Appeal dismissed; partial annulment of state leasing procedure provisions regarding tenant claims upheld

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la 19.02.2021, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, solicitând anularea şi suspendarea:

1. Ordinului nr. 991 din 25 august 2020 emis de Ministerul Tineretului şi Sportului privind Procedura-cadru de închiriere a bunurilor imobile aflate în proprietatea publică a statului şi în administrarea Ministerului Tineretului şi Sportului, publicat în M. Of. nr. 739 din 31.08.2020;

2. Ordinului nr. 511 din 16 aprilie 2013 emis de Ministerul Tineretului şi Sportului privind Procedura-cadru de închiriere a bunurilor imobile aflate în proprietatea publică a statului şi în administrarea Ministerului Tineretului şi Sportului, publicat în M. Of. nr. 511 din 16.04.2013.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 1650 din data de 12.11.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului; a anulat în parte art. 2 din Ordinul MTS nr. 991/25.08.2020 în privinţa aprobării art. 5 alin. (2) din Procedura-cadru de închiriere a bunurilor imobile aflate în proprietatea publică a statului şi administrarea Ministerului Tineretului şi Sportului, cu referire la sintagma "fără nicio pretenţie din partea locatarului"; a anulat în parte art. 1 din Ordinul MTS nr. 511/16.04.2013 în privinţa aprobării art. 4 alin. (2) din Procedura de închiriere a bunurilor imobile din domeniul public al statului, aflate în administrarea Ministerului Tineretului şi Sportului, cu referire la sintagma "fără nicio pretenţie din partea locatarului" şi a respins cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.

3. Cererea de recurs.

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 17.09.2021 şi a sentinţei civile nr. 1650 din data de 12.11.2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Sportului (succesor în drepturi şi obligaţii al Ministerului Tineretului şi Sportului).

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că hotărârea de fond a fost dată parţial cu încălcarea/aplicarea greşită a normelor de drept material - art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Concret, în ce priveşte încheierea instanţei de fond din data de 17.09.2021, arată că aceasta a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material în sensul că respingerea excepţiei lipsei de interes a reclamantei, formulată de MTS prin întâmpinare, s-a făcut neţinându-se cont de dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora:

"Persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat".

Aşa cum s-a precizat şi în întâmpinarea formulată pe fondul cauzei, prin Decizia nr. 8 din 02.03.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, având caracter obligatoriu potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., a statuat următoarele:

"În vederea exercitării controlului de legalitate asupra actelor administrative la cererea asociaţiilor, în calitate de organisme sociale interesate, invocarea interesului legitim public trebuie să fie subsidiară invocării unui interes legitim privat, acesta din urmă decurgând din legătura directă dintre actul administrativ supus controlului de legalitate şi scopul direct şi obiectivele asociaţiei, potrivit statutului".

Astfel, reiterează că prevederile celor două ordine de care se plânge intimata A. S.R.L. nu sunt vătămătoare, în condiţiile în care aceasta ştia că închiriază un spaţiu şi că, totodată, construieşte pe terenul proprietate publică a statului în scopul valorificării şi a obţinerii de profit pe toată perioada contractuală.

Prin urmare, rezultă că intimata nu a suferit niciun prejudiciu, având în vedere că toate investiţiile efectuate de aceasta în spaţiul închiriat s-au amortizat în timp, astfel încât la data încetării duratei contractului de 15 ani nu se mai poate susţine că intimata nu şi-a recuperat investiţia, motiv pentru care în prezent nu mai înregistrează nicio pierdere ori prejudiciu.

În continuare, învederează faptul că cercetarea existentei interesului are o importantă deosebită, dat fiind faptul că astfel se poate stabili dacă intimata, prin cererea introductivă de instanţă, a vizat şi un interes public ori numai un interes privat.

Apreciază că nedovedirea existenţei interesului şi, pe cale de consecinţă, judecarea fondului speţei şi admiterea parţială a acţiunii reprezintă o încălcare de către instanţa de fond a normelor de drept material incidente cauzei, fiind astfel întrunit motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

De asemenea, în soluţionarea prezentului recurs, invocă dispoziţiile art. 248 alin. (5) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(5) încheierea prin care s-a respins excepţia, precum şi cea prin care, după admiterea excepţiei, instanţa a rămas în continuare învestită pot fi atacate numai odată cu fondul, dacă legea nu dispune altfel".

Pentru toate aceste motive precum şi pentru cele expuse în faţa instanţei de fond, solicită admiterea recursului, casarea parţială a hotărârii recurată, cu consecinţa rejudecării procesului şi a respingerii cererii introductive de instanţă, ca nefondată, în ce priveşte anularea în parte a art. 2 din Ordinul MTS nr. 991/25.08.2020 în privinţa aprobării art. 5 alin. (2) din Procedura-cadru de închiriere a bunurilor imobile aflate în proprietatea publică a statului şi administrarea Ministerului Tineretului şi Sportului, cu referire la sintagma "fără nicio pretenţie din partea locatarului", respectiv în ce priveşte anularea în parte a art. 1 din Ordinul MTS nr. 511/16.04.2013 în privinţa aprobării art. 4 alin. (2) din Procedura de închiriere a bunurilor imobile din domeniul public al statului, aflate în administrarea Ministerului Tineretului şi Sportului, cu referire la sintagma, "fără nicio pretenţie din partea locatarului", cu menţinerea în rest a hotărârii recurate.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin concluziile orale din şedinţa publică din data de 19.10.2022, intimata-reclamantă a invocat excepţia nulităţii recursului apreciind că recurentul îşi întemeiază cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care se referă exclusiv la norme de drept material. În cadrul cererii de recurs formulată de Ministerul Sportului, la penultima pagină, se observă că îşi întemeiază recursul pe respingerea excepţiei lipsei de interes, iar această susţinere este un mijloc procedural de apărare şi nu poate fi asimilată cu o încălcare a unei norme de drept material. Pe cale de consecinţă, apreciază că acest recurs este greşit încadrat şi nemotivat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 14 martie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 19 octombrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs.

6.1. Examinând, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".

Înalta Curte având în vedere că, în mod concret memoriul de recurs trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, formularea de critici circumscrise cazurilor de casare, de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii, iar prin cererea de recurs se aduc critici de nelegalitate a hotărârii recurate, rezultă că aceste critici pot fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., context în care excepţia nulităţii recursului de faţă va fi respinsă, ca nefondată.

6.2. Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea şi suspendarea Ordinului nr. 991 din 25 august 2020 emis de Ministerul Tineretului şi Sportului privind Procedura-cadru de închiriere a bunurilor imobile aflate în proprietatea publică a statului şi în administrarea Ministerului Tineretului şi Sportului, publicat în M. Of. nr. 739 din 31.08.2020, precum şi a Ordinului nr. 511 din 16 aprilie 2013 emis de Ministerul Tineretului şi Sportului privind Procedura-cadru de închiriere a bunurilor imobile aflate în proprietatea publică a statului şi în administrarea Ministerului Tineretului şi Sportului, publicat în M. Of. nr. 511 din 16.04.2013.

Prima instanţă a admis, în parte, cererea formulată, a anulat, în parte, art. 2 din Ordinul MTS nr. 991/25.08.2020 în privinţa aprobării art. 5 alin. (2) din Procedura-cadru de închiriere a bunurilor imobile aflate în proprietatea publică a statului şi administrarea Ministerului Tineretului şi Sportului, cu referire la sintagma "fără nicio pretenţie din partea locatarului"; a anulat, în parte, art. 1 din Ordinul MTS nr. 511/16.04.2013 în privinţa aprobării art. 4 alin. (2) din Procedura de închiriere a bunurilor imobile din domeniul public al statului, aflate în administrarea Ministerului Tineretului şi Sportului, cu referire la sintagma "fără nicio pretenţie din partea locatarului" şi a respins cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut în esenţă că, în contextul în care, atât în vechea reglementare a C. civ., cât şi în noua reglementare se menţionează că, în cazul construcţiilor ridicate cu bună-credinţă pe terenul altuia, proprietarul terenului este obligat să le păstreze cu obligaţia plăţii unei despăgubiri către constructor, art. 4 alin. (2) din Procedura-cadru din 2013 aprobată prin Ordinul nr. 511 din 16 aprilie 2013 şi art. 5 alin. (2) din Procedura-cadru din 2020 aprobată prin Ordinul nr. 991 din 25 august 2020 încalcă dispoziţiile legale, în partea referitoare la sintagma "fără nicio pretenţie din partea locatarului", devreme ce înlătură dreptul de creanţă al reclamantei născut ca efect al accesiunii imobiliare.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Astfel, prin cererea de recurs de faţă se invocă faptul că, hotărârea primei instanţe a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, ce atrage incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Sub acest aspect, recurentul-pârât a invocat încălcarea normelor de drept material din perspectiva soluţiei de respingere a excepţiei lipsei de interes a reclamantei, instanţa de fond neţinând cont de dispoziţiile art. 8 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora:

"Persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat".

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că recurentul-pârât nu aduce argumente concrete din care să rezulte încălcarea normelor de drept material din perspectiva soluţiei de respingere a excepţiei lipsei de interes a reclamantei şi, prin raportare la faptul că din cuprinsul cererii de chemare în judecată nu rezultă că intimata-reclamantă ar fi invocat apărarea unui interes legitim public în detrimentul interesului legitim privat pe care îl are în legătură cu prevederile ordinelor atacate, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 8 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 au fost invocate pur formal.

Cu privire la situaţia de fapt, Înalta Curte constată că, prin Contractul de închiriere nr. x/25.10.2004, Complexul Sportiv Naţional "Sala Polivalentă" Bucureşti a închiriat către reclamantă un spaţiu în suprafaţă de 4.000 m2 situat în incinta C, Grădina 1 a Complexului Sportiv National "Sala Polivalentă" Bucureşti, la adresa: Bucureşti, str. x, spaţiu care se află în proprietatea publică a statului şi în administrarea sa în temeiul H.G. nr. 1240/1996.

În analiza excepţiei lipsei de interes, prima instanţă a reţinut în mod corect că în temeiul dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004 orice persoană care se consideră vătămată printr-un act administrativ unilateral cu caracter normativ sau individual se poate adresa instanţei de contencios administrativ pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale, iar prin faptul că intimata-reclamantă a construit, anterior emiterii ordinelor atacate, pe terenul proprietatea statului, în temeiul relaţiilor contractuale, a justificat interes în promovarea acţiunii deduse judecăţii.

În ceea ce priveşte critica recurentului-pârât în sensul că toate investiţiile efectuate de intimata-reclamantă în spaţiul închiriat s-au amortizat în timp, astfel încât la data încetării duratei contractului de 15 ani nu se mai poate susţine că aceasta nu şi-a recuperat investiţia, Înalta Curte constată că această critică este nefondată în raport de obiectul dedus judecăţii (anularea unor dispoziţii din Procedura-cadru de închiriere a bunurilor imobile aflate în proprietatea publică a statului şi în administrarea Ministerului Tineretului) atât timp cât instanţa de contencios administrativ nu a fost învestită cu un capăt de cerere distinct prin care să se analizele eventualele pierderi înregistrate de intimata-reclamantă prin investiţiile efectuate sau amortizarea acestora.

Într-adevăr, în cuprinsul cererii de chemare în judecată se menţionează că investiţia se ridică la suma de 400.000 Euro însă această afirmaţie a fost făcută în susţinerea interesului pe care intimata-reclamantă îl are cu privire la anularea sintagmei "fără nicio pretenţie din partea locatarului" menţionată atât în cuprinsul art. 5 alin. (2) din Procedura-cadru din 2020, cât şi în cuprinsul art. 4 alin. (2) din Procedura-cadru din 2013 unde se prevede faptul că:

"orice investiţie, modernizare sau construcţie efectuată de către locatar asupra bunului imobil închiriat, cu acordul locatorului, se va realiza cu resursele financiare şi materiale ale locatarului, iar la expirarea contractului investiţia va trece, în condiţiile legii, în proprietatea publică a statului român, respectiv în administrarea Ministerului Tineretului şi Sportului, fără nicio pretenţie din partea locatarului".

În acest context, Înalta Curte constată că aspectele invocate de recurentul-pârât prin calea de atac exercitată nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, iar hotărârea primei instanţe a fost dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale de drept material incidente cauzei.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Sportului (succesor în drepturi şi obligaţii al Ministerului Tineretului şi Sportului) împotriva încheierii din data de 17 septembrie 2021 şi împotriva sentinţei nr. 1650 din 12 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2022.