Sufficiency of "similar cause" under Art. 413(1)(11) CPC to suspend litigation of integrity report legality pending CJUE ruling on proportionality of conflict-of-interest sanctions

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, iniţial, la data de 22.02.2021, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/29.01.2021 întocmit de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 6004 din 15 octombrie 2021, Tribunalul a admis excepţiile necompetenţei materiale şi teritoriale, invocate de pârâtă prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

1.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 14.12.2021.

Prin încheierea de şedinţă din 27 aprilie 2022, Curtea a admis cererea de suspendare formulată de reclamant şi, în baza art. 413 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a cererii de decizie preliminară ce face obiectul cauzei nr. C-40/21.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, pârâta Agenţia Naţională de Integritate a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea în tot a încheierii recurate şi respingerea, ca nefondată, a cererii de suspendare a cauzei, cu trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru continuarea judecăţii.

În ceea ce priveşte pct. 6 al articolului menţionat, a apreciat recurenta-pârâtă că, după cum rezultă din cuprinsul încheierii recurate, instanţa de fond a redat exclusiv argumentele invocate de reclamant în susţinerea cererii de suspendare, fără a analiza argumentele formulate de Agenţia Naţională de Integritate şi fără a motiva, în vreun fel, caracterul întemeiat al cererii de suspendare, contrar art. 425 C. proc. civ.

Referitor la pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a susţinut recurenta-pârâtă că obiectul litigiului îl constituie analiza legalităţii raportului de evaluare care a constatat existenţa unei stări de incompatibilitate, fără ca prin acesta să fie aplicată vreo sancţiune administrativă/disciplinară.

Raportul de evaluare prin care se constată starea de conflict de interese este un act administrativ care produce efecte juridice după rămânerea sa definitivă, în sensul că atrage, pe lângă răspunderea disciplinară sau administrativă, după caz, şi decăderea din dreptul de a mai deţine o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor Legii nr. 176/2010, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă, sau a încetării de drept a mandatului.

Ulterior întocmirii, inspectorii de integritate comunică raportul de evaluare autorităţilor competente prevăzute la art. 26 din Legea nr. 176/2010 şi care, după rămânerea definitivă a raportului prin decizie definitivă a instanţei, ori prin necontestare, dispune, printr-un alt act administrativ, aplicarea unor sancţiuni administrative sau disciplinare, după caz.

Aşadar, prin raportul de evaluare ANI nu dispune aplicarea de sancţiuni sau interdicţii, ci doar sesizează organele competente în vederea declanşării procedurii disciplinare.

În mod eronat instanţa a reţinut faptul că reclamantul-intimat nu ar avea posibilitatea contestării deciziei de sancţionare emise în baza raportului comisiei de disciplină, căci practica judiciară demonstrează faptul că aceste decizii sunt contestate în instanţa, iar Înalta Curte a pronunţat Decizia nr. 74/2020 pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu privire la litigii privind aplicarea sancţiunilor în cazul primarilor, litigii care sunt ulterioare rămânerii definitive a rapoartelor de evaluare.

Aşadar, persoana căreia i se aplică o sancţiune, ulterior rămânerii definitive a raportului de evaluare, poate contesta actul administrativ prin care este aplicată sancţiunea.

Cererea de trimitere preliminară vizează proporţionalitatea sancţiunilor suportate de persoana cu privire la care s-a constatat un incident de integritate, iar nu legalitatea raportului de evaluare. Incidenţa măsurii stabilite prin art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 intervine ulterior stabilirii legalităţii raportului de evaluare, fiind condiţionată de rămânerea definitivă a acestui act administrativ.

A concluzionat recurenta că principiul proporţionalităţii pedepselor, care presupune ca orice măsură luată de o autoritate publică, care afectează drepturile indivizilor, trebuie să fie corespunzătoare atingerii unui scop legitim, necesară în vederea atingerii acelui scop şi în acelaşi timp cea mai rezonabilă, poate fi puse în discuţie doar la momentul când autoritatea competentă, potrivit art. 26 din Legea nr. 176/2010, dispune aplicarea unor sancţiuni, ca urmare a rămânerii definitive a prezentului raport de evaluare, în cauză nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.

3. Apărările intimatului-reclamant

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de recurs

Analizând încheierea recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele de casare invocate şi cu apărările prezentate de intimatul-reclamant, Înalta Curte constată că recursul pârâtei Agenţia Naţională de Integritate este fondat, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4.1. În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că susţinerile recurentei-pârâte nu sunt fondate, neputându-se reţine incidenţa motivului de casare menţionat.

Instanţa a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, chiar dacă aceasta nu este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor de drept material.

4.2. În cauză se constată incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 413 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.,

"Art. 413. - (1) Instanţa poate suspenda judecata:

(...)

11. când, într-o cauză similară, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a fost sesizată cu o cerere de decizie preliminară;

(...)."

Prin Raportul de evaluare nr. x/29.01.2021, Agenţia Naţională de Integritate a reţinut că reclamantul A. nu a respectat regimul juridic al incompatibilităţilor întrucât ar fi deţinut, simultan, atât funcţia de şef secţie în cadrul Institutului de Boli Cardiovasculare Timişoara cât şi calitatea de asociat, respectiv funcţia de administrator la S.C. B. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L., în perioada 22.11.2016-11.11.2020.

Înalta Curte constată că întrebările preliminare adresate de Curtea de Apel Timişoara, ce fac obiectul Cauzei C-40/21 privesc aplicarea principiului proporţionalităţii pedepselor, prevăzut de art. 49 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în referire la sancţiunea complementară a interdicţiei de a ocupa funcţii publice alese pentru o perioadă de 3 ani, în cazul constatării conflictului de interese.

Pentru ca decizia preliminară pronunţată de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene urmare a soluţionării trimiterii preliminare să influenţeze soluţia ce va fi pronunţată este necesar ca acţiunea din prezentul litigiu să cuprindă aspecte de nelegalitate similare cu cele care fac obiectul întrebărilor adresate instanţei europene.

Intimatul-reclamant a susţinut că interesul în suspendarea judecăţii vizează evitarea aplicării interdicţiei, pentru că sancţiunea se va aplica automat în cazul respingerii acţiunii sale, apreciind că răspunsul la întrebările preliminare sunt necesare soluţionării legale a prezentei cauze.

Or, Înalta Curte reţine că obiectul întrebărilor preliminare vizează proporţionalitatea sancţiunilor care ar fi suportate de persoana în privinţa căreia s-a constatat un incident de integritate, aceasta numai în ipoteza constatării legalităţii raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

După cum a arătat, de altfel, şi intimatul-reclamant prin întâmpinarea la recurs, incidenţa măsurii prevăzute de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 intervine ulterior stabilirii legalităţii raportului de evaluare, fiind condiţionată de rămânerea definitivă a legalităţii acestui act administrativ, după parcurgerea procedurii judiciare de contestare a concluziilor sale.

Însă, obiectul prezentei cauze nu priveşte legalitatea/proporţionalitatea unei măsuri aplicate recurentului-reclamant, ci priveşte verificarea legalităţii Raportului de evaluare nr. x/29.01.2021 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, din perspectiva cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 185 alin. (15) şi art. 178 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 95/2006.

Decizia preliminară care urmează a fi pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene asupra întrebărilor preliminare, având ca obiect respectarea caracterului proporţional al sancţiunilor prevăzute de lege, nu poate avea nicio înrâurire asupra soluţiei ce se va da în prezenta cauză, care priveşte respectarea regimului incompatibilităţilor de către recurentul-reclamant.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte mai reţine că instanţa de contencios administrativ urmează să se pronunţe cu privire la starea de incompatibilitate în care s-a aflat intimatul-reclamant A.. Or, cererea de sesizare a CJUE cu întrebările preliminare, formulată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2019, Cauza C-40/21, sesizează situaţia conflictului de interese şi nu a incompatibilităţii.

În cauza de faţă nu s-a stabilit dacă cererea de constatare a incompatibilităţii este o acuzaţie în materie penală, în sensul dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dacă interdicţia de a ocupa funcţii publice alese pentru o perioadă de 3 ani este o pedeapsă complementară pentru a se putea discuta de aplicarea principiului proporţionalităţii pedepselor.

În plus, în materia incompatibilităţilor, nu există în C. pen. o infracţiune corelativă cum există în situaţia conflictului de interese.

În raport cu cele reţinute anterior, se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 413 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., nefiind vorba despre o cauză similară în care Curtea de Justiţie a Uniunii Europene să fi fost sesizată.

4.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Prin urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa încheierea recurată şi va trimite cauza instanţei de fond pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva încheierii de şedinţă din data de 27 aprilie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierea recurată şi trimite cauza instanţei de fond pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.