Violation of disposition and adversarial principles where court decided on grounds not raised in pleadings

Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 24.04.2019, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, în principal, anularea Deciziei nr. 351/2019 şi exonerarea de la plata amenzii de 10.000 RON, iar, în subsidiar, înlocuirea amenzii cu sancţiunea unei somaţii de intrare în legalitate, având în vedere că aceasta este disproporţională în raport cu fapta reţinută.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 717 din 01 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de către reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, anulând Decizia nr. 351/09.04.2019, emisă de pârâtul C.N.A.

Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, a exercitat calea de atac a recursului, în condiţiile art. 493 din C. proc. civ., invocând în drept prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A solicitat astfel admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei atacate, respingerea acţiunii, urmând a se constata că Decizia nr. 351/09.04.2019 emisă de CNA este legală şi temeinică.

A susţinut, în esenţă, recurentul - pârât că sentinţa atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Arată astfel că, prin cererea de chemare în judecată, intimata-reclamantă a cerut reindividualizarea sancţiunii aplicate, motivat de faptul că "Faţă de motivele arătate cu privire la capătul" principal al cererii subscrisei, dar şi faţă de toate diligentele depuse de subscrisa în vederea informării publicului şi de respectare a condiţiilor legale, apreciem că se impune reindividualizarea amenzii, în sensul sancţionării cu transmiterea unei somaţii de intrare în legalitate potrivit art. 90 alin. (3) din Legea nr. 504/2002.""

Susţine faptul că intimata-reclamantă a invocat cu totul alte motive de reindividualizarea amenzii recunoscând implicit că anterior a mai fost sancţionată cu somaţie publică de intrare în legalitate.

Mai mult, în cuprinsul deciziei contestate este menţionat faptul că, la aplicarea sancţiunii, Consiliul a avut în vedere criteriile legale de individualizare a sancţiunii prevăzute la art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului, unul dintre criterii fiind acela al sancţiunilor primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an.

în consecinţă, susţine că, şi dacă prin absurd s-ar ţine cont de motivarea instanţei de fond cu privire la presupusa obligativitate a menţionării în decizie a conţinutului alin. (2) şi (3) ale art. 91 din Legea audiovizualului, solicită a se observa că precizarea respectării art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002, complineşte cerinţa instanţei de fond, întrucât şi aplicarea anterior a unei somaţii publice de intrare în legalitate trebuie să se încadreze în perioada de un an, iar o presupusă lipsă a somaţiei nu înseamnă o incorectă aplicare a prevederilor art. 91 din Legea nr. 504/2002, atâta timp cât sancţiunile anterioare pe o perioada de un an au fost trei (3) somaţii publice de intrare în legalitate, apoi difuzarea timp de 10 minute a textului deciziei de sanctionare emise de CNA precum şi 14 amenzi în sumă de 205.000 RON.

Deşi prin întâmpinare a arătat că: în susţinerea corectei" individualizări a sancţiunii, faţă de împrejurarea că, anterior prezentei decizii de sancţionare, reclamanta a mai 7ost sancţionată pentru încălcarea prevederilor referitoare la informarea corectă a publicului şi protecţia demnităţii umane, în mod repetat, pe parcursul ultimului an, cu difuzarea timp de 10 minute a textului deciziei de sancţionare emise de CNA, precum şi cu 14 amenzi în sumă de 205.000 RON şi 3 somaţii publice." şi intimata-reclamantă nu a contestat acest aspect, totuşi instanţa de fond nu şi a exercitat rolul activ în aflarea adevărului, astfel cum prevede art. 22 C. proc. civ.

Invocă jurisprudenţa constantă a instanţelor de judecată, în raport de care menţiunea prevăzută de art. 91 alin. (3) teza a doua "ori încalcă din nou aceste prevederi" nu a fost interpretată în sensul că trebuie să încalce din noul acelaşi articol şi alineat, ci este suficient să încalce din nou dispoziţii din acelaşi capitol, de exemplu, Protecţia minorilor, Protecţia demnităţii umane şi a dreptului la propria imagine, etc.

Mai susţine că, în raport de dispoziţiile art. 91 alin. (3) din Legea audiovizualului, se poate observa că legiuitorul a stabilit în sarcina CNA ca, dacă temeiul juridic al sancţiunii îl reprezintă art. 91 din Legea audiovizualului, atunci să fie îndeplinită obligaţia ca, anterior aplicării sancţiunii amenzii, autoritatea să emită o somaţie publică de intrare în legalitate, condiţie care fost pe deplin îndeplinită de CNA. Nici în conţinutul acestei norme nu se prevede vreo obligaţie potrivit căreia, la redactarea deciziei de sancţionare cu amendă, CNA să menţioneze ce somaţii publice au fost emise, ca şi condiţie de legalitate a acesteia.

De altfel, niciun act administrativ contravenţional, respectiv decizii de sancţionare, emise de CNA nu conţin menţiuni cu privire la somaţiile publice ori amenzile aplicate anterior respectivului radiodifuzor/distribuitor de servicii.

Invocând Decizia nr. 24/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ponunţată în dosarul nr. x/2006 şi sentinţa civilă nr. 370/16.10.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin nerecurare, solicită a se avea în vedere că, în mod greşit instanţa de fond a aplicat prevederile art. 91 din Legea audiovizualului, deşi, la dosar cauzei, a depus jurisprudenţă relevantă a instanţei supreme şi decizii ale Curţii Constituţionale.

Faţă de aceste considerente şi faţă de materialul probator administrat în cauză solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, şi, rejudecând cauza, în temeiul dispoziţiilor art. 496-498 din C. proc. civ., să se caseze în tot sentinţa atacată şi, pe fond, să se respingă acţiunea intimatei-reclamante şi să constatate că Decizia nr. 351/09.04.2019 emisă de C.N.A. este legală şi temeinică.

Apărările formulate în cauză

Intimata - reclamantă A. S.A., societate aflată în insolvenţă, reprezentată de doamna B., în calitate de administrator special şi de C., în calitate de administrator judiciar, a formulat întâmpinare la recursul promovat de pârât Consiliul Naţional al Audiovizualului, în cadrul căreia solicită respingerea acestuia, menţinerea sentinţei atacate, cu consecinţa exonerării sale de la plata amenzii aplicate în cuantum de 10.000 RON, apreciind că sentinţa a fost pronunţată cu respectarea şi aplicarea justă a normelor de drept material.

Cu privire la criticile formulate de recurentul - pârât Consiliul Naţional al Audiovizualului în cadrul recursului, susţine că deciziile ataşate sunt emise pentru alte difuzări, având alte subiecte de dezbatere, o limitare repetată a dreptului de exprimare conducând finalmente la o cenzură a postului de televiziune, ce reprezintă vocea poporului şi a democraţiei.

Răspunsul la întâmpinare

Deşi i-a fost comunicată întâmpinarea intimatei - reclamante în termenul legal, recurentul - pârât Consiliul Naţional al Audiovizualului nu a combătut apărările părţii oponente în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispoziţiile art. 4711 alin. (4) din C. proc. civ., incidente şi în cazul recursului, conform art. 490 C. proc. civ.

Procedura de soluţionare a recursului

În această etapă procesuală s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 19.03.2021 a fost fixat primul termen pentru judecata celor două recursuri la data de 25 octombrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând cauza spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecăţii.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul promovat de pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului este fondat, urmând a fi admis, pentru motivele în continuare arătate:

Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că, deşi pârâtul şi-a întemeiat recursul doar pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., o parte din argumentele expuse în cuprinsul cererii pot fi încadrate şi în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul invocând în esenţă încălcarea de către prima instanţă a principiului contradictorialităţii şi neexercitarea rolului judecătorului în aflarea adevărului.

Analizând, aşadar, sentinţa recurată din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acesta este întemeiat.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Acest motiv de recurs include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la punctele 1 - 4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Înalta Curte constată că, faţă de motivele invocate de intimata - reclamantă în cadrul plângerii formulate în faţa instanţei de fond şi considerentele reţinute de judecătorul de primă jurisdicţie cu privire la nulitatea deciziei atacate, soluţia pronunţată nu poate fi menţinută, hotărârea atacată fiind pronunţată cu încălcarea dreptului de dispoziţie al părţilor (art. 9 alin. (2) C. proc. civ.).

Potrivit principiului disponibilităţii consacrat în art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., "Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor".

În conformitate cu prevederile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., "Cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare,... iar alin. (6) prevede că "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Deopotrivă, articolul 14 ce reglementează principiul contradictorialităţii, prevede că " 5) Instanţa este obligată în orice proces, să supună discuţiei părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate", respectiv " 6) Instanţa îşi va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt şi de drept, pe explicaţii sau pe mijloce de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii".

Remarcă astfel instanţa de control judiciar că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanţei, în principal, anularea Deciziei nr. 351/2019, în conformitate cu dispoziţiile art. 31 din O.G. nr. 2/2001 şi în subsidiar, " dacă veţi aprecia că nu se justifică anularea Deciziei nr. 351, să dispuneţi modificarea sancţiunii dispuse, în sensul înlocuirii amenzii în cuantum de 10.000 RON, fiind disproporţionată în raport cu fapta reţinută, cu sancţiunea transmiterii unei somaţii de intrare în legalitate".

Prin Decizia CNA nr. 351 din 09.04.2019, postul de televiziune D. a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 10.000 RON şi obligaţia de a transmite textul de sancţionare în următoarele 24 de ore de la comunicare, sonor şi vizual, de cel puţin 3 ori, în intervalul orar 18:00-22:00, pentru încălcarea prevederilor art. 40 alin. (2) şi (5) şi art. 64 alin. (1) literele 2) şi b) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare.

În motivarea cererii sale, reclamanta a adus argumente în sprijinul netemeiniciei acesteia, susţinând în esenţă că afirmaţiile furnizate au fost verificate în prealabil, că părţile ce se declară vizate şi afectate de afirmaţiile făcute avea posibilitatea să intervină oricând să dea lămuririle necesare, susţinându-se astfel că nu se poate reţine faptul că le-a fost îngrădit dreptul la apărare şi prezentarea unui punct de vedere, având aceste drepturi, dar nu au înţeles să uzeze de ele.

În continuare susţine că " pe parcursul acestor emisiuni s-a încercat o informare obiectivă a publicului, fără să se aducă atingere drepturilor altor persoane sau autorităţi, astfel cum a reţinut în mod eronat Consiliul Naţional al Audiovizualului.

În consecinţă, rezultă că, prin încălcarea dreptului la exprimare al jurnaliştilor şi al posturilor TV, cetăţenii sunt privaţi de o corectă informare, aspect în totală antiteză atât cu dispoziţiile de la nivel naţional, cât şi cu cele de la nivel comunitar.

Sancţionarea postului de televiziune A. S.A. în insolvenţă, este o măsură neîntemeiată, în condiţiile în care principalul obiectiv urmărit a fost acela de a prezenta publicului informaţii obiective prin care să explice o acţiune de interes general".

Astfel, faţă de motivele arătate cu privire la capătul principal al cererii sale, dar şi faţă de toate diligenţe depuse în vederea informării publicului şi de respectare a condiţiilor legale, reclamanta a solicitat reindividualizarea amenzii în sensul sancţionării cu transmiterea unei somaţii de intrare în legalitate potrivit art. 90 alin. (3) din Legea nr. 504/2002, invocând aplicarea prioritară a jurisprudenţei CEDO şi analiza prezumţiei de nevinovăţie.

Instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei, anulând Decizia nr. 351/09.04.2019 emisă de pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului.

În pronunţarea acestei soluţii, a reţinut în esenţă instanţa de fond că, din analiza dispoziţiilor art. 91, alin. (1), (2) şi 3 din Legea nr. 504/2002, modificată şi completată, rezultă, fără echivoc, că pentru reţinerea şi sancţionarea contravenţiei prevăzute şi sancţionate de dispoziţiile art. 91 alin. (1) şi (3), trebuie îndeplinite, sub aspectul laturii obiective, în mod cumulativ, următoarele elemente esenţiale:

- furnizorul sau distribuitorul de servicii să nu respecte dispoziţiile Legii nr. 504/2002 prevăzute la art. 22 alin. (1), art. 24 alin. (1) şi (2), art. 261alin. (1), art. 31 alin. (1), (3), (4) şi (5), art. 39^1 şi art. 48, precum şi ale deciziilor având caracter normativ emise de Consiliul Naţional al Audiovizualului, fiind suficientă şi încălcarea unei singure dispoziţii dintre cele menţionate;

- Consiliul Naţional al Audiovizualului să fi emis anterior, fie pentru aceeaşi faptă, fie pentru o altă faptă, dar care să constea în încălcarea aceloraşi prevederi, o somaţie conţinând condiţii şi termene precise de intrare în legalitate;

- furnizorul sau distribuitorul de servicii să nu intre în legalitate în termenul şi în condiţiile stabilite prin somaţie ori să încalce din nou aceste prevederi.

A reţinut prima instanţă că, din cuprinsul deciziei rezultă fără echivoc că lipseşte orice referire la condiţia cu conţinut alternativ prevăzută de alin. (3) al art. 91 din legea menţionată pentru a se putea reţine contravenţia în discuţie şi a se aplica o amendă, ceea ce echivalează cu lipsa unui element constitutiv al contravenţiei sau a unei cerinţe esenţiale a actului administrativ, similară lipsei motivării actului administrativ (în general) sau a lipsei descrierii faptei (în domeniul contravenţional).

A considerat că, lipsa oricărei referiri la condiţia cu conţinut alternativ în discuţie atrage nulitatea deciziei atacate, indiferent de perspectiva luată în considerare (lipsa unui element constitutiv al contravenţiei, insuficienta motivare sau descriere a faptei), întrucât instanţei îi este imposibil să stabilească care dintre cele două modalităţi alternative a fost avută în vedere la constatarea şi sancţionarea contravenţiei, fiindu-i cauzată şi reclamantei, sub acest aspect, o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului/deciziei.

În plus, a mai constatat că din cuprinsul deciziei atacate nu rezultă dacă pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului a emis anterior, fie pentru aceeaşi faptă, fie pentru o altă faptă, dar care să constea în încălcarea aceloraşi prevederi, o somaţie conţinând condiţii şi termene precise de intrare în legalitate, ceea ce echivalează de asemenea, cu lipsa unui element constitutiv al contravenţiei sau a unei cerinţe esenţiale a actului administrativ atacat. A apreciat că, în lipsa unei somaţii anterioare conţinând condiţii şi termene precise de intrare în legalitate, fie pentru aceeaşi faptă, fie pentru o altă faptă, dar care să constea în încălcarea aceloraşi prevederi, sancţiunea care ar fi trebuit aplicată pentru încălcarea prevederilor indicate din Codul audiovizualului este, într-adevăr, somaţia, cum solicită şi reclamanta prin acţiunea dedusă judecăţii, dar din perspectiva reindividualizării sancţiunii.

Or, raportat la aceste considerente, instanţa de control judiciar constată că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea limitelor procesului (art. 9 alin. (2) C. proc. civ.) şi a rolului judecătorului în aflarea adevărului, (art. 22 C. proc. civ.).precum şi a principiului contradictorialităţii (art. 14 C. proc. civ.)

Se constată astfel că, la primul şi singurul termen de judecată acordat în cauză pentru data de 03 octombrie 2019, după încuviinţarea probei cu înscrisuri pentru ambele părţi, reţinând că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, prima instanţă a constatat terminată cercetarea judecătorească şi a acordat reprezentantului pârâtului (singurul prezent în şedinţa publică) cuvântul în dezbateri, totodată, punându-i în vedere acestuia să formuleze concluzii scrise, în cuprinsul cărora să "precizeze dacă pentru tipul de somaţie aflat în discuţie a fost emisă vreo somaţie sau alte elemente, în raport de textul de lege invocat în cuprinsul somaţiei."

Fără a mai acorda un termen de judecată în şedinţă publică, pentru a pune în discuţia contradictorie a părţilor nulitatea deciziei, ce reprezintă în fapt un motiv invocat din oficiu de către instanţă, judecătorul de primă jurisdicţie s-a limitat la amânarea pronunţării, pentru data de 18.10.2019, apoi pentru data de 01.11.2019, când a soluţionat litigiul pronunţând hotărârea ce face obiectul prezentei judecăţi.

Procedând în această manieră, prima instanţă a nesocotit dispoziţiile art. 14 C .pr.civ., ce reprezintă normă procedurală cu caracter de ordine publică, încălcând principiul contradictorialităţii care guvernează procesul civil român, dar şi principiul disponibilităţii prevăzut de art. 9 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia "obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor" şi principiul rolului judecătorului în aflarea adevărului, prevăzut de art. 22 C. proc. civ., ce impune acestuia obligaţia de a pune în dezbaterea părţilor "orice împrejurări de fapt sau de drept", respectiv, obligaţia de a se pronunţa asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii ….".

Ca atare instanţa de judecată este obligată să statueze asupra celor solicitate de către părţi, fără a putea depăşi, ca regulă, cadrul procesual trasat de către acestea în exercitarea acţiunii civile, atât sub forma cererilor in justiţie, cât şi a apărărilor.

In cauza de faţă, câtă vreme instanţa de fond a reţinut nulitatea Deciziei nr. 351/2019, raportat la neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 91 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 504/2002 modificată şi completată (versiunea în vigoare la data pretinsei săvârşiri a faptelor din cuprinsul deciziei), iar acest temei de drept şi acest motiv nu au fost invocate în cadrul cererii de chemare în judecată, aceasta a încălcat dispoziţiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., încălcare care atrage sancţiunea nulităţii hotărârii.

O instanţă nu poate admite sau respinge o cerere pentru alte motive decât cele invocate de părţi, fără a încălca principiul disponibilităţii.

Totodată au fost încălcate şi dispoziţiile art. 14 alin. (6) C. proc. civ. potrivit cărora "instanţa îşi va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt şi de drept, pe explicaţii sau pe mijloace de probă care au fost supuse, in prealabil, dezbaterii contradictorii". Astfel, instanţa a anulat decizia contestată pe un temei care nu a fost invocat prin cererea de chemare in judecată şi care nu a fost supus dezbaterii contradictorii a părţilor, fiind astfel nesocotite dispoziţiile legale mai sus citate.

În aceste condiţii, s-a cauzat pârâtului o vătămare procesuală ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.

Găsind întemeiate criticile subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că celelalte critici ale recurentului - pârât, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu vor mai fi analizate, urmând a fie avute în vedere la rejudecarea în fond a cauzei.

Prin urmare, având în vedere încălcarea dispoziţiilor procedurale anterior menţionate, Înalta Curte constată că sancţiunea care intervine este nulitatea, motiv pentru care, în temeiul art. 498 C. proc. civ. va admite recursul, va sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care va analiza legalitatea şi temeinicia deciziei ce face obiectul litigiului, prin raportare la cererea reclamantei, astfel cum a fost formulată şi motivată, la apărările pârâtului şi la normele legale incidente litigiului pendinte, cu respectarea dispoziţiilor procedurale anterior reţinute, urmând a avea în vedere şi criticile şi apărările formulate în recurs.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, reţinând că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauze spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului împotriva sentinţei nr. 717 din 1 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauze spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 coroborat cu art. 396 din C. proc. civ., astăzi, 25 octombrie 2022.