Tax appeal annulled for lack of proof of representation; prior judgment upheld.

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data 10.04.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, anularea pct. 1 şi 3 din decizia privind soluţionarea contestaţiei nr. 313/06.10.2014, anularea în parte a deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată nr. x/30.05.2014, respectiv în măsura menţinerii acesteia în urma soluţionării contestaţiei fiscale, anularea deciziei privind măsurile stabilite de echipa de inspecţie fiscală nr. x/30.05.2014 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. x/30.05.2014.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 2739 din data de 30 iunie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L., reprezentată legal prin administrator special B. şi administrator judiciar C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, ca nefondată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei nr. 2739 din data de 30 iunie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., reprezentată legal prin administrator special B. şi administrator judiciar C. S.R.L., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-pârâtă a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 21 mai 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 22 iulie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând, cu prioritate, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al recurentei-reclamante, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".

Înalta Curte constată că din conţinutul adresei emise de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului rezultă că A. S.R.L. se află în stare de faliment sub incidenţa Legii nr. 85/2006, iar C. a fost desemnată în calitate de administrator judiciar/lichidator judiciar.

Conform art. 58 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă "Principalele atribuţii ale administratorului judiciar, în cadrul prezentului titlu, sunt: conducerea integrală, respectiv în parte, a activităţii debitorului, în acest ultim caz cu respectarea precizărilor exprese ale judecătorului-sindic cu privire la atribuţiile sale şi la condiţiile de efectuare a plăţilor din contul averii debitorului".

Potrivit art. 61 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă "În vederea îndeplinirii atribuţiilor sale, administratorul judiciar va putea desemna persoane de specialitate precum avocaţi, experţi contabili, evaluatori sau alţi specialişti."

Art. 80 alin. (1) din C. proc. civ. stabileşte regula potrivit căreia părţile îşi pot exercita drepturile procedurale personal sau prin reprezentant şi enumeră felurile reprezentării, respectiv legală, convenţională sau judiciară.

Instituţia reprezentării în procesul civil vizează procedeul juridic în care o persoană, numită reprezentant, îndeplineşte acte de procedură în numele şi pe seama unei părţi din proces, efectele actului îndeplinit producându-se direct faţă de parte.

Conform dispoziţiilor art. 82 alin. (1) C. proc. civ., "Când instanţa constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în numele părţii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată."

Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant este o excepţie de procedură (are în vedere o neregularitate procedurală), absolută (se încalcă norme de ordine publică) şi peremptorie (admiterea sa conduce la anularea cererii şi împiedicarea soluţionării fondului cererii), iar lipsa dovezii calităţii de reprezentant este sancţionată cu nulitatea necondiţionată de existenţa vreunei vătămări, conform art. 176 pct. 2 C. proc. civ.

În acest context, Înalta Curte constată că pentru societatea aflată în insolvenţă, administratorul judiciar C. trebuia să facă în mod legal dovada calităţii de reprezentant a avocaţilor angajaţi prin contractul de asistenţă juridică nr. x/2017 şi să precizeze dacă îşi însuşeşte recursul formulat de către administratorul special B..

Având în vedere că, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant este menită să apere partea reprezentată, iar titularul dreptului poate ratifica actele făcute de cel care nu avea calitatea de reprezentant, Înalta Curte constată că deşi administratorul judiciar C. a fost citat pentru termenul de judecată din data de 19.10.2022 cu menţiunea de a înainta încheierea prin care s-a dispus intrarea debitoarei în insolvenţă şi de a preciza dacă îşi însuşeşte recursul formulat de către administratorul special B. sau să facă dovada acordării mandatului către administratorul special privind promovarea căii de atac, nu s-a conformat acestor dispoziţii.

Pe cale de consecinţă, lipsa calităţii de reprezentant a administratorului special al reclamantei S.C. A. S.R.L. atrage anularea cererii de recurs, în condiţiile art. 82 alin. (1) C. proc. civ.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 82 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al recurentei-reclamante şi va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al recurentei-reclamante.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., în faliment prin lichidator judiciar C. S.R.L., împotriva sentinţei nr. 2739 din 30 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2022.