Insurance guarantee fund rejection of claim: unfulfilled document supplement requests vs. statutory sanctions for lack of creditor proof

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea instanţei de fond

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 18.09.2020, sub nr. x/2020, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor anularea Deciziei nr. 24049/02.09.2020 emise de pârât şi admiterea cererii de despăgubire astfel cum a fost formulată de către reclamanţi în data de 23.05.2017, şi obligarea pârâtei la plata următoarelor sume:

- A., soţul victimei decedate, suma de 7.330,19 RON, cu titlu de daune materiale, şi suma de 450.000 RON, daune morale

- B., fiica victimei decedate, suma de 450.000 RON, cu titlu de daune morale

- C., fiica victimei decedate, suma de 450.000 RON, cu titlu de daune morale

- D., tatăl victimei decedate, suma de 450.000 RON, cu titlu de daune morale

- E., mama victimei decedate, suma de 450.000 RON, cu titlu de daune morale

- F., sora victimei decedate, suma de 250.000 RON, cu titlu de daune morale

- G., sora victimei decedate, suma de 250.000 RON, cu titlu de daune morale

- H., fratele victimei decedate, suma de 250.000 RON, cu titlu de daune morale.

Prin încheierea de şedinţă din 16 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, a admis excepţia litispendenţei raportat la dosarul nr. x/2020 al secţiei a IX-a a aceleiaşi instanţe, şi a trimis cauza pentru ataşare la acest dosar.

La data de 04.02.2021, reclamanţii au depus precizări cu privire la cadrul procesual activ, ca urmare a decesului reclamantei E..

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 450 din 1 aprilie 2021, Curtea a respins acţiunea reclamanţilor astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii A., B., C.-prin reprezentant legal A., D., F., G. şi H., toţi în nume propriu şi în calitate de continuatori ai acţiunii numitei E. (având vocaţie succesorală la moştenirea acesteia) au formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, pe cale de consecinţă, anularea Deciziei nr. 24049/02.09.2020 emise de Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi admiterea cererii de despăgubire astfel cum a fost formulată.

Au arătat recurenţii că instanţa a respins acţiunea, motivându-şi soluţia pe dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor, întrucât nu ar fi depus actele solicitate prin intermediul notificării nr. x/20.05.2020 a cărei primire a fost confirmată la data de 22.05.2020.

Însă, la cererea de despăgubire, înregistrată sub nr. x/23.05.2017 au ataşat actele de stare civilă ale lor, care fac dovada legăturii de rudenie cu defuncta I., actele de urmărire penală, poliţa RCA şi cartea de identitate a vehiculului care a provocat evenimentul rutier, înscrisuri în susţinerea daunelor materiale şi împuternicirea avocaţială.

Obiectul cererii de despăgubire ce a fost înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraţilor îl constituie solicitarea ascendenţilor şi descendenţilor defunctei I. de acordare a daunelor materiale şi morale ce au fost cauzate ca urmare a decesului acesteia.

Elementele definitorii în soluţionarea cererii de despăgubire sunt actele de stare civilă care fac dovada legăturii lor de rudenie cu defuncta I., acte de stare civilă care au fost ataşate în integralitate cererii de despăgubire formualte.

Astfel, solicitarea Fondului de Garantare a Asiguraţilor de a depune cărţile de identitate pentru A., D., E. şi F., acte care, la momentul depunerii din data de 23.05.2017, erau valabile, nu este una definitorie care să conducă la emiterea unei decizii de respingere a cererii de despăgubire. Ei trebuiau să demonstreze existenţa legăturii de rudenie cu defuncta I. şi a faptului că, în urma decesului acesteia, au suferit un prejudiciu material şi/sau moral, şi, în al doilea rând, a faptului că evenimentul rutier a fost produs din culpa asiguratului J. şi că autovehiculul condus de acesta deţinea la data producerii riscului asigurat o poliţă de asigurare valabilă.

Invocarea de către FGA a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2005, conform cărora "Codul numeric personal reprezină un număr semnificativ ce individualizează o persoană fizică şi constituie singurul identificator pentru toate sistemele informatice care prelucrează date cu caracter persoanl privind persoana fizică", nu este relevanţă, având în vedere că pentru fiecare dintre recurenţi codul numeric personal rezultă, în mod evident, din actele de stare civilă ataşate cererii de despăgubire.

În ceea ce priveşte celelalte înscrisuri care au fost solicitate prin intermediul notificării nr. x/20.05.2020, acestea au fost ataşate în integralitate cererii de despăgubire, respectiv acte de urmărire penală, poliţa de asigurare şi cartea de identitate a autoturismului care a produs evenimentului rutier, înscrisuri în dovedirea daunelor materiale, precum şi raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cadrul Dosarului nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc.

Referitor la solicitare de a se preciza dacă se solicită despăgubiri şi de către F., sora defunctei I., acest aspect rezultă cu evidenţă din cererea de despăgubire, prin care aceasta a solicitat cu titlu de daune morale suma de 250.000 RON.

Au apreciat recurenţii că decizia de respingere a cererii de plată este una abuzivă, în condiţiile în care netransmiterea documentelor nu ţin de soluţionarea efectivă a cererii, acestea putând fi transmise şi după emiterea deciziei de plată, fiind chestiuni administrative care nu schimbă situaţia de fapt.

Au mai precizat recurenţii-reclamanţi că decizia de respingere a cererii de plată a fost emisă de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor la data de 02.09.2020, în condiţiile în care cererea de despăgubire a fost depusă pe data de 23.05.2017, după aproximativ 3 ani şi 4 luni. De asemenea, decizia contestată a fost emisă în cursul soluţionării Dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti, mai înainte ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să pronunţe decizia definitivă de obligare a FGA la soluţionarea cererii de despăgubire, în condiţiile în care Curtea de Apel Bucureşti a admis solicitarea lor prin sentinţa civilă nr. 1553 din 30 martie 2018.

În continuarea recursului, recurenţii-reclamanţi au prezentat motivele pentru care apreciază că este întemeiată cererea lor de acordare a sumelor solicitate prin cererea de despăgubire din data de 23.05.2017, prezentând motivele pentru care apreciază că sunt îndreptăţiţi la plata sumelor solicitate cu titlu de daune materiale şi de daune morale.

3. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că acesta nu este motivat. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii de fond ca temeinică şi legală.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţii-reclamanţi, subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a argumentelor invocate în apărare de către intimatul-pârât, precum şi a dispoziţiilor legale incidente, instanţa de control judiciară constată că recursul este fondat.

4.1. Prin Decizia nr. 24049/02.09.2020, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a respins cererea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciul suferit în urma evenimentului rutier petrecut la data de 21.10.2016, pe motiv că petenţii nu ar fi depus documentele solicitate, în temeiul art. 16 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

În decizia contestată, autoritatea emitentă a subliniat faptul că nu s-ar fi depus copii ale cărţilor de identitate valabile pentru petenţii A., D., E., F., pentru a face dovada existenţei calităţii de creditori, în sensul dispoziţiilor legale incidente şi pentru a putea analiza dosarul de daună.

Această decizie a fost atacată de reclamanţi, prima instanţă respingând acţiunea. În esenţă, instanţa a validat argumentele pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor, apreciind că pârâtul ar fi formulate solicitat copiile cărţilor de identitate pentru că ar fi fost ilizibile copiile transmise de reclamanţi.

În raport cu circumstanţele speţei, Înalta Curte apreciază, în dezacord cu instanţa de fond, că nu s-a făcut dovada faptului că intimaţii-reclamanţi nu şi-ar fi îndeplinit obligaţiile prevăzute de lege, în sensul de a depune documentele necesare întocmirii dosarului de daună şi soluţionării cererii de plată.

Din actele depuse de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor în faţa instanţei de fond, reiese că la dosarul de daună au fost depuse copii ale actelor de stare civilă, extras de pe site-ul Curţii de Apel Suceava şi al Judecătoriei Câmpulung Molodovenesc din care reiese soluţia pronunţată în Dosarul penal nr. x/2018, precum şi înscrisuri cu privire la circumstanţele producerii evenimentului rutier şi la daunele solicitate.

Deşi instanţa de fond a apreciat că pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor ar fi solicitat copii ale cărţilor de identitate pentru că acestea nu ar fi fost depuse în formă lizibilă, Înalta Curte reţine că, nici în decizia contestată şi nici în cursul soluţionării cererii de despăgubire, pârâtul nu a invocat acest aspect, al depunerii fotocopiilor actelor de stare civilă în formă ilizibilă.

De altfel, se constată că aceleaşi fotocopii ale aceloraşi acte ce au fost depuse la dosarul de daună au fost anexate cererii de chemare în judecată, fotocopii care sunt lizibile.

Conform art. 16 din Legea nr. 213/2015, "În toate cazurile în care se consideră că este necesar, comisia specială poate solicita petenţilor completarea documentaţiei şi/sau precizarea ori furnizarea de informaţii suplimentare cu privire la cererea de plată a acestora. Informaţiile solicitate se transmit comisiei, sub sancţiunea respingerii cererii, în termen de cel mult 10 zile de la data primirii solicitării acesteia".

Aplicarea sancţiunii respingerii cererii de plată în temeiul acestui articol de lege avut în vedere de intimatul-pârât presupune o desistare a petentului, o neîndeplinire a unei obligaţii care conduce la imposibilitatea autorităţii de a-i analiza şi de a-i soluţiona cererea formulată.

Or, în cauză, nu se poate reţine, fără a denatura scopul legii, că recurenţii ar fi omis a se conforma dispoziţiilor legale şi solicitărilor pârâtului, că nu au urmărit soluţionarea cererii lor de plată şi că nu ar fi efectuat demersuri în acest scop.

Astfel, recurenţii-reclamanţi au formulat acţiune în instanţă prin care au solicitat obligarea pârâtului soluţionarea cererii de plată, acţiune ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, fiind admisă prin sentinţa civilă nr. 1553 din 30 martie 2018.

De asemenea, în dosarul de daună au depus actele pe care le-au avut la dispoziţie şi au furnizat autorităţii intimate informaţiile pe care le deţineau cu privire la cererea de plată.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că decizia emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, prin care a respins cererea de plată pe motiv că petenţii-reclamanţi nu ar fi depus acte în dovedirea calităţii lor de creditori de asigurare, este nelegală, impunându-se a fi anulată, cu consecinţa obligării intimatului-pârât la analizarea pe fond a acesteia.

Referitor la alegaţiile recurenţilor-reclamanţi privind fondul cererii şi temeinicia sumelor solicitate prin cerere de plată, Înalta Curte apreciază că nu se impune analiza acestora, de vreme ce autoritatea intimată nu a soluţionat pe fond cererea.

4.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, reţinând că soluţia primei instanţe a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va admite acţiunea reclamanţilor, va anula decizia atacată şi va obliga pârâtul la analizarea pe fond a cererii de plată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanţii A., B., C., D., F., G., H., toţi în nume propriu şi în calitate de moştenitori ai reclamantei E., împotriva sentinţei nr. 450 din 1 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Admite acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Anulează Decizia nr. 24049/02.09.2020 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Obligă pârâtul la analizarea pe fond a cererii de plată nr. x/23.05.2017 formulate de reclamanţi.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.