa la adoptarea soluţiei din dispozitiv.

Aceasta înseamnă, aşa cum s-a reţinut în practica consolidată a instanţei supreme, având în vedere că motivarea unei hotărâri este o chestiune de sinteză, de conţinut, nu de volum, că instanţa nu este obligată să răspundă punctual tuturor susţinerilor/apărărilor părţilor ori fiecărei nuanţe date de părţi textelor pe care acestea şi-au întemeiat cererile, care pot fi sistematizate în funcţie de legătura lor logică, cerinţă pe care o îndeplineşte încheierea recurată, faptul că soluţia pronunţată nu este în concordanţă cu opinia recurentei neputând să atragă casarea hotărârii în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. din perspectiva neanalizării susţinerilor recurentei.

Înalta Curte constată că nu poate fi reţinută nici teza art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. privind fundamentarea considerentelor încheierii pe motive străine de natura pricinii.

Astfel, recurenta a invocat faptul că reţinerea instanţei în sensul că "exprimarea părerii judecătorului cu privire la soluţia în cauza pe care a fost chemat să o judece este reglementată distinct ca motiv de incompatibilitate, la art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.. (...), şi că " în egală măsură, soluţionarea anterioară, în cadrul unui alt litigiu, a unor aspecte similare nu poate fi valorificat ca motiv de incompatibilitate nici prin prisma dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 13, neputând fi considerat un element care să producă în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea membrilor completului şi nici un indiciu în sensul că în această cauză soluţia va fi pronunţată fără a exista o deliberare" echivalează cu o schimbare a obiectului cererii de recuzare şi a analizării acesteia din perspectiva unui alt temei de drept, în contextul în care se constată că instanţa a enunţat dispoziţiile art. 41 alin. (2) pct. 13 C. proc. civ. şi interpretarea acestuia, şi a reţinut că situaţia de incompatibilitate invocată se grefează pe faptul soluţionării anterioare, de către acelaşi complet, a unei alte cauze care prezintă unele similarităţi cu cea dedusă judecăţii în acest dosar.

În aceste condiţii, Înalta Curte observă, astfel cum s-a reţinut anterior, că soluţia pronunţată este rezultatul analizei judiciare specifice prezentului litigiu în funcţie de situaţia de fapt şi de probele administrate şi că nu se poate reţine existenţa unor motive care nu au legătură cu cauza în sensul invocat de recurentă, ci, dimpotrivă, argumentele instanţei se constituie într-o înlănţuire logică a faptelor şi a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluţia pronunţată, nefiind astfel încălcate dispoziţiile art. 425 alin. (1) C. proc. civ., reţinerea antereferită fiind doar un argument alături de celelalte care au format convingerea intimă a instanţei, vizând exclusiv aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată, neputând fi circumscris situaţiilor care fundamentează pronunţarea încheierii pe motive străine de natura pricinii.

În concluzie, Înalta Curte constată că argumentele expuse de recurenta în calea de atac a recursului nu sunt apte să determine reformarea hotărârii de fond, întrucât încheierea recurată este motivată cu respectarea prevederilor legale.

În temeiul art. 453 C. proc. civ., care prevede că "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", Înalta Curte urmează să oblige recurenta la plata sumei de 3000 RON către intimata E. S.R.L. (conform dovezilor aflate la dosar), cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) şi art. 453 C. proc. civ., va respinge excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare de intimata E. S.R.L.; va respinge recursul ca nefondat şi va obliga recurenta la plata sumei de 3000 RON către intimata E. S.R.L., cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare de intimata E. S.R.L..

Respinge recursul formulat de recurenta C. S.R.L. împotriva încheierii nr. 31/R/CC din 11 mai 2022 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de 3000 RON către intimata E. S.R.L., cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.