Inadmissibility of revision based on res interpretata instead of res judicata in police mission allowance disputes

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2022

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei.

1.1. Prin cererea înregistrată la data de 25.11.2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Generală Financiară şi Inspectoratul General al Poliţiei Române, prin Direcţia Financiară, repunerea în termenul de prescripţie, conform art. 2522 alin. (1) din C. civ., obligarea pârâţilor să achite contravaloarea diurnei în valută pentru perioada 27.04.2004 - 28.04.2006, în care a participat, în calitate de ofiţer de poliţie la Misiunea ONU de menţinere a păcii din Kosovo - UNMIK, din care vor fi scăzute zilele de concediu şi pentru perioada 12.11.2015 - 12.11.2017, în care a participat în calitate de ofiţer de poliţie la Misiunea UE de consiliere EUAM din Ucraina, din care vor fi scăzute zilele de concediu, conform prevederilor art. 1, alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 1086/2004, modificată prin H.G. nr. S/639 din 18.06.2008, sumă ce va fi actualizată cu dobânda legală aferentă, calculată până la efectuarea plăţii efective. Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la achitarea contravalorii alocaţiei pentru facilitarea legăturii cu familia pentru perioada 27.04.2004 - 28.04.2006, în care a participat, în calitate de ofiţer de poliţie la Misiunea ONU de menţinere a păcii din Kosovo - UNMIK, din care vor fi scăzute zilele de concediu şi pentru perioada 12.11.2015 - 12.11.2017, în care a participat în calitate de ofiţer de poliţie la Misiunea UE de consiliere EUAM din Ucraina, din care vor fi scăzute zilele de concediu, conform art. 3 din H.G. nr. 1086/2004, modificata prin H.G. nr. S/639 din 18.06.2008, sumă ce va fi actualizată cu dobânda legală aferentă, calculată până la efectuarea plăţii efective, dar şi la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 2624 din data de 02.07.2020, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a dispus declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Brăila. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Brăila la data de 03.08.2020, sub nr. x/2019.

1.3. Prin sentinţa civilă nr. 352 din data de 24.09.2020, Tribunalului Brăila a admis cererea de repunere în termen, a respins excepţia tardivităţii formulării acţiunii, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a MAI şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu acesta pentru lipsa calităţii procesuale pasive, pentru perioada 27.04.2004 - 28.04.2006. Totodată, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a IGPR şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu acesta pentru perioada 12.11.2015 - 12.11.2017. Nu în ultimul rând, prima instanţă a admis acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Generală Financiară şi pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia Generală Financiară şi a dispus obligarea pârâtului Inspectoratul General al Poliţiei Române, prin Direcţia Financiară, să achite contravaloarea diurnei în valută pentru perioada 27.04.2004 - 28.04.2006 din care vor fi scăzute zilele de concediu, sumă ce va fi actualizată cu dobânda legală aferentă, calculată până la efectuarea plăţii efective, precum şi obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Generală Financiară să achite contravaloarea diurnei în valută pentru perioada 12.11.2015 - 12.11.2017, sumă ce va fi actualizată cu dobânda legală aferentă, calculată până la efectuarea plăţii efective.

S-a mai dispus şi obligarea pârâtului Inspectoratul General al Poliţiei Române, prin Direcţia financiară, să achite contravaloarea alocaţiei pentru facilitarea legăturii cu familia pentru perioada 27.04.2004 - 28.04.2006, din care vor fi scăzute zilele de concediu, sumă ce va fi actualizată cu dobânda legală aferentă, calculată până la efectuarea plăţii efective şi obligarea pârâtului MAI să achite contravaloarea alocaţiei pentru facilitarea legăturii cu familia pentru perioada 12.11.2015 - 12.11.2017, din care vor fi scăzute zilele de concediu, sume ce vor fi actualizate cu dobânda legală datorată potrivit O.G. nr. 13/2013, calculată de la data scadenţei până la data efectuării plăţii efective, pârâţii fiind obligaţi şi la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 2500 RON.

1.4. Împotriva sentinţei civile nr. 352 din data de 24.09.2020 au declarat recurs pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române şi pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, acesta din urmă formulând cale de atac şi împotriva încheierii de şedinţă din data de 17.09.2020, pronunţată de Tribunalul Brăila.

2. Hotărârea suspusă revizuirii

Prin decizia civilă nr. 875 din 14 octombrie 2021, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondate recursul în contencios administrativ şi fiscal având ca obiect "litigiu privind funcţionarii publici - Legea nr. 188/1999" promovat de recurentul-pârât Inspectoratul General al Poliţiei Române împotriva sentinţei civile nr. 352/24.09.2020 şi recursul în contencios administrativ şi fiscal având ca obiect "litigiu privind funcţionarii publici - Legea nr. 188/1999" promovat de recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne împotriva încheierii de şedinţă din data de 17.09.2020 şi împotriva sentinţei civile nr. 352/24.09.2020 pronunţate de Tribunalul Brăila, obligând recurenţii - pârâţi la plata către intimatul-reclamant A. a sumei de 2.500 RON cheltuieli de judecată în recurs.

3. Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii

Împotriva deciziei civile menţionate anterior la punctul 2, a formulat cerere de revizuire recurentul - pârât Ministerul Afacerilor Interne, prin care, invocând prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea revizuirii şi anularea hotărârii atacate, apreciind, în esenţă, că decizia civilă nr. 875 din 14 octombrie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal încalcă autoritatea de lucru judecat a considerentelor Deciziei nr. 38 din 7 iunie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin raportare la Decizia nr. 30/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În susţinerea căii extraordinare de atac, revizuentul a arătat, în esenţă, că, în raport de considerentele cuprinse în punctele 73-75 din Decizia nr. 38 din 7 iunie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, coroborate cu cele ale punctului 8 al aceleiaşi decizii, hotărârea Curţii de Apel Galaţi (atacată cu revizuire) este contrară spiritului Deciziei nr. 38 din data de 7 iunie 2021, întrucât instanţa de recurs nu a acceptat şi, pe cale de consecinţă nu a analizat niciun fel de congruenţă între drepturile de care persoana fizică indicată a beneficiat, cu ocazia misiunilor în străinătate şi drepturile ce, teoretic, trebuiau acordate în ţară.

Astfel, în opinia revizuentului, soluţia Curţii de Apel Galaţi contravine, în mod evident considerentelor Deciziei nr. 38 din data de 07 iunie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri judecătoreşti menţionate, apreciind revizuentul că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul A. a solicitat respingerea, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată, a cererii de revizuire, menţinerea deciziei civile nr. 875 din data de 14 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, ca fiind legală şi temeinică şi, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., obligarea revizuentului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cursul soluţionării cererii de revizuire.

4.2. În cauză a formulat întâmpinare şi intimatul Inspectoratul General al Poliţiei Române, care a solicitat admiterea revizuirii, apreciind că aceasta are drept scop îndreptarea erorilor existente în decizia civilă nr. 875 din 14.10.2021 a Curţii de Apel Galaţi, prin care instanţa de control judiciar, nesocotind interpretarea oferită de instanţa supremă, a pronunţat o soluţie contradictorie, de natură a aduce atingere puterii de lucru judecat în ceea ce priveşte acordarea diurnei în valută, ca obligaţie ce subzistă statului român independent de îndemnizaţiile plătite de organizaţiile internaţionale. În opinia intimatului, puterea de lucru judecat se extinde şi asupra chestiunilor virtual soluţionate, adică asupra urmărilor necesare decurgând din hotărâre, sens în care apreciază că devine incident art. 521 alin. (3) teza I din C. proc. civ., care instituie obligativitatea respectării dezlegării date problemelor de drept, ce trebuie să opereze, indiferent că acestea se regăsesc în dispozitivul deciziei sau în considerentele acesteia.

Totodată, intimatul consideră că autoritatea de lucru judecat comportă şi asupra soluţiilor date de instanţă cu privire la anumite probleme incidente, chiar dacă acestea nu au fost abordate direct, însă instanţa supremă le-a tratat în mod indirect.

II. Soluţia instanţei asupra cererii de suspendare

Examinând cererea formulată de revizuentul Ministerul Afacerilor Interne, privind suspendarea judecării dosarului pendinte până la soluţionarea, de către Curtea Constituţională, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 521 alin. (3) şi art. 430 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în cazul unui incident procedural, cum este excepţia de neconstituţionalitate, pentru a cărei soluţionare se urmează o procedură distinctă.

Excepţia de neconstituţionalitate nu este o altă cauză civilă referitoare la existenţa sau inexistenţa unui drept de care să depindă soluţionarea cauzei, ci este calea procedurală prevăzută de Legea nr. 47/1992 pentru controlul conformităţii legii aplicabile cauzei cu normele constituţionale.

În cazul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, remediul pentru soluţionarea cauzei în baza textului de lege declarat neconstituţional este revizuirea prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte va respinge cererea formulată de revizuentul Ministerul Afacerilor Interne, privind suspendarea judecării revizuirii formulate în cauză, ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire în raport de temeiul de drept indicat, precum şi de înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte reţine caracterul inadmisibil al căii de atac extraordinare declarate în cauză de revizuentul Ministerul Afacerilor Interne, pentru considerentele arătate în continuare.

Din circumstanţele cauzei, Înalta Curte constată că revizuentul Ministerul Afacerilor Interne s-a prevalat, prin calea de atac extraordinară exercitată, de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Demersul judiciar în discuţie a fost formulat împotriva deciziei civile nr. 875 din data de 14 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, în raport de aspectele dezlegate, în opinia revizuentului, cu efect pozitiv de lucru judecat, prin considerentele Deciziei nr. 38 din 7 iunie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin raportare la Decizia nr. 30/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Condiţiile de admisibilitate prevăzute pentru cazul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. trebuie îndeplinite cumulativ, iar pentru a fi aplicabile astfel de dispoziţii este necesar ca hotărârile potrivnice să conţină elemente caracteristice pentru existenţa lucrului judecat, revizuirea neputând fi admisă atunci când, între decizia atacată şi celelalte hotărâri invocate nu există contrarietate, în sensul instituţiei autorităţii de lucru judecat, întrucât acestea nu conţin elementele caracteristice pentru existenţa efectului pozitiv sau negativ al lucrului judecat.

Prin hotărâri definitive potrivnice se înţeleg acelea care s-au pronunţat în dosare separate, prin hotărârea din cel de-al doilea dosar încălcându-se autoritatea lucrului judecat rezultat din hotărârea pronunţată în primul dosar.

Legătura dintre litigii trebuie să fie una concretă şi se impune ca aspectul dezlegat să vizeze raporturile dintre părţi, existenţa unei identităţi de părţi fiind esenţială pentru reţinerea oricăreia dintre valenţele lucrului judecat întrucât, relevantă, în aprecierea stării de contradicţie, privită prin prisma efectului pozitiv de lucru judecat (evocat de revizuent), fiind împrejurarea dezlegării, cu putere de lucru judecat, a unor aspecte tranşate prin prima hotărâre în privinţa raporturilor dintre părţile celei de-a doua judecăţi, spre a fi împiedicată reluarea în dezbatere sau statuarea în sens contrar asupra unei chestiuni litigioase deja tranşate jurisdicţional între acestea, dacă o astfel de chestiune are legătură cu procesul ulterior.

În cauza de faţă, Înalta Curte observă că, dintr-o primă perspectivă, litigiul din dosarul principal (dosarul nr. x/2019) nu reprezintă cauza în cadrul căreia a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. Conform pct. 8 al Deciziei nr. 38 din 7 iunie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin încheierea din 14 decembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019. Totodată, revizuentul nu susţine existenţa unei identităţi de părţi între dosarul nr. x/2019 şi dosarul nr. x/2019.

Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că Decizia nr. 38 din 7 iunie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept reprezintă o hotărâre pronunţată în aplicarea art. 519 C. proc. civ., drept parte a mecanismului de unificare a practicii judiciare, o astfel de hotărâre reprezentând actul final al unei cauze ce are natura unei proceduri particulare, având drept scop interpretarea de principiu, în mod unitar, a chestiunii de drept sesizate.

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că prevederile art. 521 alin. (3) C. proc. civ. şi cele ale art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. reglementează mecanisme procedurale distincte, cu finalitate şi scop diferit, hotărârilor date în astfel de mecanisme legiuitorul ataşându-le atribute diferite.

Astfel, dacă hotărârile judecătoreşti date în procedura judiciară se bucură, potrivit prevederile art. 430 C. proc. civ., de autoritatea de lucru judecat (res iudicata), cele pronunţate în mecanismul de unificare a practicii judiciare se bucură de autoritatea de lucru interpretat (res interpretata), conform prevederilor art. 521 alin. (3) C. proc. civ., cele două neputând fi, însă, confundate.

În reglementarea noţiunii de autoritate de lucru judecat, inclusiv în planul fundamentării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., relevant este principiul respectării unei hotărâri judecătoreşti anterioare, în care s-au judecat chestiuni litigioase supuse controlului judecătoresc. Scopul unui astfel de mecanism este acela de a proteja principiul securităţii juridice din perspectiva sancţionării cazului în care a doua hotărâre încalcă aspectele dezlegate cu putere de lucru judecat prin prima hotărâre, însă un astfel de mecanism nu poate fi extins dincolo de ipotezele particulare pe care le reglementează, o astfel de reglementare fiind intrinsec legată de notele distinctive ale actului de justiţie realizat în cadrul litigiului concret soluţionat pe cale judiciară (în cazul de faţă dosarul nr. x/2019).

Or, rezolvarea unei chestiuni de drept pe calea unei hotărâri prealabile nu creează "hotărâri potrivnice" în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., chiar dacă o astfel de hotărâre dezleagă problemele de drept cu incidenţă în cauză, neputându-se susţine existenţa efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, câtă vreme o astfel de hotărâre dezleagă chestiuni de principiu (cu efecte erga omnes), însă în virtutea atributului de res interpretata, iar nu drept chestiune tranşată între părţile cauzei (inter partes) printr-o altă hotărâre judecătorească care să privească circumstanţele particulare ale raporturilor juridice dintre părţi .

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că, în cauză, nu este îndeplinită condiţia existenţei unei hotărâri potrivnice, care să încalce autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, din perspectiva efectului negativ sau pozitiv al acestei autorităţi, hotărârea pe care revizuentul o circumscrie cazului de revizuire reglementat de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., neîndeplinind condiţiile expuse în paragrafele anterioare, spre a fi calificată drept hotărâre potrivnică.

Cum toate cerinţele de admisibilitate a căii extraordinare de atac trebuie îndeplinite cumulativ, absenţa uneia conduce la soluţia de respingere a cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 513 raportat la art. 509 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul Ministerul Afacerilor Interne împotriva deciziei civile nr. 875 din data de 14 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019.

De asemenea, observând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimatul A., instanţa de control judiciar, în temeiul art. 453 alin. (1), o va admite şi obliga revizuentul Ministerul Afacerilor Interne la plata sumei de 4000 RON către intimatul A., reprezentând onorariu avocaţial, dovedit prin depunerea chitanţa seria x nr. x/26.09.2022 .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare formulată de revizuentul Ministerul Afacerilor Interne, ca neîntemeiată.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Ministerul Afacerilor Interne împotriva deciziei civile nr. 875 din data de 14 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

Obligă revizuentul la plata către intimatul A. a sumei de 4000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2022.