Heirs' undifferentiated appeal against reimbursement denial annulled for lack of cassation grounds.

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă la data de 21.01.2020, sub nr. dosar x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Argeş, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, obligarea pârâţilor la asigurarea tratamentului, în mod gratuit, cu medicamentul Bevacizumab (Avastin), pentru tratarea neoplasmului cerebral de care suferă.

Prin încheierea din data de 28 ianuarie 2020, Tribunalul Argeş, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale a completului specializat de drept civil, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului specializat în contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Argeş, secţia civilă.

1.2. La data de 26.06.2020, reclamantul a formulat cerere adiţională, prin care a solicitat obligarea pârâtelor CNAS, CASOPSNAJ şi CASJ Argeş să îi plătească suma de 138.641 de RON, reprezentând contravaloarea medicamentelor cumpărate în perioada 2019 - februarie 2020 (Bevacizumab şi Irinotecan), când s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 24 din 24 februarie 2020 de către Tribunalul Argeş.

1.3. Prin sentinţa civilă nr. 271 din 22 aprilie 2021, Tribunalul Argeş a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâta CASJ Argeş şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti.

2. Hotărârea instanţei de fond

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 14.06.2021.

La data de 01.09.2021, s-a depus cerere de către B., C. şi D. de introducere în cauză în calitate de moştenitori ai reclamantului A., decedat pe 23.03.2021.

Prin sentinţa civilă nr. 156 din 9 septembrie 2021, Curtea a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea faţă de Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Argeş, ca inadmisibilă.

A respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi a Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, SIguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti.

A respins, ca nefondată, acţiunea reclamantului A., decedat, prin moştenitori D., B. şi C. în contradictoriu cu pârâţii CNAS şi CASAOPSNAJ.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, reclamanţii B., C. şi D., în calitate de moştenitori ai reclamantului A., au formulat recurs, solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, obligarea pârâtelor la plata contravalorii medicamentelor cumpărate în perioada 2019- februarie 2020.

Au apreciat recurenţii-reclamanţi că instanţa nu a remarcat faptul că medicamentul Avastin a fost recomandat şi prescris de medicii de la Spitalul Bagdasar Arseni. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a recunoscut eficacitatea acestui medicament în tratarea glioblastomului recidivat, fapt ce contrazice afirmaţia pârâtelor.

Instanţa în mod eronat a respins cererea ca inadmisibilă, pentru că singurele abilitate a face deconturi ale sumelor cheltuite pe medicamente sunt pârâtele menţionate în cererea de chemare în judecată.

De asemenea, ar fi trebuit să analizeze şi capătul de cerere vizând decontarea cheltuielilor reclamantului pentru medicamentul Avastin. Reclamantul avea dreptul la compensare 100% a medicamentului şi la decontarea sumei plătite pentru achiziţionarea unui medicament pe care statul român trebuia să-l pună la dispoziţia pacientului.

Instanţa chiar şi-a depăşit atribuţiile cu care era învestită şi a stabilit criterii de ordin medical pentru care să se poată deconta suma cheltuită, raportându-se la o legislaţie depăşită de noile acte normative în domeniul medical.

4. Apărările formulate

Intimatele-pârâte Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Argeş şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti au depus, fiecare, întâmpinare, prin care au invocat excepţia nulităţii pentru nesemnarea recursului de către recurenţii-reclamanţi. Pe fond, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, ridicată din oficiu.

5.1. Instanţa de control judiciar constată că recursul reclamanţilor nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de prevederile art. 488 C. proc. civ.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ. atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, sancţiunea nulităţii recursului.

Astfel, condiţia legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., precum şi a dezvoltării motivelor, implică determinarea greşelilor anume imputate, formularea unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Prin urmare, instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În egală măsură, Înalta Curte reţine că recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite, aşadar, prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere de legiuitor şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de reglementarea anterioară în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

5.2. Or, în cauză, recurenţii-reclamanţi nu au indicat niciun motiv de casare şi nici nu au formulat veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunţate de prima instanţă, subsumate vreunuia dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., prin care să arate în ce constă nelegalitatea sentinţei atacate prin raportare la soluţia pronunţată ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii.

După cum s-a consemnat succint la pct. 3 al prezentei decizii, recurenţii nu au făcut altceva decât să-şi expună părerea cu privire la decontarea medicamentului, fără, însă, a se referi la considerentele avute în vedere de prima instanţă, în sensul de a preciza modalitatea în care ar fi încălcat dispoziţiile de drept material incidente în cauză sau şi-ar fi depăşit atribuţiile judecătoreşti.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică indicarea în concret a greşelilor imputate instanţei de fond şi încadrarea lor în motivul de casare invocat, astfel cum este acesta prevăzut în textul de lege corespunzător, simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată de prima instanţă nefiind suficientă pentru a conduce la casarea hotărârii recurate, partea recurentă având obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute în mod expres şi limitativ de lege şi să dezvolte critici subsumate acestora.

O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

5.3. În ceea ce priveşte cererea intimatei-pârâte Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Argeş de acordare a cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată că partea nu a făcut dovada existenţei şi întinderii acestora, conform art. 452 C. proc. civ., astfel că va respinge cererea.

5.4. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului şi a respinge cererea intimatei CASJ Argeş de acordare a cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanţii D., C. şi B. împotriva sentinţei nr. 156 din 9 septembrie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Respinge cererea intimatei-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Argeş privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.