Legality of clawback contribution assessment under O.U.G. 77/2011 and statutory drug consumption declarations
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal, thereby upholding the Court of Appeal’s 2019 judgment which rejected the company’s claim and confirmed the legality of the National Health Insurance House’s notifications. The dispute centered on the administrative challenge to a 2014 notification requiring the payment of a quarterly "clawback" contribution on pharmaceuticals, where the company argued that the calculation was illegal due to the inclusion of withdrawn or non-declared medicines and the improper application of VAT. The Court found no illegality, determining that the lower court correctly applied the decision remanding the case for re-judgment, adhered to the binding effects of a Constitutional Court decision regarding the registration of drug consumption, and properly applied Article 4 of O.U.G. No. 77/2011 and Article 737 of Law No. 95/2006 (noting the text’s reference to Law No. 25/2006 regarding consumption values) to validate the contribution calculation.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 4711 alin. (3) C. proc. civ, art. 490 C. proc. civ, art. 394 C. proc. civ, art. 425 lit. b) C. proc. civ, art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011; Legality of clawback contribution assessment under O.U.G. 77/2011 and statutory drug consumption declarations: declarat, Curtea în apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 li pct. 8 C. proc. civ. aspectele de nelegalitate invocate neputând fi reţinute.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 09.10.2014 reclamanta A. S.R.L în contradictoriu cu pârâta CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE a formulat acţiune în anulare solicitând:
- anularea notificării x/29.04.2014 transmisă subscrisei de către CNAS prin care ne-au fost comunicate o serie de date în vederea stabilirii, declarării şi achitării contribuţiei clawback aferente trimestrului I al anului 2014.
- anularea adresei nr. x/06.06.2014 prin care CNAS a răspuns contestaţiei administrative formulate de reclamanta.
Soluţia instanţei de fond în primul ciclu procesual
Prin sentinţa nr. 749 din 17 martie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a a admis acţiunea şi a anulat Notificarea nr. x/29.04.2014 şi adresa nr. x/06.06.2014 emise de pârâta CNAS.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate.
Prin Decizia nr. 3264/27.11.2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi recursul incident formulat de A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 749 din 17 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecarea motivelor de nelegalitate rămase neanalizate.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 4.01.2018, sub nr. x/2014*.
Hotărârea ce face obiectul prezentei căi de atac a recursului
Prin sentinţa civilă nr. 2649 pronunţată în data de 18 decembrie 2019 (în rejudecare) Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiată.
Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 2649 din data de 18 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L. şi încadrând în drept criticile sale în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii introductive.
Apărările formulate în cauză
Deşi recursul i-a fost comunicat intimatei - pârâte în termenul legal, aceasta nu a formulat apărări în cadrul unei întâmpinări, conform art. 4711 alin. (3) C. proc. civ. incidente şi în cazul recursului, conform art. 490 alin. (2) din acelaşi act normativ, ci în cadrul unor Concluzii Scrise depuse în şedinţa publică de la termenul de faţă, în cadrul cărora solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Procedura de soluţionare a recursului
În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.
În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 25.05.2021, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 25.10.2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, la acest moment procesual Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ. a declarat terminat control judiciar reţinând cauza spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecăţii.
Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. este nefondat, urmând a fi respins, având în vedere considerentele arătate în continuare:
Recursul declarat de recurenta-reclamantă este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. invocându-se nelegalitatea sentinţei de fond prin care, în fond după casare acţiunea reclamantei a fost apreciată ca neîntemeiată şi respinsă ca atare.
Prin Decizia nr. 3264/26 octombrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal s-au admis recursurile declarate de ambele părţi - recursul principal şi recursul incident şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Sentinţa care formează obiectul prezentului recurs a fost pronunţată în urma pronunţării deciziei ÎCCJ din 26 octombrie 2017.
În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. recurenta-reclamantă invocă în cadrul acestui motiv de casare următoarele aspecte de nelegalitate.
Primul aspect de nelegalitate priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 501 alin. 3 C. proc. civ. respectiv faptul că instanţa de fond în rejudecare nu a respectat decizia de casare şi nu a analizat prin motivare toate aspectele de nelegalitate invocate şi faţă de care s-a apreciat de instanţa de recurs casarea cu trimitere.
Se arată în cadrul recursului aspectele de nelegalitate faţă de care recurenta - reclamantă apreciază că nu au fost analizate de prima instanţă aspectele invocate în acţiunea respectivă.
Aceste aspecte urmează a fi arătate şi analizate în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.
Al doilea aspect de nelegalitate din cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. priveşte nerespectarea dispoziţiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ. în sensul că prima instanţă nu a analizat şi motivat respingerea mai multor aspecte de nelegalitate contrar celor statuate prin decizia de casare din primul ciclu procesual.
Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este invocat de recurenta-reclamantă în strânsă interdependenţă cu motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. invocându-se în esenţă nelegalitatea sentinţei atacate, respectiv greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2011 a dispoziţiilor O.U.G. nr. 17/2012 coroborat cu dispoziţiile art. 729 alin. 2 şi (3) din Legea nr. 95/2006 în ceea ce priveşte analiza legalităţii notificării contestate sub aspectul elementului esenţial de nelegalitate includerea în notificare a unor medicamente care în mod obiectiv, nu au putut fi consumate în perioada de referinţă, fapt atestat şi de raportul de expertiză administrat în cauză.
În esenţă se reiau în cadrul recursului aspecte de nelegalitate privind notificarea contestată din 29.04.2014 privind contribuţia clawback aferentă trim. I al anului2014 arătându-se că în mod nelegal prima instanţă a primit apărarea autorităţii pe legalitatea contestată a actelor.
Aceste apărări constau în declaraţia depusă de reclamantă în baza art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 şi a imposibilităţii de compensare în condiţiile în care notificările pot cuprinde doar acele medicamente asumate de deţinătorul de APP pentru fiecare trimestru în parte. În consecinţă notificarea contestată. Care cuprinde şi un medicament retras de pe piaţă sau un medicament ce nu a figurat în declaraţia trimestrială înregistrată este nelegală.
Se solicită admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate.
La dosar intimata-pârâtă a formulat concluzii scrise şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat, Curtea în apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 li pct. 8 C. proc. civ. aspectele de nelegalitate invocate neputând fi reţinute.
Sentinţa atacată prin care în urma casării cu trimitere dispusă în baza Deciziei nr. 3264/26 octombrie 2017 a ÎCCJ a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. este motivată şi dată de aplicarea corectă a deciziei de casare şi a normelor legale incidente în ceea ce priveşte legalitatea notificării nr. x/29.04.2014 şi a adresei din 6.06.2014.
În cauză nu este fondat primul aspect de nelegalitate invocat de reclamantă în sensul că hotărârea recurată nu a respectat decizia de casare, fiind încălcate dispoziţiile art. 501 alin. 3 C. proc. civ.
Prin decizia de casare a ÎCCJ din 26 octombrie 2017 s-au admis recursurile declarate de ambele părţi şi s-a dispus trimiterea spre rejudecarea motivelor de nelegalitate rămase neanalizate.
Prin decizia de casare s-a constatat motivat că aspectele de nelegalitate reţinute în sentinţa nr. 749/17.03.2015 faţă de care s-a admis acţiunea nu sunt întemeiate.
Aceste aspecte apreciate ca neîntemeiate prin decizia de casare viza includerea TVA în baza de calcul a contribuţiei clawback şi cel privind consumul de medicamente.
În prezentul recurs, Curtea apreciază că prima instanţă în rejudecare a aplicat corect decizia de casare respectiv verificarea legalităţii notificării sub aspectul calculului corect al contribuţiei, atât din perspectiva împrejurărilor de fapt cât şi din perspectiva aplicării corecte a dispoziţiilor legale incidente.
Al doilea aspect de nelegalitate privind verificarea susţinerilor din acţiune nu este fondat.
Instanţa de fond a verificat punctual toate susţinerile de fapt, cu respectarea dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 şi art. .737 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 25/2006 atât în ceea ce priveşte valorile consumului de medicamente aferente vânzărilor reclamantei şi cel privind medicamentul retras de pe piaţă.
Curtea constată că prima instanţă a înlăturat motivat concluziile raportului de expertiză analizând în concret toate aspectele de fapt analiză care nu poate forma obiectul controlului de legalitate, pe calea recursului, situaţia de fapt nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Prima instanţă a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile art. 4 alin. 1 O.U.G. nr. 77/2011, inclusiv prevederile Deciziei Curţii Constituţionale cu privire la modul în care se înregistrează consumul de medicamente, inclusiv obligaţia reclamantei în calitate de destinatar APP de a depune pe propria răspundere declaraţie privind lista medicamentelor pe care se datorează contribuţia trimestrială.
Prima instanţă a verificat motivat pentru fiecare medicament arătat în cererea de chemare în judecată corectitudinea procentului "p" şi consumul centralizat la nivel naţional aferente medicamentelor din lista dispusă la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate de către reclamanta-recurentă în calitate de destinatar de autorizaţie de punere pe piaţa pentru care se datorează contribuţia trimestrială.
Curtea constată că prima instanţă a respectat decizia de casare şi a avut în vedere toate aspectele de fapt, aplicând corect dispoziţiile legale incidente. Iar motivarea corespunde cerinţelor prevăzute de art. 425 lit. b) C. proc. civ. şi art. 6 din CEDO.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2649 din 18 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 25 octombrie 2022.