Proportionality of Warning Sanction for Tolerating Third-Party Discriminatory Comments on Facebook

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi B., a solicitat anularea Hotărârii nr. 542/2021 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, judecarea în fond a petiţiei nr. 2256/2021 adresate Consiliului şi admiterea cererilor formulate, respectiv obligarea Consiliului la suportarea cheltuielilor de judecată din prezentul dosar.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 104 din data de 15 noiembrie 2021, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi B., ca nefondată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei nr. 104 din data de 15 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A., în cuprinsul cărora a susţinut că hotărârea primei instanţe a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a unor prevederi esenţiale ale normelor de drept materiale, caz în care sunt incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În primul rând este de menţionat, că atât CNCD cât şi prima instanţă au susţinut, că unele comentarii la postările persoanei reclamate au încălcat prevederile O.G. nr. 137/2000, şi că "reclamatul a luat unele măsuri şi a eliminat o parte dintre aceste mesaje" (CNCD), respectiv că "comentariile denigratoare au început a fi îndepărtate de pârât". Rezultă de aici, că persoana reclamată era conştientă de faptul, că încalcă legea, dar chiar ştiind că a fost reclamat la CNCD, respectiv că a fost găsit vinovat şi a fost sancţionat, chiar şi după ce cazul a ajuns în instanţă nu a îndepărtat toate comentariile care încalcă legea. Rezultă că la data la care cele două hotărâri au fost adoptate, mai existau comentarii discriminative şi denigratoare pe pagina Facebook a persoanei reclamate, adică persista starea de nelegalitate. În aceste condiţii este evident că sancţiunea avertismentului nu a fost suficientă, pentru că nici după aplicarea ei persoana reclamată nu a îndepărtat toate comentariile care încalcă legea.

Aşa cum s-a mai arătat, persoana reclamată a mai fost sancţionată (în acele cazuri cu amenzi contravenţionale) de către CNCD pentru fapte asemănătoare, şi totuşi a comis şi faptele pentru care a fost reclamată în prezentul caz. Rezultă de aici în mod indubitabil, că nici măcar o sancţiune pecuniară de 2-3000 RON nu a fost suficient să o convingă să abandoneze acesta activitate contravenţională. În aceste condiţii un avertisment are exact efectul invers celui dorit şi necesar, reprezintă un îndemn indirect de a mai comite astfel de fapte.

Conform art. 7 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 "Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă", însă printre comentariile reclamate se regăsesc unele care îndeamnă să se dea jos şi să fie incendiate drapele (adică însemne ale unei colectivităţi), maghiarii sunt etichetaţi "migratori", "trădători de ţară", "bozgori" şi ".. fără ţară", iar drapelul lor este numit "cârpă" etc. Mai mult, se lansează ameninţări la adresa maghiarilor, cum ar fi "ai grijă cum te porţi, că nu mai e mult şi zbori de unde ai venit". În opinia recurentei acestea (mai ales cele prin care se instigă ca cetăţenii să-şi facă singuri "dreptate", de parcă am fi în Vestul Sălbatic) nu pot fi considerate în nici un caz fapte de gravitate redusă.

Nu în ultimul rând mai este de menţionat că dintre cele 5 contravenţii reclamate, persoana reclamată a fost sancţionată cu avertisment numai pentru două (cu toate că în petiţia depusă la CNCD s-au invocat celelalte trei în mod argumentat, cu dovezi concrete), de unde aceasta poate trage concluzia, că pe celelalte trei le poate comite în continuare fără nici o grijă, pentru că nu va primi nici măcar un avertisment.

Cu privire la recomandările CNCD, ca înainte de adresarea către CNCD ar fi util (sau chiar o condiţie legală) să se solicite persoanei reclamate să intre în legalitate, recurenta-reclamantă arată că metoda poate fi adecvată în cazul în care cineva de bună credinţă încalcă legea dintr-o eroare, şi la o simplă atenţionare îşi repară greşeala. Dar persoana reclamată în prezentul caz nu este de acest gen, drept dovadă sunt dosarele în care a fost sancţionat deja, dar şi un caz anterior când a fost atenţionată arătându-i-se că cea ce intenţionează să facă contravine legii (era vorba despre o demonstraţie contra unor drepturi constituţionale ale minorităţilor, a se vedea Anexa 3), dar fără vreun succes, recurenta-reclamantă nu a primit nici un răspuns, iar demonstraţia respectivă cu scop nelegal a avut loc. Rezultă de aici, că cea ce a propus CNCD este fără rost, nu este o metodă adecvată.

Faţă de aceste argumente, recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecând cauza, luând în considerare starea de fapt şi de drept, respectiv cele prezentate în înscrisurile depuse la dosar, admiterea cererii de chemare în judecată care face obiectul acestui dosar ca temeinică şi legală.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât B. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului în ceea ce priveşte neîndeplinirea condiţiilor expres prevăzute de lege, respectiv incidenţa dispoziţiilor art. 84 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora la redactarea cererii şi a motivelor de recurs, persoanele juridice au obligativitatea de a fi reprezentate şi după caz asistate, de către un avocat sau consilier juridic, sub sancţiunea nulităţii, precum şi prin prisma faptului că cererea de recurs nu conţine motivele de recurs şi dezvoltarea acestora, aşa cum dispune art. 486 alin. (1) lit. d) din acelaşi Cod.

În subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 28 martie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 22 iunie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra cererii de recurs.

6.1. Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei."

Astfel, Înalta Curte constată că excepţia nulităţii recursului a fost invocată din perspectiva a două paliere: nerespectarea dispoziţiilor art. 84 alin. (1) C. proc. civ. şi nerespectarea dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din acelaşi Cod.

În ceea ce priveşte nulitatea cererii de recurs pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 84 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a întocmit şi semnat motivele de recurs prin intermediul reprezentantului C., în calitate de preşedinte.

Sub acest aspect, instanţa de control judiciar va avea în vedere dispoziţiile Deciziei nr. 9/2016 referitoare la modul de interpretare a dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din C. proc. civ., pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în dosarul nr. x/2016 în considerentele căreia s-a statuat că "limitarea prevăzută de art. 84 alin. (1) din C. proc. civ. intervine numai în situaţia în care persoana juridică optează pentru reprezentare convenţională în faţa instanţei, caz în care îşi poate alege reprezentantul doar dintre categoriile prevăzute de textul menţionat", aspect în raport de care rezultă că, în lipsa reprezentării convenţionale, drepturile procesuale ale persoanei juridice pot fi exercitate prin reprezentantul legal.

De asemenea, s-a reţinut că atât timp cât "Contractul de mandat încheiat între două persoane juridice produce efecte doar în planul dreptului material, nu şi în planul dreptului procesual, guvernat, în materia reprezentării, de norme legale imperative", interpretarea potrivit căreia persoana juridică ar putea fi reprezentată în faţa instanţei printr-o altă persoană juridică, inclusiv sub aspectul formulării cererii de chemare în judecată, este lipsită de fundament legal.

În acest context, având în vedere că cererea de recurs a fost semnată de reprezentantul entităţii recurente, C., în calitate de preşedinte, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, ca nefondată.

În ceea ce priveşte nerespectarea dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, Înalta Curte constată că în cererea de recurs sunt detaliate atât motivele de nelegalitate cât şi temeiul de drept al criticilor formulate, context în care va respinge excepţia nulităţii şi din această perspectivă.

6.2. Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. 542/2021 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, judecarea în fond a petiţiei nr. 2256/2021 adresate Consiliului şi admiterea cererilor formulate, respectiv obligarea Consiliului la suportarea cheltuielilor de judecată din prezentul dosar.

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii reţinând, în esenţă, că sancţiunea avertismentului aplicată pârâtului B. este corect individualizată de pârâtul C.N.C.D., comentariile denigratoare au început a fi îndepărtate după sesizarea C.N.C.D., mesajele postate pe reţeaua Facebook nu sunt de natură discriminatorie, ci exprimă opinii, atitudini, credinţe personale permise de dreptul la libertatea de exprimare cu privire la evenimente publice la care părţile procesuale fac referire şi nu există elemente de fapt din care să rezulte că, cu bună ştiinţă, pârâtul B. ar fi instigat la postarea comentariilor jignitoare de către cititorii săi, după cum pretinde reclamanta.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs de faţă, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susţine că prima instanţă a încălcat prevederile art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001 unse este stipulat că "sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite", precum şi dispoziţiile art. 7 alin. (2) din acelaşi act normativ conform cărora "Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă".

Înalta Curte constată că prin intermediul motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

Cu privire la critica recurentei-reclamante conform căreia sancţiunea stabilită în sarcina intimatului-pârât trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut prima instanţă că fapta contravenţională se datorează unei inacţiunii a intimatului-pârât prin aceea că a tolerat comentarii şovine pe propria pagină publică de facebook, iar nu a unei acţiuni directe în comiterea faptei de către acesta, iar în procesul de individualizare judiciară a sancţiunii contravenţionale, chiar dacă în trecut intimatul-pârât a mai fost sancţionat de către C.N.C.D. pentru fapte contravenţionale prevăzute de art. 15 din O.G. nr. 137/2000, această situaţia de recidivă nu conduce în mod obligatoriu la agravarea sancţiunii contravenţionale pe care să o aplice instanţa.

Aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă, "recidiva", potrivit paragrafului 67 din Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, dată în cauza C-81/12 - Asociaţia Accept împotriva C.N.C.D. -, poate fi o circumstanţă de agravare a sancţiunii, însă această circumstanţă trebuie apreciată în raport de întreg ansamblul elementelor de fapt reţinute atât de intimatul-pârât C.N.C.D. în hotărârea atacată, precum şi de către instanţa de fond care, având în vedere circumstanţele personale ale intimatului-pârât raportate la fapta concretă, a reţinut că sancţiunea avertismentului este una corect individualizată.

De asemenea, având în vedere gradul concret de pericol social al faptei contravenţionale săvârşite de intimatul-pârât B., ca şi circumstanţele concrete anterioare, concomitente şi ulterioare săvârşirii faptei, Înalta Curte constată că atât timp cât mesajele postate exprimă opinii, atitudini ale acestuia în raport de anumite evenimente publice care se înscriu în marja limitelor libertăţii de exprimare, în mod corect a reţinut prima instanţă că mesajele postate nu sunt de natură discriminatorie.

Relevante sunt şi dispoziţiile art. 7 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 care prevede că, odată cu aplicarea sancţiunii avertismentului, organul ce aplică sancţiunea trebuie să însoţească această sancţiune de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că prin criticile formulate recurenta-reclamantă susţine că după recepţionarea Hotărârii CNCD nr. 542/2021 intimatul-pârât a continuat aceeaşi activitate contravenţională, iar prin măsurile impuse nu a fost atins scopul prevăzut de O.G. nr. 137/2000, adică înlăturarea consecinţelor faptei de discriminare.

Or, având în vedere că dispoziţiile art. 7 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 au fost respectate de către intimatul-pârât C.N.C.D. prin recomandarea făcută în dispozitivul Hotărârii nr. 254/2021, criticile recurentei-reclamante nu pot atrage modificarea hotărârii primei instanţe atât timp cât sancţiunea contravenţională a fost aplicată pentru faptele de discriminare analizate/comise anterior emiterii Hotărârii CNCD nr. 542/202, aşa cum rezultă cu evidenţă din punctul 37 din Hotărâre (pagina 5) în care s-a menţionat că: "Colegiul reţine faptul că reclamatul a luat unele măsuri şi a eliminat o parte dintre aceste mesaje. Astfel, ţinând cont de faptul că reclamatul a înţeles să şteargă mesajele cu conţinut discriminator, aplică sancţiunea avertismentului şi nu una contravenţională".

În acest context, Înalta Curte constată că aspectele invocate de recurenta-reclamantă prin calea de atac exercitată nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, iar hotărârea primei instanţe a fost dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale de drept material incidente cauzei.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 104 din 15 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2022.