Repayment of rural development subsidy for artificially created conditions: Appeal dismissed

Şedinţa publică din data de 20 octombrie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 31 mai 2016 pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a solicitat:

- anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, încheiat la data de 26 ianuarie 2016, privind proiectul beneficiarului A. PFA- Instalare tânăr fermier A.;

-anularea deciziei înregistrată la Agenţia de Plăţi sub 9669/01.04.2016, dată de comisia de soluţionare a contestaţiei ca urmare a contestaţiei formulate de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 26 ianuarie 2016.

Prin încheierea din data de 09 noiembrie 2016 s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

2. Hotărârea pronunţată în primul ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 27 din 09 februarie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. - PFA, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

3. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în primul ciclu procesual

Prin decizia nr. 2987 din 30 iunie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei nr. 25/2017 din data de 9 februarie 2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes şi a admis recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 25/2017 din data de 9 februarie 2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a casat în tot sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016*.

4. Hotărârea pronunţată în cel de al doilea ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 207/2020 din 09 decembrie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta A.-PFA, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, luând act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

5. Cererea de recurs declarată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 207/2020 din 09 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta PFA - A. şi a solicitat admiterea recursului şi casarea sentinţei recurate, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, următoarele:

- susţinerea că între cele două proiecte ar exista legături care să ducă la concluzia că s-au creat condiţii artificiale pentru a beneficia de plăţi în vederea obţinerii unui avantaj este total eronată. Menţionează că a avut posibilitatea legală de a achiziţiona saivanul, terenul şi capetele de ovine de la orice persoană, iar B. a avut voie să vândă în perioada de monitorizare capete de ovine oricui dorea să cumpere. În fapt se poate observa din actele contabile ale celor două societăţi că pentru vânzare cumpărare s-au efectuat operaţiuni bancare, aceste plăţi nefiind fictive.

Reţinerea faptului că ar exista suspiciuni că s-au creat condiţii artificiale pentru a beneficia de plăţi în vederea obţinerii unui avantaj, nu este un motiv de reziliere a contractului de finanţare. Acestea nefiind dovedite, fie pe cale administrativă, fie ca urmare a unor cercetări penale, prin care să fi fost dovedit falsul în acte, rezultă că sunt reale şi produc efectele juridice pentru care au fost încheiate.

- se invocă jurisprudenţa comunitară, arătând că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru aplicarea art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011, în sensul că nu au fost colectate dovezi concludente şi pertinente care să sprijine posibila existenţă a unor condiţii create artificial în cadrul acestui proiect. În sprijinul celor susţinute se invocă interpretarea pe care a dat-o Curtea de Justiţie a Comunităţii Europene articolului 4 alin. (8) din Regulamentul Uniunii Europene nr. 65/2011 al Comisiei în cauza G434/12 Slancheva sila Eood, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul art. 267 TFUE.

Instanţa de trimitere a întrebării preliminare a considerat că în cauză soluţia litigiului cu care este sesizată depinde de interpretarea noţiunii "condiţii create în mod artificial" în sensul articolului 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 şi a subliniat că autorităţile reţin o accepţiune largă a acestei noţiuni şi că potrivit jurisprudenţei, simpla existenţă a unor împrejurări comune şi a unor supoziţii nu este suficientă pentru a dovedi caracterul artificial al condiţiilor necesare pentru plata unui ajutor. Este nevoie ca în cauză să se facă dovada unei coordonări intenţionate între persoanele juridice şi/sau un terţ în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Prin decizia preliminară, Curtea a considerat că: "Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a ecocondiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală trebuie interpretat în sensul că, condiţiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv".

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă. Potrivit celui de-al doilea element, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit sa se concluzioneze ca, prin crearea in mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate sa obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. În aceasta privinţă, instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elementele, precum legăturile juridice, economice şi/sau persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

- instanţa de fond, în rejudecare după casare, în mod greşit a reţinut că nu s-au indicat în mod convingător care sunt aspectele de netemeinicie şi nelegalitate ale faptelor constatate în cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 26.01.2016. Din motivele acţiunii rezultă fără dubiu care sunt criticile aduse procesului-verbal şi de ce se consideră că prin constatările efectuate în speţa de faţă, în urma misiunii de audit, AFIR evocă o ipoteză şi o simplă presupunere, bazate pe insuficiente dovezi care să sprijine posibila existenţă a unor condiţii create artificial în cadrul acestui proiect.

- în mod cu totul nejustificat, instanţa de fond reţine că atât elementul obiectiv, cât şi elementul subiectiv la care face referire Curtea de Justiţie au fost probate în speţă de către pârâta AFIR, în primul rând prin faptul că exploataţia agricolă deţinută de numitul C. a fost fracţionată prin donarea animalelor către B. şi, ulterior, prin vânzarea saivanului către A..

- motivare ciudată şi halucinantă este şi cu privire la faptul că "aproximativ tot proiectul reclamantei este bazat pe încheierea de acte juridice cu membrii familiei restrânse a acesteia (soţul şi socrul), reţinându-se în mod eronat de către instanţa ca fiind evident că astfel nu are loc nicio creştere a competitivităţii sectorului agricol. În primul rând, arată recurenta reclamantă că la data depunerii documentaţiei şi ulterior nu era căsătorită cu B., astfel că nici cu C. nu eram rudă. Mai mult, după cum s-a menţionat, saivanul pe care l-a achiziţionat, a fost cumpărat de la două familii, coproprietari asupra dreptului de proprietate, iar animalele de la două persoane străine de familia numiţilor Milaciu.

- instanţa de fond, în mod greşit, la pronunţarea sentinţei s-a bazat numai pe legăturile personale invocate, fără a avea indicii care să dovedească existenţa unei coordonări deliberate cu C., pe de o parte şi cu B., pe de altă parte, fapt care contravine art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului.

6. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esenţă, apărările formulate în faţa instanţei de fond.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Recurenta-reclamantă A.- Persoană Fizică Autorizată a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 cu o acţiune îndreptată împotriva Deciziei nr. 9669/01.04.2016 de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, încheiat la data de 26 ianuarie 2016, privind proiectul beneficiarului A. PFA- Instalare tânăr fermier A., solicitând instanţei anularea şi suspendarea acestor acte administrative.

Soluţionând cauza, în cel de al doilea ciclu procesual, prima instanţă a respins acţiunea ca neîntemeiată, motiv pentru care reclamanta a formulat prezentul recurs, parte din criticile formulate putând fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit. În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Astfel, între Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, în calitate de autoritate contractantă şi recurenta-reclamantă A.- Persoană Fizică Autorizată, în calitate de beneficiar, a fost încheiat Contractul de finanţare nr. x/03.07.2013, având ca obiect acordarea finanţării Proiectului intitulat:

"Instalare tânăr fermier A.".

Măsura 112 "Instalarea tinerilor fermieri" se încadrează în Axa I "Creşterea competitivităţii sectoarelor agricol şi forestier" şi are ca obiective generale: îmbunătăţirea şi creşterea competitivităţii sectorului agricol prin promovarea instalării tinerilor fermieri şi sprijinirea procesului de modernizare şi conformitate cu cerinţele pentru protecţia mediului, igiena şi bunăstarea animalelor, siguranţa la locul de muncă; îmbunătăţirea managementului exploataţiilor agricole prin reînnoirea generaţiei şefilor acestora, fără creşterea populaţiei active ocupate în agricultură.

Obiectivele specifice ale măsurii se referă la creşterea veniturilor exploataţiilor conduse de tinerii fermieri.

Obiectivele operaţionale se referă la creşterea numărului de tineri agricultori care încep pentru prima oară o activitate agricolă ca şefi de exploataţii şi încurajarea tinerilor fermieri de a realiza investiţii.

Sprijinul acordat în cadrul măsurii are ca scop dezvoltarea exploataţiilor agricole, care produc în principal produse agricole vegetale şi animale (materie primă) pentru consum uman şi hrana animalelor.

În urma unei verificări, intimata pârâtă AFIR a încheiat, la data de 26.01.2016, Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei, înregistrat sub nr. x/02.02.2016, întocmit în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 şi ale H.G. nr. 875/2011 prin care s-a constituit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 106.668,00 RON.

Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a reţinut că s-au creat condiţii artificiale pentru a beneficia de plăţi în cadrul programului FEADR în vederea obţinerii unui avantaj care contravine măsurii 112. Astfel, exploataţia deţinută de domnul C. a fost fracţionată prin donarea animalelor către d-nul B. şi a saivanului către d-na A..

Din verificările efectuate şi din actele dosarului Cererii de finanţare s-au reţinut următoarele:

- la momentul depunerii Cererii de finanţare, prin declaraţia pe propria răspundere a d-nei A. din data de 22.06.2012, se atesta că aceasta a lucrat un număr de 4 ore/zi, înaintea instalării sale pe cont propriu, respectiv la data de 07.05.2012, peste 50 % din timpul său de lucru în cadrul fermei Î.I. B., în perioada 10.07.2010 - 07.05.2012;

- la data de 14.05.2012 d-na A. procedează la achiziţionarea prin cumpărare de la vânzătorii C. şi D. şi de la E. şi soţia sa, F., prin mandatar B., a cotei de 1/2 părţi saivan şi terenuri în suprafaţă de 808 mp şi 84 mp, situate în sat Sard; restul cotei de 1/2 părţi a fost cumpărată de G.;

- formularul de mişcare a animalelor achiziţionate, care atestă transferul unui număr de 30 ovine de la d-nul H. în proprietatea d-nei A., a fost completat în data de 15.05.2012, fiind parafat de medicul veterinar B.;

- după semnarea Contractului de finanţare, la verificarea îndeplinirii acţiunilor prevăzute în planul de afaceri de la data depunerii celei de a 2- a cereri de Plată, contractul de vânzare cumpărare pentru 88 capete ovine este încheiat la data de 02.01.2014 cu Î.I. B.;

- la data de 03.04.2013 d-na fostă A., actuala A. este înregistrată ca asociat unic al I. S.R.L., cu domeniu de activitate principal 7500- activităţi veterinare, conform informaţiilor furnizate prin extrasul ONRC. În această calitate, beneficiara, medic veterinar, a eliberat şi semnat la data de 03.09.2015 o Adeverinţă prin care confirma efectivul de animale deţinut de A. PFA.

Această situaţie de fapt nu respectă prevederile Ghidului solicitantului, versiunea 06 din mai 2012, în vigoare la data depunerii Cererii de Finanţare, potrivit cărora:

"Nu se acorda sprijin prin această măsură exploataţiilor care nu sunt preluate integral de la cedenţi.

Cedentul nu trebuie să mai fie înregistrat în Registrul unic de identificare de la APIA şi/sau în Registrul exploataţiilor de la ANSVSA/DSVSA/circumscripţie veterinară.

Preluarea unei exploataţii agricole reprezintă trecerea tuturor terenurilor agricole şi a animalelor înregistrate în Registrul unic de identificare de la APIA sau în Registrul exploataţiilor de la ANSVSA/DSVSA/circumscripţie veterinară de la cedent la cesionar, cu excepţia locuinţei şi a terenului aferent locuinţei (anexe gospodăreşti).

Dacă, pentru obţinerea dimensiunii minime de 6 UDE este necesară preluarea de terenuri agricole de la mai mulţi proprietari/arendatori/concesionari, trebuie preluată integral cel puţin o exploataţie agricolă."

Potrivit art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, articol care a fundamentat actele a căror anulare se solicită în prezenta cauză, "Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Conform unei jurisprudenţe constante a CJUE, între care şi decizia pronunţată în cauza C-434/12, Slancheva sila EOOD vs. Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, proba unei practici abuzive a potenţialului beneficiar de un astfel de ajutor impune, pe de o parte, un ansamblu de circumstanţe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condiţiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins şi, pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenţia de a obţine un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii creând în mod artificial condiţiile necesare pentru obţinerea acestuia (Eichsfelder Schlachtbetrieb, C-515/03).

S-a mai arătat că, în primul rând, în ceea ce priveşte elementul obiectiv, trebuie amintit că, în temeiul considerentului (46) al Regulamentului nr. 1698/2005, schema de sprijinire a dezvoltării rurale prin FEADR urmăreşte în special să ajute "pentru diversificarea activităţilor, favorizând activităţile neagricole, precum şi pentru dezvoltarea altor sectoare decât agricultura, pentru promovarea ocupării forţei de muncă [...] şi pentru realizarea de investiţii care să facă zonele rurale mai atractive în scopul inversării tendinţei de declin economic şi social şi de depopulare a zonelor rurale".

În al doilea rând, în ceea ce priveşte elementul subiectiv, revine instanţei naţionale sarcina să stabilească conţinutul şi semnificaţia reale ale cererii de finanţare în litigiu (Halifax şi alţii, C-255/02). Astfel, fac parte dintre elementele de fapt care pot fi luate în considerare de instanţa menţionată pentru a stabili caracterul artificial al creării condiţiilor necesare pentru a beneficia de o plată în temeiul FEADR legăturile de natură juridică, economică şi/sau personală dintre persoanele implicate în operaţiunea de investiţii respectivă. Existenţa acestui element subiectiv poate fi de asemenea stabilită prin dovedirea unei coliziuni, care poate să ia forma unei coordonări deliberate, între diferiţi investitori candidaţi la acordarea unui ajutor în temeiul unei scheme de ajutor din cadrul FEADR, în special atunci când proiectele de investiţii sunt identice şi când există o legătură geografică, economică, funcţională, juridică şi/sau personală între aceste proiecte (Hotărârea Vonk Dairy Products, punctul 33).

În concluzie, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat că articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că condiţiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. În această privinţă, instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

În acest context, motivarea actelor administrative contestate şi documentaţia care a stat la baza acestora oferă suficiente elemente subiective, obiective şi de coordonare care, corelate între ele, conduc la concluzia că recurenta reclamantă a creat artificial condiţiile necesare obţinerii ajutorului financiar nerambursabil. Cea de a doua critică a recurentei vizează interpretarea şi aplicarea în mod greşit a dispoziţiilor art. 17 şi art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea si sancţionarea neregulilor apărute in obţinerea si utilizarea fondurilor europene si/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

Instanţa de judecată, constatând în speţă existenţa condiţiilor artificiale cu consecinţa obţinerii unui avantaj financiar necuvenit, a reţinut respectarea principiului proporţionalităţii. Potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, "În aplicarea prevederilor alin. (1) şi având în vedere principiul proporţionalităţii, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia de a face reduceri procentuale din sumele solicitate la rambursarea/plata finală, reprezentând cheltuieli efectuate şi declarate de beneficiari, în situaţia în care constată neîndeplinirea sau îndeplinirea parţială a indicatorilor/obiectivelor proiectelor finanţate din fonduri europene şi/sau fonduri publice naţionale aferente acestora, pentru care beneficiarii şi-au angajat răspunderea realizării, în perioada de implementare a contractelor/acordurilor/deciziilor/ordinelor de finanţare nerambursabilă ori a altor tipuri de contracte multianuale, cu excepţia cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internaţional prevăd altfel." Conform art. 17 din acelaşi act normativ, "Orice acţiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli şi al stabilirii creanţelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporţionalităţii, ţinându-se seama de natura şi de gravitatea neregulii constatate, precum şi de amploarea şi de implicaţiile financiare ale acesteia." Pentru argumentele deja pe larg înfăţişate mai sus, în cauză fiind în mod judicios menţinute actele administrative atacate, care au constatat existenţa unei nereguli, Înalta Curte apreciază că sunt nefondate susţinerile recurentei-reclamante vizând greşita interpretare dată dispoziţiilor privind principiul proporţionalităţii.

Conform art. 2 lit.

n) din O.U.G. nr. 66/2011:

"principiul proporţionalităţii - orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce priveşte resursele angajate în constatarea neregulilor, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv." Rezultă din cuprinsul prevederilor legale sus arătate că autoritatea competentă are un drept de apreciere asupra măsurilor şi sancţiunilor administrative pe care le consideră necesare şi adecvate scopului propus, în funcţie de variate elemente, precum, gradul de vinovăţie al beneficiarului, tipul concret al abaterii - faptă omisivă sau comisivă, efectele concrete asupra bugetului Uniunii, iar în contextul cauzei nu se poate reţine că acest drept de apreciere ar fi fost exercitat abuziv, cu încălcarea principiului proporţionalităţii, consacrat în legislaţia naţională şi europeană şi în jurisprudenţa CJUE. Mai mult decât atât, conform prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011:

"Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plata către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste de plăţi în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor." Pe de altă parte, în cadrul analizei criticilor din recurs, Înalta Curte apreciază că se impune a fi făcută o precizare cu privire la susţinerile din cererea de recurs, anume aceea că poate proceda la examinarea doar a susţinerilor care vizează legalitatea sentinţei, nu şi a celor care vizează netemeinicia acesteia.

În acest sens, instanţa are în vedere faptul că recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia se poate solicita instanţei de control judiciar, în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, reformarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond sau de instanţa de apel în anumite cazuri prevăzute de lege.

Conform prevederilor legale în vigoare, recursul nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu dispoziţiile legii materiale şi procesuale aplicabile. Astfel, motivele de recurs vizează numai nelegalitatea hotărârii atacate, nu şi netemeinicia acesteia.

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Exercitarea căii de atac are ca efect punerea în mişcare a controlului judiciar îndeplinit de instanţa superioară asupra hotărârii instanţei inferioare şi este guvernată de principiul legalităţii căii de atac, în baza căruia recursul poate fi exercitat numai pentru motive care au făcut analiza instanţei inferioare.

Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost corect şi amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

6. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta PFA - A. împotriva sentinţei civile nr. 207/2020 din 09 decembrie 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta PFA - A. împotriva sentinţei civile nr. 207/2020 din 09 decembrie 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 20 octombrie 2022.