Administrative challenge to construction order lacked standing; appeal dismissed as unfounded.

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea adresată Curţii de Apel Constanţa şi înregistrată sub nr. x/17.03.2020, reclamantul A. a solicitat anularea Ordinului nr. 247/19.04.2018, emis de pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcţii.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 167/CA din data de 25 noiembrie 2020, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia prescrierii dreptului la acţiune, ca nefondată; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi a respins acţiunea, în contencios administrativ promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcţii, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 167/CA din data de 25 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, sentinţa civilă nr. 167/CA/25.11.2020 a fost dată cu aplicarea greşită a legii, fiind incident art. 488 alin. (5) şi (8) C. proc. civ.

Aşa cum corect a reţinut Curtea de Apel Constanţa, interesul reclamantului în anularea Ordinului nr. 247/19.04.2018 este dat de consecinţa anulării cererii de chemare în judecată formulată împotriva sa, de Inspectoratul de Stat în Construcţii prin dl. B., inspector şef regional al Inspectoratului Regional în Construcţii Sud-Est, în dosarul nr. x/2018 aflat în apel pe rolul Tribunalului Buzău.

Judecata din cauza nr. 12753/196/2018* este suspendată până la soluţionarea prezentului dosar.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 554/2004, drept vătămat înseamnă orice drept prevăzut de Constituţie, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrative, iar în raport de aceste dispoziţii, apreciază că dreptul de a se judeca în dosarul nr. x/2018, potrivit normelor C. proc. civ. a fost vătămat cu siguranţă.

Chiar dacă s-ar aprecia că prin emiterea ordinului nr. 247/19.04.2018 nu i s-ar fi încălcat niciun drept, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.

Textul de lege prevede două condiţii alternative: existenţa unei vătămări într-un drept, ori existenţa unei vătămări într-un interes legitim.

Astfel, prin emiterea lui i s-a vătămat cu certitudine cel puţin un interes, acela de a putea cere, în baza C. proc. civ., anularea cererii de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. x/2018 în care, prin întâmpinare, a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant al d-lui B..

În plus, solicită să se stabilească dacă în mod temeinic Curtea de Apel Constanţa a apreciat că Ordinul nr. 247/19.04.2018 reprezintă un act administrativ cu caracter unilateral, întrucât în cazul actelor administrative cu caracter normativ nu mai este incident art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pe care s-a întemeiat hotărârea Curţii de Apel Constanţa.

Astfel, deşi Ordinul nr. 247/19.04.2018 este adresat numai inspectorului şef regional al Inspectoratului Regional în Construcţii Sud-Est, acesta a produs efecte mai multor subiecţi de drept, inclusiv recurentului-reclamant, fiind depus în toate dosarele aflate pe rolul instanţelor în toate acţiunile în justiţie promovate de Inspectoratul Regional în Construcţii Sud-Est.

Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât Inspectoratul de Stat în Construcţii a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 22 iulie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 16 martie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Ordinului nr. 247/19.04.2018, emis de pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcţii.

Prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi a respins acţiunea, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă reţinând, în esenţă, că Ordinul nr. 247/19.04.2018 a fost emis de inspectorul general al Inspectoratului de Stat în Construcţii, pentru dovedirea calităţii de reprezentant a persoanei care a semnat acţiunea în cadrul dosarului civil nr. x/2018, numitul B., iar reclamantul din prezenta cauză nu justifică un interes personal ce i-ar fi fost lezat prin emiterea ordinului contestat.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs de faţă, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Astfel, prin motivele de recurs se susţine că sentinţa civilă nr. 167/CA/25.11.2020 a fost dată cu aplicarea greşită a legii, fiind incident art. 488 alin. (5) şi (8) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când "prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".

Sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., se pot include mai multe neregularităţi de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părţi, nesemnarea cererii reconvenţionale, nesocotirea principiilor publicităţii, oralităţii, contradictorialităţii etc.

Or, în speţa dedusă judecăţii, recurentul-reclamant nu a dezvoltat critici concrete din care să rezulte incidenţa acestui caz de casare aspect în raport de care, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. au fost invocate pur formal.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Sub acest aspect, recurentul-reclamant susţine că, chiar dacă s-ar aprecia că prin emiterea Ordinului nr. 247/19.04.2018 nu i s-ar fi încălcat niciun drept, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.

Într-adevăr, conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004:

"(2) Se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept."

Ca atare, în raport de dispoziţiile normative anterior citate, reclamant, în sens de persoană vătămată, poate fi şi un terţ în raport cu autoritatea emitentă şi cu beneficiarul actului administrativ unilateral cu caracter individual, însă, reclamantul este obligat să dovedească vătămarea unui drept sau a unui interes legitim prin emiterea actului administrativ respectiv.

Din această perspectivă, justifică legitimare procesuală activă în contenciosul administrativ, în sensul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, orice persoană, fizică sau juridică, dacă îndeplineşte condiţia de a se considera vătămată într-un drept ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ, tipic sau asimilat, adresat ei înseşi sau altui subiect de drept.

Prevederile Legii nr. 554/2004, menţionate mai sus, consacră regula contenciosului subiectiv, în sensul că un act administrativ poate fi anulat numai dacă se dovedeşte că a produs reclamantului o vătămare într-un drept ori într-un interes legitim.

Or, în cauza dedusă judecăţii, recurentul-reclamantul invocă, drept interes pe care îl are pentru anularea ordinului atacat, faptul că prin emiterea acestui ordin i s-a vătămat cu certitudine cel puţin un interes, acela de a putea cere, în baza C. proc. civ., anularea cererii de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. x/2018

Înalta Curte va avea în vedere faptul că, interesul legitim definit de Legea nr. 554/2004 nu se confundă cu interesul procesual definit de C. proc. civ., iar vătămarea interesului se apreciază prin raportare la noţiunea de interes legitim privat în cadrul contenciosului subiectiv, deoarece, conform art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004, prin interes legitim privat se înţelege posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat.

Contenciosul subiectiv presupune vătămarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat, astfel că instanţa de contencios administrativ trebuie să verifice dacă prin actul administrativ, tipic sau asimilat, care face obiectul acţiunii s-a adus atingere unei situaţii juridice subiective. Instanţa de contencios administrativ poate să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ nelegal, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris ori să efectueze o anumită operaţiune administrativă.

Aşa fiind, se poate statua că recurentul-reclamant în calitatea sa de persoană fizică, nu poate acţiona ca atare în contenciosul administrativ subiectiv, decât sub condiţia în care dovedeşte că este titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private şi, drept urmare, nu poate formula o acţiune în contencios obiectiv, respectiv să ceară anularea unui act administrativ, pornind de la premisa lezării unui interes legitim privat, decât dacă probează că vătămarea interesului legitim decurge logic ca o consecinţă din încălcarea dreptului subiectiv sau interesului legitim privat.

Însă, în cauza dedusă judecăţii, ceea ce urmăreşte recurentul-reclamant este să anuleze cererea de chemare în judecată ce formează obiectul altui dosar pe motiv că ar fi fost semnată de o persoană fără calitate de reprezentant, deci ca instanţa învestită cu cererea de anulare a Ordinului nr. 247/19.04.2018 să dea o soluţie contrară celei pronunţate de Judecătoria Brăila în privinţa calităţii de reprezentant a numitului B..

Or, aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă, recurentul-reclamant nu justifică un interes personal ce i-ar fi lezat direct prin emiterea ordinului contestat, singurul său interes fiind de a invoca o nelegală reprezentare a instituţiei pârâte care să conducă, eventual, la anularea cererii de chemare în judecată formulată de ISC contra sa ce face obiectul dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Tribunalului Buzău.

În acest context, Înalta Curte constată că aspectele invocate de recurentul-reclamant prin calea de atac exercitată nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, iar hotărârea primei instanţe a fost dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale de drept material incidente cauzei.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 167/CA din 25 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2022.