Renunciation of merits leading to annulment of integrity evaluation report

Şedinţa publică din data de 20 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14.05.2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, constatarea nulităţii tuturor actelor efectuate de pârât în lucrarea nr. 14681/A/II/26.04.2017, inclusiv a raportului de evaluare nr. x/19.04.2018, cu care a fost finalizată această lucrare; obligarea pârâtei la acoperirea cheltuielilor de judecată.

La data de 04.07.2018, pârâta Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care, faţă de natura Raportului de evaluare nr. x/19.04.2018, a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii în ceea ce priveşte punctul 3 din cadrul raportului de evaluare, având în vedere că acesta are valoarea unei veritabile sesizări a organului de cercetare penală, formulată în temeiul dispoziţiilor C. proc. pen.

Prin sentinţa civilă nr. 6021/05.10.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Reclamantul a formulat completare la contestaţie, prin care a invocat Hotărârea din Cauza C-201/14 Bara şi alţii a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în ceea ce priveşte transmiterea şi prelucrarea datelor cu caracter personal fără informarea persoanei vizate. A mai invocat faptul că sancţiunea complementare a interdicţiei de a ocupa funcţii publice alese pentru o perioadă de 3 ani, prevăzută de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, contravine mai multor drepturi şi principii garantate de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene şi că raportul a fost încheiat în temeiul unor norme juridice caduce, care nu mai pot produce efecte juridice după 1 decembrie 2009, în speţă fiind vorba despre Decizia Comisiei Europene 2006/928/CE, precum şi de legislaţia naţională de implementare a acestei decizii, respectiv Legea nr. 176/2010.

De asemenea, reclamantul a depus excepţie de nelegalitate, întemeiată pe dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, referitoare la Protocolul de cooperare încheiat între Agenţia Naţională de Integritate şi Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, dar şi la Protocolul de cooperare încheiat între Agenţia Naţională de Integritate şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală la data de 10 decembrie 2008.

La data de 22.02.2019, pârâta Agenţia Naţională pentru Integritate a formulat întâmpinare la cererea completatoare, prin care a invocat excepţia tardivităţii cererii completatoare, care a fost respinsă de către instanţă la termenul de judecată din 09.05.2019, ca neîntemeiată.

La data de 16.10.2019 reclamantul a depus o cerere de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în vederea pronunţării unei hotărâri preliminare.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 147 din 4 iunie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche a respins cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene formulată de reclamant, ca inadmisibilă;

A respins excepţia de nelegalitate, ca inadmisibilă;

A admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârât şi a respins acţiunea în anularea punctului 3 din raportul de evaluare, ca inadmisibilă:

A respins în rest acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu intimaţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 147 din 4 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, în sensul admiterii contestaţiei şi anulării raportului de evaluare atacat, precum şi obligarea intimatei-pârâte Agenţia Naţională de Integritate la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant susţine că sentinţa este nelegală în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiilor de nelegalitate a protocoalelor atacate; că sentinţa recurată este pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât instanţa a apreciat în mod eronat că actele efectuate de Agenţia Naţională de Integritate nu sunt lovite de nulitate absolută conform art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, respectiv că sentinţa nu a reţinut nelegalitatea procedurii de transfer a datelor cu caracter personal ale recurentului-reclamant.

De asemenea, mai arată că starea de incompatibilitate constatată de către Agenţia Naţională de Integritate nu poate fi reţinută, întrucât fapta nu există, în condiţiile în care art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 face referire la exercitarea respectivelor funcţii şi nu la simpla deţinere a lor.

4. Apărările formulate

4.1. Intimatul-pârât Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei de nelegalitate şi a fondului cererii de chemare în judecată, precum şi respingerea cererii recurentului-reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată.

4.2. Intimata - pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate.

Invocă excepţia nulităţii recursului, având în vedere că recurentul-reclamant nu a arătat motivele de nelegalitate şi că cererea de recurs nu cuprinde critici cu privire la hotărârea recurată. Mai arată că recurentul-reclamant a reluat aspectele invocate în faţa instanţei de fond.

5. Cererea de renunţare la judecată

La data de 23 iunie 2022, recurentul - reclamant A. a formulat, în temeiul art. 406 C. proc. civ., o cerere de renunţare la judecarea cererii de recurs, solicitând să se ia act de această cerere şi să se dispună anularea sentinţei recurate.

II. Cu privire la cererea de renunţare la judecată

2.1. Cu titlu preliminar, se constată că, în urma formulării de către recurentul-reclamant a cererii de renunţare a judecata recursului, la termenul de judecată din data de 23.06.2022, Înalta Curte a pus în vedere acestuia să precizeze dacă înţelege să renunţe la judecata cererii de recurs, ceea ce reprezintă o achiesare la hotărâre, conform art. 463 din C. proc. civ., ori la judecata cererii de chemare în judecată, conform art. 406 din C. proc. civ., cu consecinţa anulării hotărârii recurate.

Pentru termenul de judecată din data de 20.10.2022, recurentul-reclamant a depus o precizare prin care arată că înţelege să renunţe la judecată în temeiul dispoziţiilor art. 406 C. proc. civ., punct de vedere ce a fost susţinut şi de reprezentantul acestuia la concluziile orale puse în cadrul şedinţei de judecată.

Înalta Curte reţine că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al reclamantului, care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Având în vedere dispoziţiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora se poate renunţa oricând la judecată, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă, dar şi pe cele ale art. 22 alin. (6) C. proc. civ., care impun judecătorului să se pronunţe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, precum şi dispoziţiile art. 406 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora, atunci când renunţarea se face în căile extraordinare de atac, instanţa va dispune şi anularea în tot sau în parte a hotărârii, Înalta Curte va lua act de cererea recurentului-reclamant privind renunţare la judecata cauzei ce formează obiectul prezentului dosar şi va anula sentinţa pronunţată de către prima instanţă.

Faţă de soluţia pronunţată în cauză, aceea de a lua act de renunţarea la judecata cererii de chemare în judecată, Înalta Curte nu va lua în examinare şi nu va analiza excepţia nulităţii recursului, întrucât renunţarea la judecată face de prisos pronunţarea asupra acestei excepţii.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 406 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunţarea recurentului-reclamant A. la judecata cererii de chemare în judecată, va anula sentinţa civilă nr. 147 din 4 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea recurentului-reclamant A. la judecata cererii de chemare în judecată.

Anulează sentinţa civilă nr. 147 din 4 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 20 octombrie 2022.