Unlawful prioritization of delegated judges in judicial transfer based on extralegal criterion of delegation and failure to assess statutory specialization and seniority criteria.

Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2022

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul contestaţiei deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 6 mai 2022, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii ("CSM", "Consiliul") a solicitat anularea Hotărârii nr. 402 din 24.02.2022, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători şi admiterea cererii de transfer la Tribunalul Timiş.

În motivarea cererii, contestatoarea arată că prin hotărârea atacată a fost respinsă cererea sa de transfer de la Judecătoria Timişoara la Tribunalul Timiş.

Arată că în sesiunea de transfer respectivă au fost formulate şase cereri de transfer de la Judecătoria Timişoara la instanţe superioare, din care au fost admise trei cereri, dispunându-se transferul unei judecătoare la Tribunalul Bucureşti şi a două judecătoare la Tribunalul Timiş. În esenţă, cererea de transfer formulată de contestatoare a fost respinsă întrucât cele trei judecătoare îndeplinesc mai multe dintre criteriile prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, iar Judecătoria Timişoara a formulat aviz negativ cu privire la transfer.

Consideră contestatoarea că în cauză sunt incidente atât dispoziţiile art. 612 din Legea nr. 303/2004, care reglementează criteriile de transfer, cât şi cele ale art. 57 alin. (1), (2) şi (6) din acelaşi act normativ, care reglementează delegarea judecătorilor, întrucât celor două judecătoare transferate la Tribunalul Timiş le-a fost acordată prioritate în raport de împrejurarea că erau delegate şi îşi desfăşurau activitatea în cadrul acestui tribunal.

Susţine contestatoarea că intimatul nu a respectat dispoziţiile art. 612 din Legea nr. 303/2004, în cuprinsul hotărârii nefiind efectuată o analiză a motivelor cuprinse în avizele consultative. Consiliul a acordat prioritate la transfer judecătoarelor delegate la Tribunalul Timiş, observând că cererile de transfer au fost avizate pozitiv de Judecătoria Timişoara, însă nu a analizat motivele avizelor pozitive, acordate tocmai în considerarea delegării existente.

Totodată, arată contestatoarea, intimatul CSM a analizat un criteriu de transfer care nu se regăseşte în cuprinsul enumerării limitative a art. 612 din Legea nr. 303/2004, respectiv existenţa delegării la instanţa la care s-a solicitat transferul.

Apreciază contestatoarea că prin hotărârea atacată au fost încălcate şi dispoziţiile art. 612 lit. c) şi g) din Legea nr. 303/2004, referitoare la specializarea judecătorului, specializările complementare şi vechimea corespunzătoare în cadrul secţiei sau al completului corespunzător specializării, respectiv disponibilitatea de a activa în secţia sau completul corespunzător specializării postului vacant. Intimatul CSM nu a indicat în anunţul privind organizarea sesiunii de transfer secţiile sau specializările posturilor vacante, menţionând doar numărul total de posturi vacante în cadrul Tribunalului Timiş, astfel că judecătorii interesaţi de transfer s-au aflat în imposibilitatea cunoaşterii secţiilor la care existau posturi vacante, iar această omisiune a condus la lipsa analizei criteriilor prevăzute de art. 612 lit. c) şi g) din Legea nr. 303/2004.

Arată contestatoarea că prin cererea de transfer a expus parcursul său profesional şi şi-a arătat disponibilitatea de a activa cu prioritate în cadrul secţiei de contencios administrativ şi fiscal, iar în subsidiar a secţiei a II-a civilă din cadrul Tribunalului Timiş. Raportând situaţia sa la criteriile prevăzute de art. 612 lit. c) şi g) din Legea nr. 303/2004, solicită a se avea în vedere că vechimea sa, atât în profesie, cât şi la Judecătoria Timişoara, este mai mare decât cea a judecătoarei B. al cărei transfer a fost admis, iar vechimea în specializare este de asemenea de durată mai îndelungată, astfel că se impunea ca cererea sa de transfer să fie admisă cu prioritate faţă de cererea respectivei judecătoare.

2. Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale

În cuprinsul contestaţiei, A. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 57 alin. (1), (2) şi (6) din Legea nr. 303/2004, prin raportare la art. 1 alin. (5), art. 124 alin. (3) şi art. 125 alin. (2) din Constituţie.

Pentru soluţionarea acestei cereri, s-a constituit dosarul asociat nr. x/2022, conform art. 148 alin. (12) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

3. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă şi respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Susţine intimatul că, prin Hotărârea nr. 402/24.02.2022 a secţiei pentru judecători, a respins cererea de transfer a contestatoarei de la Judecătoria Timişoara la Tribunalul Timiş, reţinând, din analiza traseului profesional al contestatoarei, că aceasta avea o vechime în funcţia de judecător de 9 ani şi 3 luni, dintre care 6 ani la Judecătoria Timişoara, precum şi o vechime în grad de tribunal de 3 ani şi 2 luni.

Conform evidenţelor direcţiei de resort, s-a reţinut că la Judecătoria Timişoara, instanţa de la care se solicita transferul, din cele 54 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 52 de posturi, fiind vacante 2 posturi. Totodată, în cazul a doi judecători de la această instanţă se hotărâse înaintarea către Preşedintele României a propunerilor de eliberare din funcţie prin pensionare. De asemenea, erau temporar vacante 6 posturi, acestea fiind ocupate în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. S-a avut în vedere şi împrejurarea că, în anul 2021, la Judecătoria Timişoara încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1070, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 959, comparativ cu media naţională de 855.

Pe de altă parte, arată intimatul, s-a reţinut că la Tribunalul Timiş, instanţa la care s-a solicitat transferul, dintre cele 52 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 42 posturi, fiind vacante 11 posturi. La această instanţă, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 512, comparativ cu media naţională de 492, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 442, comparativ cu media naţională de 396.

Mai învederează intimatul că Tribunalul Timiş şi Curtea de Apel Timişoara au transmis avize favorabile, în timp ce Judecătoria Timişoara a formulat un aviz negativ pentru transferul contestatoarei.

Prin urmare, arată intimatul, la soluţionarea cererii de transfer formulate de contestatoare, pe lângă motivele invocate în cerere şi criteriile prevăzute de art. 6l2 din Legea nr. 303/2004, au fost avut în vedere şi volumul de activitate, numărul posturilor vacante la Judecătoria Timişoara, respectiv al posturilor care se vor vacanta ca urmare a eliberărilor din funcţie prin pensionare, reţinând şi că, în mod frecvent, pentru Judecătoria Timişoara se formulează opţiuni de ocupare a posturilor, concluzionând că era oportun transferul a 3 judecători de la această instanţă. Reţinând concursul cererilor de transfer de la Judecătoria Timişoara şi analizând concomitent aceste cereri, în raport de motivele de ordin profesional/personal invocate de cei şase solicitanţi, precum şi în raport de criteriile prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, secţia pentru judecători a apreciat că la momentul soluţionării cererii erau prioritare cererea de transfer formulată de judecătoarea C., care a solicitat transferul la Tribunalul Bucureşti şi care avea cea mai mare vechime în funcţiile de judecător şi procuror, precum şi cererile judecătoarelor D. şi B., care erau delegate la Tribunalul Timiş, în vederea asigurării continuităţii în activitate.

Susţine intimatul CSM că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncţionalităţi în activitatea parchetelor şi instanţelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanţei implicate în procedură şi interesul privat al solicitantului. Dispoziţiile art. 6l2 din Legea nr. 303/2004 nu stabilesc o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind secţiei pentru judecători atribuţia de a analiza incidenţa fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual şi cel general. În acest sens, în considerentele actului atacat au fost expuse informaţii privind traseul profesional, vechimea în funcţia de judecător şi cea de la Judecătoria Timişoara a reclamantei, date referitoare la situaţia instanţelor implicate în procedura de transfer, dar şi argumentele pentru care s-a acordat prioritate anumitor criterii.

În ceea ce priveşte susţinerile contestatoarei referitoare la omisiunea analizei motivelor expuse în cuprinsul avizelor consultative emise de instanţele implicate în transfer, intimatul CSM solicită a se avea în vedere prevederile art. 60 alin. (1) şi art. 61 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 şi împrejurarea că secţia pentru judecători nu este învestită cu analiza de legalitate şi temeinicie a avizelor, iar în hotărârea atacată nu s-a reţinut în vreun fel caracterul prioritar al motivelor cuprinse în avizul consultativ.

În ceea ce priveşte susţinerile contestatoarei referitoare la aplicarea greşită a criteriului delegării, care nu se regăseşte în enumerarea art. 6l2 din Legea nr. 303/2004, intimatul CSM solicită a se avea în vedere că principiul asigurării continuităţii în activitate al judecătorilor delegaţi la Tribunalul Timiş a fost analizat prin coroborare cu alte criterii relevante, respectiv volumul de activitate al instanţei de la care s-a solicitat transferul şi al celei la care s-a solicitat transferul, numărul posturilor vacante şi încărcătura acestora, precum şi vechimea în funcţie a reclamantei şi a celorlalţi solicitanţi. Consideră că transferul unui judecător care este deja delegat la instanţa respectivă este o măsură firească, de natură să permanentizeze o stare de fapt preexistentă din perspectiva mobilităţii personalului, fără a fi afectată, în mod real, situaţia instanţei de unde se solicită transferul, ci dimpotrivă reprezintă un avantaj pentru aceasta, prin efectul vacantării postului judecătorului delegat.

Referitor la criticile contestatoarei privind pretinsa omisiune a analizării criteriilor prevăzute de art. 612 lit. c) şi g) din Legea nr. 303/2004, intimatul susţine că art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 nu instituie obligaţia de a prevedea în cuprinsul anunţului privind declanşarea sesiunii de transfer informaţii referitoare la secţiile sau specializarea completurilor aferente posturilor vacante, iar din considerentele actului administrativ atacat rezultă că solicitarea a fost analizată în raport de toate motivele invocate, inclusiv cele privind specializarea judecătorului şi disponibilitatea de a funcţiona în cadrul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Timiş.

Mai arată intimatul că hotărârea a cărei anulare o solicită a fost adoptată în limitele competenţelor sale legale şi cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 32 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, iar normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului. Solicită a se avea în vedere jurisprudenţa Înaltei Curţi, care a stabilit că transferul la o altă instanţă reprezintă un aspect de oportunitate ce intră în marja de apreciere a Consiliului Superior al Magistraturii, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 685/2018 şi jurisprudenţa CEDO din hotărârile din 23 iulie 1968, 16 septembrie 1996 şi 6 iulie 2004, pronunţate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, paragraful 24.

Concluzionează intimatul că instanţa de judecată nu poate cenzura actele administrative emise de autoritatea publică în exercitarea dreptului său de apreciere decât dacă actul a fost adoptat cu exces de putere, situaţie neregăsită în speţă, întrucât respingerea cererii de transfer a contestatoarei s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 60 - art. 606 din Legea nr. 303/2004, iar actul administrativ contestat este temeinic motivat. Soluţionarea cererii de transfer s-a realizat cu respectarea justului echilibru între interesul individual al solicitanţilor şi interesul general al instanţelor implicate în procedură, iar motivele avute în vedere la respingerea cererii de transfer a contestatoarei nu reflectă o încălcare a principiului constituţional al egalităţii în drepturi şi nici al proporţionalităţii între interesul public şi interesul privat.

Cât priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, apărările formulate de intimat vor fi expuse în cuprinsul încheierii pronunţate în dosarul asociat nr. x/2022

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând contestaţia formulată, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x/25.01.2018, contestatoarea A., judecător cu grad profesional de tribunal în cadrul Judecătoriei Timişoara, a solicitat transferul la Tribunalul Timiş.

Prin Hotărârea nr. 402/24.02.2022 secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer formulată de contestatoare, în temeiul art. 60 şi art. 612 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor.

În considerentele Hotărârii nr. 402/24.02.2022 a secţiei pentru judecători au fost expuse: situaţia posturilor vacante la Judecătoria Timişoara şi la Tribunalul Timiş, precum şi volumul de activitate la ambele instanţe, respectiv încărcătura/judecător în cursul anului 2021, faţă de media naţională; avizele favorabile faţă de cererea de transfer a contestatoarei, emise de Curtea de Apel Timişoara şi Tribunalul Timiş, precum şi avizul negativ al Judecătoriei Timişoara; condiţiile de vechime în funcţie şi vechime la instanţa la care activează toţi cei şase judecători care au solicitat transferul de la Judecătoria Timişoara.

Reţinând concursul cererilor de transfer, intimatul CSM a decis admiterea a trei cereri, după cum urmează:

- cererea de transfer la Tribunalul Bucureşti, formulată de C., motivele admiterii fiind vechimea judecătoarei solicitante în funcţiile de judecător/procuror, numărul mare al posturilor vacante la Tribunalul Bucureşti, încărcătura pe judecător la Tribunalul Bucureşti prin raportare la media naţională, precum şi avizarea favorabilă a cererii de transfer de toate instanţele implicate;

- cererile de transfer la Tribunalul Timiş, formulate de judecătoarele E. şi B., motivele admiterii fiind încărcătura ridicată a cauzelor pe judecător la acest tribunal faţă de media naţională, avizarea favorabilă a cererilor de toate instanţele implicate şi faptul că judecătoarele sunt delegate la instanţa la care au solicitat transferul, aspect de natură să asigure continuitatea completurilor de judecată şi să diminueze efectele negative ale fluctuaţiei de personal.

Alăturat acestor motive de admitere a celor trei cereri de transfer, secţia pentru judecători a reţinut şi că, în cazul contestatoarei A., s-a formulat aviz negativ de către Judecătoria Timişoara.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 612 din Legea nr. 303/2004 stabilesc următoarele criterii de soluţionare a cererilor de transfer formulate de judecători/procurori:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială.

Este de observat că textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situaţia instanţelor/parchetelor implicate în procedură, cât şi la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit şi drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin hotărârea administrativă.

Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de contestatoarea A., Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile expuse în contestaţie, considerentele Hotărârii nr. 402/24.02.2022 evidenţiind, pe de-o parte, analiza incompletă a criteriilor amintite, iar pe de altă parte, folosirea de către intimat a unui criteriu neprevăzut de lege.

În ceea ce priveşte criteriul delegării la instanţa la care se solicită transferul, Înalta Curte reţine că instituţia delegării nu este menţionată printre criteriile enumerate limitativ de art. 612 din Legea nr. 303/2004 şi, contrar susţinerilor intimatului, se constată că argumentul delegării judecătoarelor E. şi B. la Tribunalul Timiş a prevalat în analiza cererilor de transfer, fiind valorificat cu prioritate faţă de criteriile legale.

Astfel, în ceea ce priveşte criteriile volumului de activitate şi al încărcăturii instanţelor implicate, nu au fost relevate diferenţe care să conducă la prioritizarea unei cereri de transfer faţă de celelalte. Mai departe, deşi a redat în considerentele hotărârii atacate condiţiile de vechime în funcţie şi vechime la instanţa la care activează toţi cei şase judecători care au solicitat transferul, intimatul CSM nu a mai analizat aceste criterii, motivul principal al admiterii cu prioritate a cererii de transfer formulate de cele două judecătoare, respectiv al respingerii cererii contestatoarei, fiind acela al delegării judecătoarelor E. şi B. la Tribunalul Timiş.

S-a reţinut şi că Judecătoria Timişoara a emis un aviz negativ transferului contestatoarei, însă motivele acestui aviz nu au fost analizate în vreun fel de Consiliu, după cum nu au fost analizate nici motivele avizelor favorabile emise în cazul judecătoarelor E. şi B., astfel cum în mod corect a sesizat contestatoarea. Este adevărat că nu intră în atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii să efectueze o analiză de legalitate a avizelor instanţelor, cum a susţinut prin întâmpinare, însă prevederile art. 612 lit. a) din Legea nr. 303/2004 statuează obligaţia CSM de a avea în vedere motivele cuprinse în avizele consultative, nu doar caracterul favorabil/nefavorabil transferului.

Înalta Curte constată că avizul nefavorabil al Judecătoriei Timişoara este motivat atât de situaţia de personal şi de volumul de muncă al judecătoriei, cât şi de delegarea a doi judecători din cadrul judecătoriei la alte instanţe; cât priveşte avizele pozitive emise în cazul celorlalte două judecătoare, acestea s-au fundamentat pe faptul delegării acestora la Tribunalul Timiş. Aşadar, argumentele CSM din hotărâre se suprapun cu cele din avizul negativ al Judecătoriei Timişoara, în condiţiile în care, cum s-a arătat anterior, delegarea nu reprezintă un criteriu de valorificat în cazul transferului la o altă instanţă/parchet.

Trebuie subliniat că existenţa delegărilor produce efecte asupra situaţiei personalului dintr-o instanţă/parchet, însă trebuie privită doar din această perspectivă, a ocupării sau nu a locurilor vacante, iar nu din perspectiva priorităţii la transfer a judecătorilor care au fost delegaţi să desfăşoare activitatea la instanţa unde doresc să se transfere.

Deşi scopul asigurării continuităţii completurilor de judecată şi al diminuării efectelor negative ale fluctuaţiei de personal, expus de CSM în hotărâre, are caracter legitim, îndeplinirea acestui scop nu poate fi urmărită prin încălcarea prevederilor legale în materia transferului, respectiv prin crearea unei situaţii preferenţiale la transfer judecătorilor delegaţi în cadrul instanţei unde doresc transferul.

În consecinţă, Înalta Curte constată că intimatul CSM, prin secţia pentru judecători, a uzat în mod nelegal de existenţa delegărilor unor judecători la instanţa la care se solicită transferul, pentru a da preferinţă cererilor acestora în detrimentul cererii contestatoarei, creând astfel o situaţie de inegalitate de tratament juridic care afectează legalitatea Hotărârii nr. 402/24.02.2022.

Înalta Curte constată că este întemeiată şi critica de nelegalitate susţinută de contestatoare în raport de dispoziţiile art. 612 lit. c) şi g) din Legea nr. 303/2004, care prevăd criterii referitoare la specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau al completului corespunzător specializării, respectiv disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant.

Intimatul CSM a susţinut că a analizat inclusiv criteriile prevăzute de aceste norme legale, or considerentele hotărârii atacate nu relevă o astfel de analiză. Singura menţiune referitoare la specializarea contestatoarei şi disponibilitatea sa de a activa în cadrul secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Timiş se regăseşte în cel de-al doilea paragraf al hotărârii secţiei pentru judecători, unde sunt redate motivele formulării cererii de transfer. Ulterior, intimatul nu prezintă o analiză comparativă a acestor criterii cu privire la contestatoare şi la judecătorii ale căror cereri de transfer au fost admise, fiind întemeiat argumentul din contestaţie referitor la omisiunea analizării tuturor criteriilor prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că, prin cererea de transfer, contestatoarea şi-a manifestat disponibilitatea de a activa, în principal, în cadrul secţiei de contencios administrativ şi fiscal, iar în subsidiar a secţiei a II-a civilă din cadrul Tribunalului Timiş, fiind îndeplinit criteriul prevăzut de art. 612 lit. g) din Legea nr. 303/2004.

Cât priveşte criteriul prevăzut de art. 612 lit. c) din Legea nr. 303/2004, reclamanta A. susţine că avea, la data formulării cererii de transfer, o vechime în completul specializat în cauze privind azilul/contencios administrativ şi fiscal de 5 ani şi două luni (aspect necontestat de intimat), iar din perspectiva criteriilor prevăzute de lit. d), e) şi f) ale aceluiaşi articol, contestatoarea avea o vechime de 6 ani la Judecătoria Timişoara, o vechime efectivă în funcţia de judecător de 9 ani şi trei luni şi o vechime în gradul profesional de tribunal de 3 ani şi patru luni (astfel cum rezultă chiar din hotărârea atacată).

Pe de altă parte, în cazul judecătoarei B., una din cele două judecătoare ale căror cereri de transfer au fost admise prin valorificarea prioritară a delegării sale la Tribunalul Timiş, se constată că aceasta avea o vechime de 2 ani şi nouă luni la Judecătoria Timişoara, o vechime efectivă în funcţia de judecător de 9 ani şi o lună şi aceeaşi vechime ca reclamanta în gradul profesional de tribunal.

Rezumând, în cazul contestatoarei, era îndeplinit criteriul disponibilităţii de a activa în cadrul secţiei specializate, iar în privinţa criteriilor vechimii la instanţa de la care solicită transferul şi a vechimii efective în funcţie, cererea contestatoarea avea prioritate faţă de cererea solicitantei B., întrucât beneficia de o vechime mai îndelungată.

Înlăturând din analiza cererilor de transfer criteriul avut în vedere de intimatul CSM, referitor la existenţa delegării la Tribunalul Timiş, precum şi cel referitor la avizul negativ al Judecătoriei Timişoara, care s-a bazat în principal tot pe argumentul delegării, şi având în vedere strict criteriile prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte constată că cererea contestatoarei A. întrunea mai multe criterii de admitere a transferului faţă de cererea solicitantei B., astfel că soluţia de respingere a cererii dispusă de Consiliul Superior al Magistraturii s-a făcut cu greşita aplicare a legii şi cu exces de putere.

În concluzie, pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 29 alin. (7) - (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii raportat la art. 611 din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte va dispune admiterea contestaţiei, anularea Hotărârii nr. 402 din 24.02.2022, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători şi obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei A. de la Judecătoria Timişoara la Tribunalul Timiş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Anulează Hotărârea nr. 402 din 24.02.2022, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători.

Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei A. de la Judecătoria Timişoara la Tribunalul Timiş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 octombrie 2022.