Nullity of appeal for failure to substantively develop casation grounds under Article 488 of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Hotărârea primei instanţe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 16.04.2021, reclamanta Agenţia de Administrare a Reţelei Naţionale de Informatică pentru Educaţie şi Cercetare a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă privind proiectul "Platforma naţională integrată wireless Campus", cod SMIS 123312, contract de finanţare nr. x/educaţie/14.11.2018, beneficiar AARNIEC nr. 27391/17.03.2021, înregistrată sub nr. x/22.03.2021 emise de pârât, până la pronunţarea instanţei de fond.

Prin sentinţa civilă nr. 902 din 8 iunie 2021, Curtea a respins cererea reclamantei, ca neîntemeiată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta Agenţia de Administrare a Reţelei Naţionale de Informatică pentru Educaţie şi Cercetare a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, pe fond, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

A susţinut recurenta-reclamantă că în mod eronat instanţa a reţinut că nu ar fi făcut dovada existenţei unui caz bine justificat, pentru că nota de constatare atacată constituie titlu executoriu.

De asemenea, prin stabilirea debitului de 9.277.236,26 RON în sarcina sa îi este provocată o pagubă iminentă.

Este injustă aplicarea corecţiei financiare atât timp cât, în calitate de beneficiar, a respectat principiul transparenţei şi al proporţionalităţii.

Potrivit art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 introducerea contestaţiei administrative nu suspendă executarea titlului de creanţă, astfel că pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti de admitere a suspendării este absolut necesară, aflându-se în imposibilitatea plăţii debitului, mai ales că această sumă nu a fost prevăzută în bugetul propriu de venituri şi cheltuieli.

A mai arătat recurenta că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative ale noţiunii de neregulă, beneficiarul neîncălcând nicio dispoziţie a dreptului Uniunii Europene sau a dreptului naţional.

Deficienţele aferente publicării anunţurilor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nu i se datorează şi nu îi pot fi imputate, singura obligaţie a autorităţii contractante fiind de a transmite anunţul (inclusiv cel de tip erată) în vederea publicării.

3. Apărările formulate

Intimatul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene a formulat întâmpinare, prin care a solicitat constatarea nulităţii cererii de recurs, pentru nemotivare.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului.

4.1. Instanţa de control judiciar constată că recursul reclamantei Agenţia de Administrare a Reţelei Naţional de Informatică pentru Educaţie şi Cercetare nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de prevederile art. 488 C. proc. civ.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ. atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, sancţiunea nulităţii recursului.

Astfel, condiţia legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., precum şi a dezvoltării motivelor, implică determinarea greşelilor anume imputate, formularea unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Prin urmare, instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În egală măsură, Înalta Curte reţine că recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite, aşadar, prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere de legiuitor şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de reglementarea anterioară în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

4.2. Or, în cauză, recurenta-reclamantă, deşi a precizat că recursul se întemeiază pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., nu a formulat veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunţate de prima instanţă, subsumate motivelor de casare invocate, prin care să arate în ce constă nelegalitatea sentinţei atacate prin raportare la soluţia pronunţată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii.

Astfel, în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei), acesta a fost invocat doar formal, recurenta neaducând niciun argument care să se subsumeze acestuia.

Referitor la cazul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material), obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

După cum s-a consemnat la pct. 2 al prezentei decizii, recurenta-reclamantă nu a făcut altceva decât să reia susţinerile din acţiune şi să aprecieze că instanţa în mod greşit ar fi constatat neîndeplinirea condiţiei cazului bine justificat şi a pagubei iminente, fără, însă, a se referi la considerentele avute în vedere de prima instanţă, în sensul de a preciza modalitatea în care instanţa ar fi încălcat dispoziţiile de drept material incidente în cauză.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică indicarea în concret a greşelilor imputate instanţei de fond şi încadrarea lor în motivul de casare invocat. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a motivelor de casare incidente în cauză şi la reiterarea situaţiei de fapt reţinute, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greşelilor anume imputate acesteia, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept în raport cu considerentele instanţei de fond.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a părţii faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, partea recurentă având obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute în mod expres şi limitativ de lege şi să dezvolte critici subsumate acestora, deoarece simpla indicare a textelor de lege nu echivalează cu motivarea recursului şi nu conduce, implicit, la casarea hotărârii atacate.

O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta Agenţia de Administrare a Reţelei Naţionale de Informatică pentru Educaţie şi Cercetare împotriva sentinţei nr. 902 din 8 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.