Integrity challenge over execution vs. leadership role classification: extra-ordinary retrial barred from re-evaluating merits and evidence

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2022

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea ce face obiectul contestaţiei în anulare

Prin decizia civilă nr. 719 din 9 februarie 2022 pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 177 din 12 septembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a casat hotărârea recurată şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

2. Contestaţia în anulare exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii, la data de 08.04.2022, intimatul-reclamant A. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

După ce a prezentat situaţia de fapt, a susţinut contestatorul că decizia atacată este rezultatul unei erori materiale, determinantă pentru admiterea recursului declarat de Agenţia Naţională de Integritate.

Considerentele deciziei, cu privire la starea de fapt reţinută, în raport de care s-a apreciat că există starea de incompatibilitate în care s-ar fi aflat reclamantul la data încheierii actelor cu instituţia publică sunt eronate.

Astfel, prin art. I pct. 105 din Legea nr. 40/2011 s-a modificat art. 294 alin. (1) din Codul muncii, devenind art. 277 alin. (1). Din textul acestui articol rezultă că nu există o enumerare exhaustivă a funcţiilor de conducere, atribuţiile de conducere sau de execuţie rezultând din fişa postului, legiuitorul lăsând libertate angajatorului de a stabili prin reglementări interne funcţiile de conducere/execuţie.

Potrivit reglementărilor interne ale angajatorului B. funcţia de şef birou/serviciu financiar contabilitate este o funcţie de execuţie, iar nu una de conducere, aspecte care reies din Regulamentul intern al societăţii, din organigrama şi din fişa postului.

Din considerentele instanţei de recurs, unde sunt enumerate grupa majoră, subgrupa majoră şi grupa minoră, nu rezultă că funcţia de şef birou financiar contabilitate s-ar încadra în funcţii de conducere.

3. Apărările intimatei

Intimata Agenţia Naţională de Integritate a depus întâmpinare prin care solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca nefondată

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Analizând decizia contestată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie în anulare este nefondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

4.1. Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere înseşi instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege, să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. invocat de contestator, care reglementează contestaţia în anulare specială,

"Art. 503 - (...)

(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când:

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

(...)."

Înalta Curte reţine că prin eroare materială se înţelege orice eroare materială evidentă pe care o săvârşeşte instanţa, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale ale dosarului şi care este determinantă pentru soluţia pronunţată.

Deci, pentru a putea se reţine admisibilitatea unei contestaţii în anulare îndreptată împotriva unei decizii pronunţate de o instanţă de recurs, este necesar ca eroarea materială invocată de o parte să privească greşeli comise prin confundarea unor date esenţiale ale cauzei, a unor aspecte formale ale judecăţii în recurs, pentru verificarea cărora să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.

Greşelile instanţei de recurs, care deschid calea contestaţiei în anulare, trebuie să fie greşeli de fapt care să fie determinante pentru soluţia din recurs, şi nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispoziţiilor legale.

4.2. Or, în cauză, susţinerile contestatorului, redate la pct. 2 al prezentei decizii, nu pot fi încadrate în prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., întrucât acesta reiterează aspecte care nu sunt rezultatul unei simple şi evidente erori materiale, ci contestă modalitatea în care instanţa a înţeles să aplice dispoziţiile legale şi să soluţioneze cauza.

În realitate, ceea ce urmăreşte contestatorul prin exercitarea căii de atac extraordinare de retractare de faţă este reevaluarea ansamblului probator, a dispoziţiilor legale şi reanalizarea cererii de recurs formulate de intimata Agenţia Naţională de Integritate, ceea ce are semnificaţia unui recurs la recurs, nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Sub acest aspect, este demn de subliniat, că, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei.

Contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui apel-recurs deghizat, ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat permanent că principiul securităţii raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, iar posibilitatea de desfiinţare a unei hotărâri definitive afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenţie (Cauza Mitrea vs. România, 26105/03 Hotărârea din 29 iulie 2008).

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referitor la introducerea căilor de recurs extraordinare (Cauza Sebastian Taub împotriva României, Hotărârea din 12 octombrie 2006), a mai reţinut că "(...) instanţele superioare nu trebuie să-şi folosească puterea de supervizare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept şi erorile judiciare şi nu pentru a proceda la o nouă analiză. Supervizarea nu trebuie să devină un apel deghizat, iar simplul fapt că ar putea exista două puncte de vedere diferite asupra subiectului nu reprezintă un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză. Nu se poate deroga de la acest principiu decât atunci când o cer motive substanţiale şi imperioase (Riabykh împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, § 52, CEDO 2003-IX).".

Fiind o cale de retractare, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, nefiind admisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de drept si de fapt ce au fost solutionate de instanţa de recurs.

4.3. Pentru aceste considerente, întrucât aspectele deduse judecăţii prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac nu se circumscriu noţiunii de greşeală materială prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 719 din 9 februarie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pronunţate în dosarul nr. x/2019, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.