Historical monument classification upheld as Group B ensemble; appeals dismissed

Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 17.09.2018 sub nr. x/2018 reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Judeţeană Pentru Cultura Timiş şi Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale a solicitat desfiinţarea Hotărârii din 28.03.2018 a Comisiei Naţionale a Monumentelor şi adreselor subsecvente acesteia, respectiv a adresei cu nr. x/10.04.2018 a Direcţiei Judeţene Pentru Cultura Timiş, precum şi a adresei cu nr. x/26.07.2018 a Ministerului Culturii şi Identitarii Naţionale de respingere a contestaţiei, precum şi oricăror acte relevante din dosarul de clasare despre care în prezent nu are cunoştinţa şi pe cale de consecinţă obligarea pârâţilor de a dispune: clasarea doar a corpului de clădire CI şi a arcelor Al din cadrul Ansamblului de clădiri Cazarmă militară de cavalerie Lugoj, cu excluderea de la clasare ca monument istoric a corpurilor C2,C3, C4, C5 şi a anexelor A2,A3, A4, A5, A6 şi A7 din cadrul aceluiaşi ansamblu, astfel cum acestea sunt prezentate în studiul istoric, urbanistic şi arhitectural întocmit de către Dr. arh. B. cu nr. 12/17/10.07.2017; - încadrarea corpurilor de clădire clasate spre a fi monumente istorice în clasa B, indiferent care vor fi acelea conform hotărârii instanţei în baza punctului anterior, obligarea pârâţilor la plata contravalorii prejudiciului creat societăţii reclamante prin actele administrative emise, prejudiciu pe care în prezent îl cuantifică la suma de 4.377.193 RON, putând solicita modificarea câtimii acestuia pe parcursul procesului; cu cheltuieli de judecata.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 398 din 3 decembrie 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

"Respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a paratei Direcţia Judeţeană Pentru Cultura Timiş.

Admite în parte acţiunea formulata de reclamanta S.C. A. S.A cu sediul în Lugoj, str. x, jud. Timiş, înmatriculata la ORC Timiş sub nr. x/1995, CUI x, şi cu sediul procedural ales în Timişoara, str. x la Cabinet Avocat C. în contradictoriu cu paraţii Direcţia Judeţeană Pentru Cultura Timiş, cu sediul în Timişoara, str. x şi Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale cu sediul în Bucureşti, Bd. x.

Anulează în parte Hotărârea din 28.03.2018 a Comisiei Naţionale a Monumentelor, respectiv adresa cu nr. x/10.04.2018 a Direcţiei Judeţene Pentru Cultura Timiş, precum şi adresa cu nr. x/26.07.2018 a Ministerului Culturii şi Identităţi Naţionale de respingere a contestaţiei formulata de către reclamanta şi obligă paratele sa dispună încadrarea ansamblului Cazărmii ca monument istoric în grupa B, iar în cadrul ansamblului încadrarea ca monumente istorice în grupa B a corpurilor C1, C2 şi C3 împreună cu arcele de legătură.

Respinge în rest acţiunea reclamantei.

Obliga pârâţii la plata către reclamanta a sumei de 4175 RON cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând onorariu avocat parţial, onorariu expert parţial şi taxa judiciara de timbru.."

Cererile de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 398 din 3 decembrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal au formulat cereri de recurs reclamanta A. S.A. şi pârâtul Ministerul Culturii.

În cadrul recursului său, recurenta-reclamantă A. S.A., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacare, iar pe fondul cauzei, obligarea pârâtelor la clasarea ca monument istoric în grupa B a corpurilor de clădire C1,C2 şi C3 din imobilul situat în Lugoj, str. x, înscris în CF nr. x, Lugoj, cu nr. top xa/1, CF vechi x (astfel cum s-a dispus prin hotărârea primei instanţe), însă împreună cu terenul aferent acestor corpuri delimitat topografic din totalul suprafeţei de 12.598 mp, încadrarea corpurilor de clădire şi a terenului aferent acestora delimitat topografic, clasate anterior ca monumente istorice în clasa B.

La rândul său, recurentul-pârât Ministerul Culturii, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, cu consecinţa retrimiterii cauzei spre rejudecare, la prima instanţă.

Apărările formulate în cauză

Împotriva celor două recursuri au formulat întâmpinări toate părţile din proces, intimata-pârâtă Direcţia pentru Cultură a Judeţului Timiş formulând întâmpinare doar împotriva recursului promovat de recurenta-reclamantă A. S.A..

Prin întâmpinarea formulată împotriva recursului promovat de pârâtul Ministerul Culturii, recurenta-reclamantă A. S.A. a susţinut, în esenţă, că,

La rândul său, recurentul-pârât Ministerul Culturii, în cadrul întâmpinării formulate împotriva recursului promovat de reclamanta A. S.A., a susţinut, în esenţă, că recurenta - reclamantă invocă faptul că prima instanţă a clasat ca ansamblu Cazarma Militară de Cavalerie -Lugoj şi nu ca imobil, de unde trage concluzia că a fost încălcat principiul disponibilităţii părţilor. Apreciază astfel recurentul - pârât că o astfel de susţinere este lipsită de interes, dat fiind faptul că recurenta face o distincţie care nu îi prejudiciază în nici un fel interesele.

În finalul întâmpinării sale, recurentul - pârât solicită respingerea recursului formulat de S.C. A. S.A. ca lipsit de interes, ca nemotivat şi admiterea recursului său, să se constate, ca legală şi temeinică hotărârea din 23.08.2018 a CNMI precum şi comunicările nr. 1244/10.04.2018 a DJCT şi nr. 5221/26.07.2018 a Ministerului Culturii.

Prin întâmpinarea formulată împotriva recursului promovat de reclamanta A. S.A., intimata-pârâtă D. a susţinut, în esenţă, că

Răspunsul la întâmpinare

Doar recurenta-reclamantă A. S.A. a depus Răspuns la întâmpinările pârâţilor, solicitând instanţei respingerea apărărilor formulate de aceştia, ca nefondate, cu consecinţa admiterii cererii sale de recurs.

Procedura de soluţionare a recursurilor

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 29.03.2021, a fost fixat primul termen pentru judecata celor două recursuri la data de 25.10.2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, la acest moment procesual, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ. Înalta Curte a declarat dezbaterile închise, reţinând cauza spre soluţionare pe fondul celor două recursuri ce fac obiectul pricinii deduse judecăţii.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor din cuprinsul întâmpinărilor, Înalta Curte constată că recursurile formulate de reclamanta A. S.A. şi de pârâtul Ministerul Culturii sunt nefondate, urmând a fi respinse, având în vedere considerentele arătate în continuare:

Recursul declarat de recurenta-reclamantă este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 C. proc. civ. invocându-se faptul că în parte soluţia dispusă de prima instanţă este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente cu privire la procedura de clasare ca "monument istoric" a imobilului situat în Lugoj str. x înscris în CF nr. x Lugoj cu nr. top xa1,CF vechi.

Cu privire la soluţia de admitere în parte a acţiunii astfel cum a fost formulată recurenta-reclamantă invocă două aspecte de nelegalitate.

Primul conflict priveşte faptul că în mod greşit prima instanţă a schimbat încadrarea imobilului în litigiu din categoria "monument istoric", cuprinsă în adresele contestate emisă de autorităţile pârâte în "ansamblul istoric în cauză nefiind atestat şi contestat acest aspect fiind nerespectate dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 422/2001.

În raport de aceasta schimbare se solicită casarea, reţinerea spre rejudecare şi efectuarea unei noi expertize de specialitate.

Al doilea aspect de nelegalitate priveşte faptul că terenul aferent altor trei corpuri de construcţie nu este cuprins în soluţia dispusă de instanţă cu privire la corpurile de clădire.

Se solicită admiterea recursului, casarea în parte şi admiterea în tot a acţiunii astfel cum a fost formulată.

Recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Culturii este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ. invocându-se nelegalitatea sentinţei pronunţate de instanţa de fond.

În cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. se invocă ca aspect de nelegalitate faptul că raportul de expertiză de specialitate efectuat în cauză pe care instanţa de fond şi-a fundamentat hotărârea a fost efectuat de un expert căruia nu i-a verificat atestatul MC respectiv înscrierea în registrul Ministerului Culturii, fiind încălcate dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 422/2001.

În cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă încălcarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 422/2001 prin faptul că s-a luat act de o expertiză lovită de nulitate.

Alt aspect de nelegalitate invocat priveşte încălcarea art. 8 alin. 1 şi 18 din Legea nr. 554/2004 în sensul că instanţa nu avea competenţa să modifice categoria clasării imobilului.

Procedând în sensul schimbării categoriei de clasare a imobilului prima instanţă a încălcat competenţa exclusivă a autorităţii pârâte.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate în sensul respingerii ca nefondate a acţiunii reclamantei.

La dosar părţile au formulat întâmpinări faţă de recursurile declarate în cauză.

Motivat în şedinţa publică, Curtea s-a pronunţat asupra cererii de probe solicitată de recurenta-reclamantă şi a luat act de faptul că nu s-au invocat ca excepţii de procedură nulitatea recursului reclamantei şi respectiv lipsa de interes.

Analizând ambele recursuri declarate în cauză, Curtea le apreciază pentru următoarele considerente ca nefondate în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.

Recursul declarat de recurenta-reclamantă este nefondat în cauză neputându-se reţine aspectele de nelegalitate incidente de reclamantă în dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

Prealabil Curtea constată că cele invocate în ceea de recurs privesc pretinse aplicări greşite a normelor legale incidente obiectului cauzei respectiv solicitarea de declasare în parte a imobilului în litigiu, neputând fi reţinută nulitatea cererii de recurs. Aspectele de fapt invocate privesc situaţia juridică a imobilului - corpului de construcţie şi teren, iar aceste aspecte se subsumează aspectelor de drept ce vizează analiza legalităţii adreselor contestate şi capătului de cerere accesoriu privind despăgubirile.

Iar lipsa de interes nu poate fi reţinută în condiţiile în care acţiunea fiind admisă în parte, reclamanta justifică interesul procesual pentru promovarea căii de atac.

Pe fond soluţia recurată de admitere în parte a acţiunii este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 8 şi art. 3 din Legea nr. 422/2001 în ceea ce priveşte încadrarea imobilului în litigiu imobil care cuprinde şi terenul în sensul că acesta nu poate fi încadrat în grupa A ca monument istoric ci în grupa B ansamblu istoric.

Această încadrare a fost dispusă de prima instanţă ţinând cont de concluziile raportului de expertiză din care rezultă că ansamblul cazărmii având trei corpuri din care două au fost încadrate în grupa B inclusiv arcele de legătură se încadrează conform art. 3 din Legea nr. 422/2001 în categoria de ansamblu monument istoric.

Termenul general cuprins în actele contestate de monument istoric include noţiunea de "monument" sensul de construcţie, noţiunea de ansamblu care cuprinde construcţiile inclusiv terenul şi arcele de legătură - situaţie aplicabilă imobilului în litigiu şi noţiunea de "sit".

Iar în raport de concluziile raportului de expertiză prima instanţă a constatat corect că ansamblul este categoria în care conform definiţiei se încadrează din punct de vedere arhitectural, istoric şi tehnic a imobilului teren şi construcţie situat în Lugoj str. x înscris în CF nr. x Lugoj cu nr. top xa1,CF vechi x, imobil denumit Ansamblu de clădiri/Cazarma Militară de Cavalerie - Lugoj cu terenul aferent în suprafaţă de 12.598 mp.

Recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Culturii este nefondat în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivelor de recurs invocate.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. este nefondat, în cauză neputându-se reţine încălcarea normelor de procedură cu privire la desemnarea expertului care a efectuat expertiza la dosar.

Acest expert a fost autorizat de Ministerul Justiţiei fiind specialist din domeniul arhitecturii, expert desemnat aleatoriu din lista celor 7 experţi propuşi expres pentru dosarul cauzei - conform încheierii din 22.01.2019 - dos.fond - vol. IV.

Nu poate fi reţinută încălcarea art. 13 din Legea nr. 422/2001, aceste dispoziţii fiind incidente în etapa administrativă a procedurii de clasare.

În faţa instanţei nu există obligaţia avizării expertului de către recurentul-pârât parte în dosar, ca fiind o condiţie de validitate a raportului de expertiză.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat aspectele de nelegalitate invocate nu pot fi reţinute.

Aspectul de nelegalitate privind calitatea expertului desemnat în cauză care nu este avizat de Ministerul Culturii a fost analizat în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ.

Nu poate fi reţinută nulitatea raportului de expertiză de specialitate efectuat în cauză pentru motivul invocat în cauză nefiind încălcate dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 422/2001.

Al doilea aspect de nelegalitate privind pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 8 alin. 1 din 18(1) din Legea nr. 554/2004 de către prima instanţă în ceea ce priveşte soluţia dispusă nu este fondată.

Prima instanţă a realizat un control de plină jurisdicţie cu respectarea dispoziţiilor privind obiectul cererii de chemare în judecată, obiect care se încadrează în dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 şi cu respectarea dispoziţiilor art. 18 din acelaşi act normativ în ceea ce priveşte soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa în analiza controlului de legalitate.

În condiţiile în care reclamanta a contestat clasarea dispusă de pârâţi prin adresele contestate, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 alin. 3 din Legea nr. 422/2001 raportat la art. 17 alin. 5 din Normele metodologice de clasare fiind competenţa exclusivă şi deplină a instanţei de contencios administrativ de a verifica legalitatea clasării imobilului într-o anumită categorie.

Iar ulterior efectuării unui raport de expertiză de specialitate, prima instanţă a făcut aplicarea art. 8 şi art. 3 din Legea nr. 422/2001 stabilind în care categorie generală de monument istoric se poate încadra imobilul în litigiu respectiv în noţiunea de "ansamblu" care cuprinde corpurile de clădire inclusiv arcele cu terenul aferent.

Acesta nu reprezintă o depăşire a atribuţiilor instanţei, ci o soluţie dispusă în raport de obiect şi de probe conform art. 18 din Legea nr. 554/2004.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496-497 C. proc. civ. va respinge ca nefondate ambele recursuri menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de reclamanta A. S.A. şi de pârâtul Ministerul Culturii împotriva sentinţei civile nr. 398 din 30 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 25 octombrie 2022.