Prosecutor's transfer granted, CSM transfer rejection annulled and remanded for new decision.

Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2022

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul contestaţiei deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 26 aprilie 2022, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii ("CSM", "Consiliul") a solicitat anularea Hotărârii nr. 319 din 01.03.2022, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori, prin care s-a respins cererea sa de transfer de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova.

În motivarea cererii, contestatorul arată că, în sesiunea de transfer februarie 2022, a solicitat transferul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş, în principal la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, iar în subsidiar la unul dintre Parchetele de pe lângă Judecătoriile Sectoarelor 1-5 Bucureşti, invocând motive de ordin personal şi profesional.

Prin hotărârea atacată, intimatul CSM a respins cererea de transfer formulată de contestator, procedând la analizarea concomitentă a două cereri de transfer la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, formulate de contestator şi de solicitantul B., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal.

Consideră contestatorul că intimatul a făcut o greşită aplicare în cauză a criteriilor de transfer prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004.

Astfel, în privinţa criteriului prevăzut de art. 612 lit. a) din Legea nr. 303/2004, din motivarea hotărârii rezultă că doar Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova a avizat favorabil transferul solicitantului B., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal emiţând avize negative. În privinţa contestatorului, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a avizat negativ transferul, iar Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova au emis avize favorabile transferului.

În consecinţă, apreciază contestatorul că numărul avizelor favorabile transferului său a fost superior celor exprimate în favoarea solicitantului B., dar totuşi cererea sa de transfer a fost respinsă, în detrimentul nu doar al interesului său personal, dar şi al unităţilor de parchet care au emis avizele favorabile.

În ceea ce priveşte criteriile prevăzute de art. 612 lit. d) şi e) din Legea nr. 303/2004, respectiv vechimea la parchetul de la care se solicită transferul şi vechimea efectivă în funcţia de procuror, arată contestatorul că are o vechime în funcţia de procuror de 6 ani şi două luni, iar de la data de 15.10.2021 este delegat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia. Solicitantul B. are o vechime în funcţia de procuror de 7 ani şi trei luni, incluzând perioada cât a fost auditor de justiţie şi o vechime de 5 ani şi şapte luni la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal.

În ceea ce priveşte criteriul prevăzut de art. 612 lit. h) din Legea nr. 303/2004, arată contestatorul că este născut în mun. Craiova, iar din anul 1990 are domiciliul stabilit în acest municipiu, locuind la mică distanţă de sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, împreună cu soţia şi fiul minor în vârstă de 2 ani şi şapte luni. Cu toate acestea, CSM a considerat prioritar transferul procurorului B., care are domiciliul la 80 de km de Craiova.

Arată contestatorul şi că nu s-a ţinut cont de împrejurarea că aceasta este a treia sa cerere de transfer la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, formulată de la momentul numirii în funcţia de procuror - 09.12.2015, pe când solicitantul B. este la prima cerere de transfer la acest parchet.

În ceea ce priveşte criteriul prevăzut de art. 612 lit. j) din Legea nr. 303/2004, referitor la starea de sănătate şi situaţia familială, învederează contestatorul că s-a născut în mun. Craiova şi locuieşte în acest municipiu, împreună cu soţia şi fiul său minor, într-un apartament proprietate a părinţilor săi, situat la mică distanţă de sediul Parchetului la care a solicitat transferul, iar părinţii ajută la supravegherea şi creşterea copilului minor. Totodată, soţia contestatorului deţine un apartament în mun. Craiova şi îşi desfăşoară activitatea profesională la domiciliu.

În ceea ce priveşte criteriul prevăzut de art. 612 lit. i) din Legea nr. 303/2004, susţine contestatorul că intimatul CSM trebuia să aibă în vedere distanţa dintre domiciliu şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş, iar nu dintre domiciliu şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia, unde este delegat pentru o perioadă de 6 luni, până la data de 15.07.2022. În aceste condiţii, a fost nevoit să facă naveta săptămânal, aproximativ 460 km dus-întors din decembrie 2015, acesta fiind şi motivul pentru care a acceptat delegarea la Strehaia, pentru a face naveta zilnică pe o distanţă de 128 km dus-întors, fără a solicita diurna prevăzută de art. 13 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006 în perioada 15.10.2021 - 31.12.2021 şi nici decontarea transportului, începând cu data de 13.11.2021 până în prezent.

Pe de altă parte, solicitantul B. a ales să facă naveta timp de 5 ani şi şapte luni, 270 km dus-întors între oraşul de domiciliu şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal, fără a solicita transferul la un parchet din aproprierea domiciliului sau la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova.

Ca atare, contestatorul subliniază că s-a dat prioritate cererii formulate de un procuror care are domiciliul la 80 de km de sediul parchetului şi care va continua să efectueze naveta pe aproximativ 160 km dus-întors, în detrimentul contestatorului care nu ar mai fi nevoit să efectueze naveta sau să solicite decontarea chiriei.

Apreciază contestatorul că motivarea secţiei pentru procurori este contradictorie când susţine că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş funcţionează efectiv doar 3 procurori şi că, prin aprobarea transferului contestatorului ar fi afectată activitatea parchetului, în condiţiile în care acest Parchet a dat aviz pozitiv transferului şi gradul de ocupare în schemă era de 100% la momentul formulării cererii de transfer, intimatul CSM ignorând şi împrejurarea că Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş a fost de acord cu delegarea contestatorului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia. Pe de altă parte, secţia pentru procurori a avut în vedere, din perspectiva criteriului privind domiciliul şi sediul unităţii de parchet de la care provin cei doi procurori care au formulat cereri de transfer, sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia, unde contestatorul a fost delegat, omiţând împrejurarea că delegarea va expira la data de 15.07.2022 şi va trebui să îşi reia activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeş.

Pentru toate aceste motive, contestatorul solicită admiterea acţiunii, considerând că intimatul CSM a apreciat nelegal asupra ordinii de evaluare a criteriilor relevante prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004.

2. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. Întrucât contestatorul a formulat critici la adresa Hotărârii atacate doar cu privire la respingerea transferului solicitat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, învederează că apărările sale vor fi limitate la condiţiile avute în vedere la luarea soluţiei de respingere a acestei cereri.

Arată intimatul că, prin Hotărârea nr. 319/01.03.2022 a secţiei pentru procurori, a respins cererea de transfer a contestatorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova. Din analiza traseului profesional al contestatorului, a rezultat că acesta avea o vechime în funcţia de procuror şi la unitatea de parchet de 6 ani şi două luni, iar din data de 15.10.2021 funcţiona prin delegare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia.

Conform evidenţelor direcţiei de resort, intimatul a reţinut că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş, unitate de la care s-a solicitat transferul, toate cele 6 posturi de procuror (1 post de conducere şi 5 posturi de execuţie) erau ocupate, iar în anul 2021, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş încărcătura dosarelor/procuror a fost de 942, comparativ cu media naţională de 1608, iar încărcătura dosarelor/schemă a fost de 785, comparativ cu media naţională de 1204.

Pe de altă parte, arată intimatul, s-a reţinut că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, unitatea de parchet la care s-a solicitat transferul, dintre cele 25 de posturi de procuror prevăzute în schemă (3 posturi de conducere şi 22 de posturi de execuţie), erau ocupate 2 posturi de conducere şi cele 22 de posturi de execuţie, fiind vacant un post de conducere. La acest parchet era un post ocupat în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, iar pentru un post care urma să se vacanteze ca urmare a numirii unui procuror în funcţia de judecător, erau incidente dispoziţiile art. 61 alin. (3) din Legea nr. 303/2004. La Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, în anul 2021 încărcătura dosarelor/procuror a fost de 1454, comparativ cu media naţională de 1608, iar încărcătura dosarelor/schemă a fost de 1221, comparativ cu media naţională de 1204.

Mai învederează intimatul că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Parchetele de pe lângă Judecătoriile Sectoarelor 2, 3 şi 5 Bucureşti au transmis avize negative, iar Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş, Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 Bucureşti au transmis avize favorabile pentru transferul contestatorului.

Prin urmare, arată intimatul, constatând concursul cererilor de transfer la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, secţia pentru procurori a apreciat ca fiind oportun transferul solicitantului B., având în vedere situaţia dificilă din perspectiva resurselor umane la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova unde, conform avizului conducerii acestui parchet, funcţionau efectiv la momentul analizării cererii de transfer doar 16 procurori cu funcţie de execuţie, din schema de 22 de posturi, în timp ce la parchetul la care funcţiona solicitantul B. schema era completă, iar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş, de la care provenea contestatorul A., funcţionau efectiv doar 3 procurori (conform avizului negativ al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, dar şi al avizului pozitiv al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeş). Totodată, în condiţiile în care solicitantul A. a fost delegat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia din 15.10.2021, delegare prelungită pentru o perioadă de 6 luni, începând cu data de 15.01.2022, cererea solicitantului B. avea prioritate şi în raport de criteriile privind domiciliul, distanţa dintre domiciliu şi sediul parchetului la care funcţionează şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia şi situaţia familială, având în vedere că B. este nevoit să parcurgă zilnic o distanţă de 270 km dus-întors, în timp ce naveta efectuată zilnic de A. este de 128 km dus-întors.

Susţine intimatul CSM că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncţionalităţi în activitatea parchetelor şi instanţelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanţei implicate în procedură şi interesul privat al solicitantului. Dispoziţiile art. 6l2 din Legea nr. 303/2004 nu stabilesc o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind secţiei pentru procurori atribuţia de a analiza incidenţa fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual şi cel general.

Contrar susţinerilor contestatorului, la soluţionarea cererii de transfer secţia pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat coroborat şi unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, inclusiv motivele de ordin personal invocate în cerere, în cauza de faţă fiind determinante volumul de activitate al parchetului de la care s-a solicitat transferul şi al celui la care s-a solicitat transferul, numărul posturilor vacante, situaţia personală a solicitantului, precum şi motivele cuprinse în avizele consultative ale unităţilor de parchet implicate în procedura de transfer. În acest sens, în considerentele actului atacat au fost expuse informaţii privind traseul profesional, vechimea în funcţia de procuror şi date referitoare la situaţia parchetelor implicate în procedura de transfer, dar şi argumentele pentru care s-a acordat prioritate anumitor criterii.

În ceea ce priveşte criteriului volumului de activitate al unităţilor de parchet implicate în procedură, susţine intimatul că în mod corect secţia pentru procurori a apreciat că la acel moment nu era oportun transferul contestatorului, având în vedere că schema parchetului la care îşi desfăşura activitatea solicitantul B. era completă, în timp ce la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, potrivit avizului conducerii acestui parchet, funcţionau efectiv doar 16 procurori cu funcţie de execuţie, din schema de 22 de posturi, iar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş funcţionau efectiv doar 3 procurori (conform avizelor emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş).

În ceea ce priveşte faptul că pentru a analiza cererea de transfer a reclamantului, secţia pentru procurori a avut în vedere situaţia posturilor şi a încărcăturii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeş, apreciază intimatul că în mod corect analiza a fost efectuată prin raportare la această unitate de parchet, întrucât delegarea contestatorului în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia reprezenta o situaţie strict temporară, având în vedere caracterul excepţional al instituţiei delegării.

Din perspectiva criteriului avizelor emise de unităţile implicate în transfer, arată intimatul că, potrivit art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, aceste avize au caracter consultativ şi sunt avute în vedere la analiza cererii de transfer coroborat cu toate celelalte criterii relevante, fără a obliga CSM la a dispune o măsură în conformitate cu conţinutul avizelor respective.

Totodată, în raport de dispoziţiile art. 61 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, intimatul a avut în vedere gradul de ocupare efectivă de la unităţile de parchet implicate în procedurile de transfer.

Mai arată intimatul că soluţionarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situaţia personală a unui magistrat, cu ignorarea criteriilor prevăzute de lege, iar secţia pentru procurori a analizat în mod efectiv aspectele de ordin personal invocate de contestator, care au fost coroborate cu datele obiective privind situaţia posturilor, încărcătura pe procuror şi pe schemă de la parchetele implicate în procedura transferului, aspectele prezentate în avizele unităţilor de parchet implicate, precum şi necesitatea asigurării bunei funcţionări a acestor parchete. Motivele de ordin personal invocate de contestator nu reprezentau situaţii excepţionale care să prevaleze în faţa intereselor unităţii de parchet de la care acesta provine.

Mai arată intimatul că hotărârea a cărei anulare o solicită a fost adoptată în limitele competenţelor sale legale şi cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, iar normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului. Solicită a se avea în vedere jurisprudenţa Înaltei Curţi, care a stabilit că transferul la o altă instanţă reprezintă un aspect de oportunitate ce intră în marja de apreciere a Consiliului Superior al Magistraturii, precum şi jurisprudenţa CEDO din hotărârile din 23 iulie 1968, 16 septembrie 1996 şi 6 iulie 2004, pronunţate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, paragraful 24.

Susţine intimatul că, din analiza comparativă a considerentelor Hotărârilor nr. 319/01.03.2022 şi nr. 393/01.03.2022 ale secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a respins cererea de transfer a reclamantului, respectiv prin care a fost admisă cererea de transfer a solicitantului B., rezultă că soluţionarea cererilor de transfer s-a realizat cu respectarea justului echilibru între interesul individual al solicitanţilor şi interesul general al parchetelor implicate în procedură, iar motivele avute în vedere la respingerea cererii de transfer a reclamantului nu reflectă, aşadar, o încălcare a principiului constituţional al egalităţii în drepturi şi nici al proporţionalităţii între interesul public şi interesul privat.

Concluzionează intimatul că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile excesului de putere, întrucât respingerea cererii de transfer a contestatorului s-a realizat prin luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de lege, departajarea cererilor de transfer formulate pentru aceeaşi unitate de parchet în sesiunea de transferuri din data de 01.03.2022 realizându-se pe baza aceloraşi criterii, iar situaţia expusă de reclamant nu putea duce prin ea însăşi la inversarea raportului de preeminenţă al interesului public faţă de drepturi şi interese private.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând contestaţia formulată, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x/04.02.2022, contestatorul A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş, în prezent delegat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia, a solicitat transferul la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, iar în subsidiar, transferul la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti sau Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

Prin Hotărârea nr. 319/01.03.2022, secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer formulată de contestator, în temeiul art. 60 şi art. 612 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor.

În considerentele Hotărârii nr. 319/01.03.2022 a secţiei pentru procurori au fost expuse: situaţia posturilor vacante la parchetul de la care se solicită transferul, respectiv la parchetele unde se solicită transferul, precum şi volumul de activitate la toate parchetele, respectiv încărcătura/procuror în cursul anului 2021, faţă de media naţională; avizele favorabile faţă de cererea de transfer a contestatorului, emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş, Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, precum şi avizele negative ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi Parchetele de pe lângă Judecătoriile Sectoarelor 2, 3 şi 5 Bucureşti; condiţiile de vechime în funcţie şi vechime la parchetul la care activează cei doi procurori care au formulat cereri de transfer la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova - B. şi contestatorul A..

Reţinând concursul cererilor de transfer, intimatul CSM a decis admiterea cererii formulate de B. şi, corelativ, respingerea cererii de transfer la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova formulată de contestatorul A., reţinând următoarele motive:

- situaţia dificilă din perspectiva resurselor umane la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova unde, conform avizului conducerii acestui parchet, funcţionau efectiv la momentul analizării cererii de transfer doar 16 procurori cu funcţie de execuţie, din schema de 22 de posturi, în timp ce la parchetul la care funcţiona domnul procuror B. schema era completă, iar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş, de la care provenea domnul procuror A., funcţionau efectiv doar 3 procurori;

- contestatorul A. a fost delegat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia din 15.10.2021, delegare prelungită pentru o perioadă de 6 luni, începând cu data de 15.01.2022;

- în privinţa criteriilor privind domiciliul, distanţa dintre domiciliu şi sediul parchetului la care funcţionează şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia şi situaţia familială, s-a avut în vedere că solicitantul B. este nevoit să parcurgă zilnic o distanţă de 270 km dus-întors, în timp ce naveta efectuată zilnic de solicitantul A. este de 128 km dus-întors.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 612 din Legea nr. 303/2004 stabilesc următoarele criterii de soluţionare a cererilor de transfer formulate de judecători/procurori:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială.

Este de observat că textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situaţia instanţelor/parchetelor implicate în procedură, cât şi la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit şi drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin hotărârea administrativă.

Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de contestatorul A., Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile expuse în contestaţie, considerentele Hotărârii atacate evidenţiind atât analiza eronată a unora dintre criteriile legale, cât şi ignorarea/acordarea unei importanţe scăzute criteriilor de natură personală, aspecte care au condus la admiterea cererii concurente în detrimentul cererii contestatorului.

În analiza ce va fi efectuată de Înalta Curte se are în vedere că, prin contestaţie, A. nu a formulat critici faţă de respingerea cererii subsidiare de transfer la Parchetele de pe lângă Sectoarele 1 - 5 Bucureşti, astfel că legalitatea Hotărârii nr. 319/01.03.2022 va fi examinată doar prin raportare la soluţia de respingere a cererii principale de transfer la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova.

Înalta Curte constată, din perspectiva criteriului prevăzut de art. 612 lit. a) din Legea nr. 303/2004, respectiv a avizelor consultative emise de parchetele implicate, că Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, unitate unde s-a solicitat transferul, a emis avize pozitive pentru ambele cereri concurente. Pe de altă parte, parchetele de la care doreau să se transfere solicitanţii au emis aviz pozitiv în cazul contestatorului (Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş) şi negativ în cazul lui B. (Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal).

Aşadar, în cazul contestatorului, transferul a fost avizat favorabil atât de unitatea la care activa, cât şi de cea la care solicita transferul, situaţie care nu se regăseşte în cazul solicitantului B.. Or, această împrejurare nu a fost avută în vedere de secţia pentru procurori, deşi în evaluarea consecinţelor soluţionării favorabile a cererilor de transfer este relevantă analiza de oportunitate realizată de aceste parchete, ele fiind cele mai în măsură să stabilească dacă admiterea unei cereri de transfer afectează sau nu buna funcţionare a parchetului.

Fără a nega caracterul consultativ al acestor avize, Înalta Curte reţine că motivele lor reprezintă un prim criteriu de analiză a cererii de transfer şi, chiar dacă este impropriu a face un calcul matematic al numărului de avize pozitive/negative, nu se poate ignora că reclamantul era favorizat de acest criteriu.

Referitor la criteriul prevăzut de art. 612 lit. b) din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte constată că intimatul CSM a realizat o analiză trunchiată a situaţiei posturilor ocupate/vacante la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş, unitate de la care contestatorul solicita transferul, reţinând că acest parchet are doar 3 locuri efectiv ocupate şi dând astfel prioritate cererii concurente, reţinând că Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal, de la care solicita transferul B., beneficiază de o schemă completă de personal.

Acest criteriu este interdependent de cel expus anterior, întrucât necesită o analiză a avizului favorabil emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş. Această unitate confirmă că schema sa este complet ocupată scriptic, figurând cu şase procurori. Dintre aceştia, contestatorul A. s-a aflat în concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani până la data de 01.08.2021, iar începând cu data de 15.10.2021 este delegat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia, delegare prelungită până la 15.07.2022. O altă procuroare se află în concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani, iar un procuror stagiar beneficiază de concediu de studiu până în luna aprilie 2022.

Mai arată Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş că, pe perioada efectuării concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani de către cei doi procurori, s-a dispus desfăşurarea activităţii în cadrul parchetului de doi procurori delegaţi.

Totodată, arată că avizează favorabil cererea de transfer a contestatorului, în contextul delegării acestuia la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia, pentru a beneficia de vacantarea locului şi ocuparea acestuia prin concurs.

Aşadar, informaţiile cuprinse în avizul parchetului conturează o altă situaţie decât cea reţinută de intimatul CSM a posturilor ocupate/vacante din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeş. Menţiunea unui număr de trei posturi efectiv ocupate este imprecisă, întrucât nu ţine cont de caracterul temporar al concediului de studii al unui procuror şi de împrejurarea delegării unor procurori în cadrul parchetului, pentru a suplini deficitul de personal. De altfel, în cuprinsul întâmpinării, intimatul a arătat că, din evidenţele direcţiei de resort, toate cele şase posturi ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeş sunt ocupate (1 post de conducere şi cinci posturi de execuţie), situaţie diferită de cea reţinută în cadrul hotărârii atacate.

Este de observat şi că admiterea transferului contestatorului nu influenţează în vreun fel schema de posturi a parchetului, câtă vreme, deşi acesta ocupă scriptic un post, activitatea sa este desfăşurată la un alt parchet, astfel încât, contrar opiniei intimatului, vacantarea postului nu ar periclita activitatea Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeş, ci ar oferi posibilitatea ocupării acestui loc prin concurs sau transfer.

Cât priveşte criteriile de la lit. c) - g) ale art. 612 din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte constată că acestea nu au fost definitorii în decizia secţiei pentru procurori, cei doi solicitanţi având vechimi similare în funcţie şi la parchet.

Înalta Curte constată că secţia pentru procurori a intimatului a făcut o analiză eronată a criteriilor de la lit. h) - j) ale art. 612 din Legea nr. 303/2004 Motivele privind situaţia personală şi familială prezentate în detaliu de către contestator atât în susţinerea cererii de transfer, cât şi pe calea prezentei contestaţii, au fost dovedite cu înscrisuri şi justificau, în opinia Înaltei Curţi, admiterea cererii de transfer.

Se remarcă în prim rând că intimatul CSM nu a avut în vedere motivele prezentate de contestator cu privire la domiciliul situat în localitatea unde se solicită transferul - mun. Craiova şi la situaţia familială evocată în cerere. Nu au fost analizate motivele referitoare la întemeierea unei familii în această localitate, care relevă necesitatea de a fi aproape de soţie şi fiul său minor, precum şi de părinţii care locuiesc în acelaşi municipiu şi nici informaţiile privitoare la existenţa unei locuinţe în mun. Craiova, aflate în proprietatea soţiei contestatorului. Totodată, în privinţa solicitantului B., nu au fost expuse niciun fel de informaţii referitoare la situaţia familială şi/sau starea de sănătate, care ar putea opera o diferenţiere în beneficiul său şi în detrimentul contestatorului.

Intimatul nu s-a raportat nici la împrejurarea că solicitantul a cărui cerere de transfer a fost admisă avea domiciliul la 80 de km de mun. Craiova, spre deosebire de contestator, care domicilia chiar în această localitate.

Astfel cum rezultă din conţinutul Hotărârii nr. 319/01.03.2022, intimatul a considerat prioritară cererea de transfer a solicitantului B., în raport de criteriul domiciliului (care, după cum s-a arătat în paragrafele anterioare, în realitate conferea prioritate contestatorului) şi a distanţei dintre domiciliu şi sediul parchetului la care funcţionează, reţinând că B. este nevoit să parcurgă zilnic o distanţă de 270 km dus-întors, în timp ce naveta efectuată zilnic de A. este de 128 km dus-întors. Or, distanţa pe care se efectuează naveta de către contestator a fost greşit reţinută, calculându-se distanţa între domiciliu şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia, unde acesta este delegat, iar nu cea dintre domiciliu şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş, unde este încadrat. Delegarea reprezintă o situaţie temporară, fără posibilitatea de a se previziona prelungirea ei sau chiar încetarea înainte de expirarea perioadei pe care a fost dispusă, astfel că, în analiza criteriului distanţei dintre domiciliu şi unitatea unde procurorul activează trebuie avut în vedere parchetul unde acesta este efectiv încadrat pe schema de personal.

Este de observat că, deşi în ceea ce priveşte volumul de activitate şi încărcătura pe procuror, intimatul CSM a avut în vedere în mod corect datele statistice ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeş, apreciind, astfel cum arată în întâmpinare, că delegarea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia este o situaţie temporară şi excepţională, totuşi în analiza distanţei parcurse de contestator între domiciliu şi unitatea de parchet s-a optat în mod greşit pentru un calcul raportat la localitatea unde acesta a fost delegat temporar.

Înalta Curte are în vedere că naveta efectuată de contestator, raportată la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeş, unitatea unde acesta este încadrat în schema de personal, este de 460 km dus-întors, faţă de naveta efectuată de B., de 270 km dus-întors. Această împrejurare trebuie văzută în contextul criteriilor privind domiciliul şi situaţia familială, anterior expuse, care conduc spre concluzia unei preferinţe a cererii de transfer a contestatorului faţă de cererea concurentă, din perspectiva motivelor personale şi familiale.

Faţă de toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că cererea contestatorului A. întrunea mai multe criterii de admitere a transferului faţă de cererea solicitantului B., astfel că soluţia de respingere a cererii dispusă de Consiliul Superior al Magistraturii s-a făcut cu greşita aplicare a legii şi cu exces de putere.

În concluzie, pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 29 alin. (7) - (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii raportat la art. 611 din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte va dispune admiterea contestaţiei, anularea Hotărârii nr. 319 din 01.03.2022, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori şi obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatorului A. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Anulează Hotărârea nr. 319 din 01.03.2022, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori.

Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatorului A. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 octombrie 2022.